O cazare toscană perfectă pentru relaxare - Villa del Papa

TIPĂREȘTE

Când a fost momentul să căutăm cazare pentru această vacanță nu doream să ne mutăm ca nomazii, ci să stăm într-un singur loc dar să fie confortabil, să facem drumuri cât mai scurte, să conducem puțin dar să vedem cât mai multe… știu, cam greu să le ai pe toate. Dar, cum am poftit 😊 și la Portofino, a trebuit să facem un compromis și am mai căutat o cazare în apropiere (adică în Santa Margherita Ligure), cu mai puține pretenții însă - fiind doar de-o noapte.

Pentru celelalte patru nopți ochisem mai multe locuri prin orașe sau pe lângă, dar au fost câteva avantaje care au înclinat balanța spre cazarea aleasă: liniștea, amplasarea la poale de munțișori (că nu-s chiar munți în zona aceea) la distanță mică de Pisa (9 km) și Lucca (11 km) - două orășele pe care le aveam în planul de vizitare – și bineînțeles prețul, comparabil cu cel al hotelurilor avute în vizor.

Evaluarea Eccelentte pe Booking (nota 9,3 – din circa 300 de recenzii), dar și pe Tripadvisor (nota 4,5 – din 74 de recenzii) și Google (nota 4,8 – peste 65 de recenzii) m-a determinat să nu mai stau pe gânduri, așa că a rămas Villa del Papa, cu adresa: Via Carlo Barsotti 98,55100 din Santa Maria del Giudice (coordonate GPS: 43.78076N, 40.45729E; pagina proprie de internet: http://www.villadelpapa. it/la_villa/).

Anularea era gratuită cu până la 3 zile înaintea accesării proprietății, astfel că după această perioadă (sau în caz de neprezentare)” amenda” era prețul total al rezervării, adică € 419,33/4 nopți (cu reducerea de la Booking). Dacă aș vrea să rezerv pentru săptămâna viitoare, aceeași cameră ar fi mai ieftină cu aproape 12% - hmm… deci se poate, se găsesc mereu soluții pentru menținerea unui grad ridicat de ocupare… când nu este înghesuială.

Având în vedere că ne-am ținut promisiunea și n-am schimbat nimic, la data programată contul mi-a fost debitat automat, dar nu înainte de a primi un email de avertizare. Nu ne-a mai rămas decât să căutăm locul cu pricina din Santa Maria del Giudice.

Povestea domeniului Villa del Papa

Santa Maria del Giudice este un sătuc toscan caracteristic ce stă întins într-o vale a Munților Pisan, în drumul ce leagă Lucca de Pisa. O veche familie lombardă, din secolul al XII-lea, este” vinovată” pentru numele localității în care astăzi își duc traiul puțin peste 650 de locuitori. În mijlocul acesteia am aflat sălașul nostru din Toscana.

Domeniul pe care se află villa datează din secolul al XVIII-lea și a aparținut de-a lungul vremii unor familii nobiliare italiene. Printre membrii acestor familii s-a remarcat Carlo Barsotti (italiano-americano-proprietario :D de ziar și bancă în America), finanțatorul tunelului Foro di San Giuliano Terme - care facilitează trecerea între Pisa și Lucca - dar și al unor monumente din New York, reprezentând figuri italiene importante (Giuseppe Garibaldi – in Washington Square; exploratorul Giovanni Da Verrazzano – din Battery Park; compozitorul Giuseppe Verdi sau exploratorul Christopher Columb). De la acest personaj vero se trage și numele străzii pe care se află intrarea principală.

În anul 1964, Giovanni Del Papa (strămoșul actualilor proprietari) întors acasă din America după 46 de ani, cumpără proprietatea lui Carlo Barsotti adică vechea fermă cu conacul și anexa servitorilor - actuala Villa Del Papa.

Experiența noastră

În cea de-a doua zi a vacanței, pe seară, am descins la Villa del Papa, cu vreo oră și jumătate întârziere față de ce declarasem, dar asta n-a fost un capăt de țară, pentru că proprietarii locuiesc și ei pe domeniu și sunt disponibili și la ore târzii (chiar dacă check-in se face începând cu ora 14:00).

Întrucât studiasem un pic harta locului, ne-am oprit direct în parcare accesibilă dintr-o altă stradă decât Via Carlo Barsotti, proprietatea fiind pe colț, la intersecția celor două artere perpendiculare. Am pătruns pe o alee cu dale, printre arbori imenși cu coroanele revărsate peste noi, apoi am trecut pe lângă piscina în aer liber și peluzele întinse, străbătând aproape tot domeniul, până am ajuns la recepție – o încăpere la parterul celei mai mari dintre clădirile aflate pe domeniu.

Acolo ne-a întâmpinat proprietara, o doamnă amabilă, trecută de prima tinerețe, vorbitoare de limbă engleză cu un puternic accent italian. Formalitățile de cazare s-au desfășurat extrem de rapid, am căpătat cheia camerei și câteva informații despre parola de wi-fi și restaurantele și locurile din jur, de la care ne puteam aproviziona cu diverse, întrucât proprietatea nu oferă niciuna dintre mese. În schimb, sunt asigurate condiții de autogospodărire pentru cei care își doresc acest lucru și închiriază astfel de camere sau apartamente, utilate corespunzător.

Doamna ne-a invitat să aducem mașina pe aleea principală ca să ne fie mai ușor cu bagajele, mai ales că locuința noastră temporară era prima de la intrare pe partea dreapta, adică fix în capătul opus față de parcarea în care ne oprisem. După ce ne-am instalat, am relocat mașina în parcare și am pornit la un tur de sat, dar și la găsit restaurantul recomandat pentru cină.

A doua zi, pe lumină, aveam să descoperim secretele cazării noastre.

După mai multe renovări de-a lungul anilor, proprietatea a fost readusă la străvechea ei splendoare și domeniul s-a transformat într-o mică oază cu peluze verzi îngrijite, arbuști și flori parfumate, alei și zone de relaxare minunat amenajate. Vasele de ceramică și mobilierul de grădină completează decorul într-un mod armonios și atractiv.

Pe domeniu sunt mai multe clădiri, care în trecut aveau destinații diverse, astăzi amenajate ca spații de cazare cu ieșire în grădină. Villa del Papa dispune de cinci camere și trei apartamente de tipuri, dimensiuni și design interior diferite, fiecare oferind confort și găzduire pentru 2,3 sau 4 persoane.

Rezervarea noastră, a fost o dublă deluxe și îmi imaginam o camera de hotel, cu mobilier frumos, decorată elegant, așa cum văzusem prin pozele de pe site. Dar surpriza a fost neașteptat de plăcută când am deschis și am dat mai întâi de un vestibul lung, cu comodă, două scaune și un cuier. Practic, încă o cameră, tocmai bună de lăsat trolere și alte lucruri. În colțul din stânga, după ușă, pe un raft stăteau un coș de picnick, prosoape pentru sezlonguri la piscină și perinuțe pentru scaunele de grădină aflate în dreptul camerei noastre, împreună cu o masă.

Camera era înaltă, mobilată în același stil elegant, minimalist, utilată cu tot ce am avut nevoie. Într-un colt era un răcitor în care se aflau două sticle de apă, iar pe el un kit pentru prepararea băuturilor calde, dimineața... Pentru că au fost pliculețe cu chestii instant, după prima dimineață am renunțat la ele, în favoarea espresso-ului delicious de la pasticeriile la care mergeam pentru micul dejun.

TV-ul micuț care atârna pe perete în același colț, avea o dispunere cam nefericită, dacă am fi vrut să ne uităm la un film, ceva. Noroc cu noi 😃, că n-am vrut și că a funcționat doar pe câteva posturi de radio cu muzică, doar pentru un fond sonor, în scurtele perioade când nu cădeam la pat :D de atâta umblat peste zi.

Culorile predominante erau calde, alb-bej-maro, draperia din brocart satinat era prinsă elegant de-o parte și de alta a ferestrei-ușă, care era dublată de obloane ce se închideau din interior. Cuvertura era când bej, când maro, în funcie de față-verso... și probabil de dispoziția personalului de serviciu :D.

Pe tavan, lambriurile de lemn erau din bârne vechi (sau antichizate, nu mi-am dat seama!), iar aerul coniționat era așezat deasupra ușii de intrare în camera. Patul a fost încăpător, iar salteaua excelentă - am dormit ca niște bebelani îmbăiați. La capul patului am avut fiecare noptiera lui și… știți piticul meu! – veioze pe care le puteam stinge fără să ne mai coborâm din pat.

Baia era măricică, utilată cu 2 chiuvete pătrățoase, closet, un bideu și o zonă de duș închisă cu panou de sticlă etanș, care se deschidea prin glisare, la fel ca și ușa băii. Consumabilele au fost înlocuite zilnic, prosoapele de 3 dimensiuni, albe dar cam subțirele, mai ales cele mari. Asta a compensat cu înlocuirea lor zilnică.

Singurul neajuns mi s-a părut faptul că baia nu avea geam, ceea ce făcea aerisirea dificilă mai ales seara, când aburii de la duș se răspândeau în cameră și era necesar să deschidem pentru câteva minute fereastra-ușă care era asigurată cu o plasă contra insectelor – am apreciat acest lucru.

Zona noastră de relaxare era în fața camerei, cu vedere la grădină și cel mai mult o foloseam seara, când ne întorceam acasă și făceam bilanțul zilei, ne uitam la poze sau descântam un pahar cu vin, până ne intra un pic de răcoare-n oase și ne retrăgeam în camera. Liniștea din jur era tulburată la ore fixe doar de bingănitul metalic și surd al ceasului din turla bisericii cu clopotniță, care stă peste drum de intrarea în vilă.

Diminețile au fost recișoare, că nu nevenea să stăm aici ca să privim grădina și în plus, ne grăbeam să luăm o cafeluță de mic dejun prin alte părți. În fiecare zi vedeam pe domeniu pe cineva care lucra câte ceva sau făcea curățenie, precum și un roboțel care tundea iarba în mod constant. De vreo două ori era să ne sară inima când l-am întâlnit noaptea prin grădină, pe când traversam domeniul de la parcare către cameră. Ptiu, piei Satană, că suntem lângă biserică! 😇

La piscină n-am prestat, tot din motive de plecat toată ziua pe coclauri, deși locul era frumușel amenajat, iar priveliștea din jur era de-a dreptul odihnitoare. Munții care se profilau în zare te încărcau pozitiv. Pe timpul verii ar merita să petreci aici măcar o zi dintr-un sejur, dar la vremea vizitei noastre soarele de toamnă n-a ridicat temperatura apei din piscină la valori accesibile, încât să ne scufundăm body-urile în ea. Scăldatul a rămas pentru altă dată!

Ce-aș mai putea să vă spun? ... Aaa... toate camerele și apartamentele sunt botezate cu diverse nume și au tot felul de povești, dar despre asta puteți să citiți pe site.

Uneori aici sunt organizate evenimente și cred că atmosfera distinsă pe care am remarcat-o, contribuie mult la reușita acestora.

Check-out la Villa del Papa se face până la ora 10:00, dar noi am plecat mai devreme, căci era ultima zi în Toscana și voiam să profităm cât puteam.

Dacă ne-a plăcut această cazare? Foarte mult, a fost întocmai pe gustul nostru!

Dacă o recomand? Fără nicio strângere de inimă!

---

VIZUALIZĂRI: 685 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI