Ios, insula-floare, plăcut surprinzătoare

TIPĂREȘTE

Îmi făcusem temele despre Ios şi gândisem că trei zile ar fi suficiente pentru a o vizita în linii mari, până la urmă am avut parte de patru zile, ceea ce n-a făcut decât să mă bucure fiindcă pe cât este de mică, Ios are ce arăta. Inclusiv, pe website-ul cazării noastre, intervalul de patru zile este considerat de ajuns pentru o vacanţă în insulă, în plus era oferit un itinerar ipotetic, pe zile. Nu l-am respectat, ne-am făcut propriul program de bătut insula în lung şi în lat, mai cu seamă că am avut maşină la dispoziţie, o Kia Picanto aproape nouă (4.400 km) închiriată cu 35 €/zi de la agenţia Acteon, lucru facilitat de gazdele noastre de la Olga’s Hotel.

În ziua sosirii în Ios, după ce ne-am instalat şi potolit foamea, am ieşit nerăbdători la plaja din vecinătate, Yalos. Ne era dor de baie, de stat un pic la plajă fiindcă în Santorini nu avuseserăm parte de aşa ceva, ci de alte activităţi solicitante fizic. Spre seară, abia aşteptam să facem cunoştinţă cu Chora, capitala insulei, şi să asistăm la primul apus de soare iosian. Dar, să încep a povesti, nu înainte de a spune...

... câteva cuvinte despre insula Ios

Ios este o insulă ce face parte din arhipelagul Cicladelor, fiind situată în Egeea de Sud, între alte surate cicladice: Sikinos la vest, Amorgos la est, Thira (Santorini) la sud şi Iraklia, Antiparos şi Naxos la nord. De dimensiuni relativ reduse (109 kmp suprafaţă, 18 km lungime, de la nord la sud, 10 km lăţime de la est, la vest), Ios este un tărâm arid şi stâncos, bătut de vânturi, Meltemi fiind practic la el acasă, cu vegetaţie precară, aproape inexistentă. În punctul cel mai înalt, vârful Pyrgos, atinge 723 m, are şosele asfaltate sinuoase şi înguste în stare bună, însă şi drumuri de pământ, accidentate.

Populaţia permanentă a insulei constă în circa 2.000 locuitori şi pot spune că toată lumea cunoaşte pe toată lumea, de multe ori fiind întrebaţi de localnicii cu care am interacţionat unde stăm, de Olga’s ştiau toţi şi, cel mai important, aveau numai cuvinte de laudă la adresa cazării noastre.

Insula poate fi accesată doar de pe mare, nu are aeroport, dar deţine un heliport ce poate fi folosit în caz de urgenţă.

Trecutul îndepărtat relevă că în Ios a existat o civilizaţie preistorică, mărturie fiind colina Skarkos, pe care se găsesc urme ce aparţin acesteia, după care s-au succedat, alte civilizaţii: minoică, miceniană. Fenicienii, grecii antici, romanii, bizantinii, otomanii, ba chiar şi ruşii şi-au legat numele de Ios, ca în secolul trecut să revină patriei-mamă, Grecia. Ios a devenit foarte turistică şi foarte cunoscută atunci când tineretul a decretat-o insula distracţiei, însă renumele său mai vechi făcea referire atât la plajele sale foarte frumoase, cât şi la produse locale foarte apreciate: brânză şi vin.

Pe de altă parte, Ios este insula lui Homer, de fapt locul în care ar fi fost înmormântat, lucru nedemonstrat ştiinţific ci doar o presupunere sau poate un mit. Aici ar fi venit poetul orb să închidă ochii atunci când ar fi simţit că a venit chemarea, să se odihnească în insula în care se născuse mama sa, cumva o întoarcere la origini.

Detalii şi o prezentare bună a insulei găsiţi aici visitiosgreece.com/en

Programul celor trei zile de la miezul vacanţei

Prima zi în care am avut maşină închiriată am plănuit-o pentru obiectivele istorice ale insulei, respectivul situl arheologic Skarkos şi mormântul lui Homer în prima parte, apoi program de voie la bălăceală, în sud la plaja Manganari.

Skarkos este un mic sit antic, preistoric aş zice, situat lângă capitală, pentru care cei 8 € achitaţi pe bilete nu prea pot spune că i-am simţit justificaţi pentru cele câteva pietre suprapuse văzute şi vreo două alei, dar pentru însemnătatea sa ca dovadă ştiinţifică a prezenţei primilor locuitori ai insulei, am considerat că totuşi merită.

Apoi, am dat bice către mormântul lui Homer care reprezintă, poate, cel mai important punct de interes pentru turiştii din Ios, practic un must see, deşi nici acolo nu e mare lucru de văzut.

Situat în nordul extrem al insulei, la circa 15 km de capitală, mormântul lui Homer este locul în care am ajuns în jumătate de oră pe un drum sinuos, cu multe urcuşuri şi coborâşuri, pe un vânt care bătea năprasnic. Am mai oprit în drum, la o altă atracţie locală: cele patru statui din marmură expuse pe marginea şoselei din care un reprezintă un dos de om (Kulozis), am pozat şi am plecat mai departe.

La mormântul lui Homer totul este bine organizat: o parcare generoasă la întâmpinare, o terasă acoperită, o alee pietruită din care se zăresc cinci obeliscuri mici de marmură pe care stă scris în cinci limbi că acolo zace sfântul cap al lui Homer. Pe urmă, am străbătut o cărare de pământ în capătul căreia o mică piatră funerară cu chipul poetului înscrustat pe ea anunţă că acela este locul în care marele poet al antichităţii îşi doarme somnul de veci. De acolo, priveliştea către insulele din nordul Iosului îţi taie răsuflarea. Tot legat de Homer, anual în Ios se organizează pe 15 mai festivalul Omiria care-l celebrează pe vestitul autor al Odiseei şi Iliadei, ocazie cu care participanţii străbat pe jos distanţa de 15 km dintre port şi mormânt purtând cu ei ofrande, dar şi prilej pentru diverse concerte, concursuri, spectacole.

Am vrut să tragem o fugă şi la plaja Plakotos, aflată în apropiere, dar vântul ne-a descurajat total, am fotografiat-o de sus, însă, marea fiind toată numai o spumă, nici nu se distingea uscatul nisipului.

Pe urmă, ne-am îndreptat către plaja Manganari, situată exact la polul opus, ocazie cu care am străbătut insula de la nord la sud, putând-o observa în ansamblul ei. Şoseaua plină de serpentine, dar bine întreţinută, traversează pe la înălţime mai întâi estul insulei, apoi centrul său, şi ne-a relevat o mulţime de peisaje cu plaje, dar şi coline stâncoase, ba chiar un mic lac de acumulare.

Plaja Manganari este considerată una dintre cele frumoase, dacă nu chiar cea mai frumoasă plajă a insulei. Este formată dintr-un complex de cinci plaje, dintre care două mai mari, cu nisip fin, auriu, reunite într-un golf amplu (aprox. 2 km) care o plasează în prima poziţie ca dimensiune în Ios. Intrarea în apă este lină, fiind preferată de familiile cu copii, în acelaşi timp neamenajată excesiv, aşa încât aspectul său natural încântă ochii, de altfel trece drept o rezervaţie naturală cu statut special.

Plaja, amplasată în sud, este protejată oarecum de vânt, în sensul că atunci când bate Meltemi, marea nu formează valuri, însă el se resimte din plin pe nisipul care poate fi ridicat şi spulberat, ceea ce am simţit şi noi, aproape ca pe un bici. Nicăieri nu am văzut pe plajă ridicându-se un nor de praf (nisip) din care m-am ales cu el peste tot, inclusiv în păr, deşi aveam capul acoperit cu batic.

Spre seară, ne-am îngrijit să ajungem în Chora să-i luăm la pas străduţele labirintice din centrul vechi, cele care o definesc ca aşezare tipică cicladică de top.

Două vorbe despre Chora Ios, capitala insulei

Capitala insulei merită câteva cuvinte separat deoarece este principala localitate, de aici şi denumirea de Chora, adică sat în greacă. Mai înainte de toate, Chora este şi cel mai de seamă obiectiv al insulei, fiind un orăşel plin de farmec în care se concentrează cea mai mare parte a populaţiei, a clădirilor, a instituţiilor, fiind celebru pentru viaţa sa de noapte trepidantă din cluburi, apanajul petrecăreţilor.

Este dispus pe două deluşoare care, în vârf, poartă cu mândrie biserici albe cu domuri albatre, adevărate simboluri cicladice, separate de o “vale” ca un platou, traversată de şoseaua ce duce la plaja Mylopotas. Pe deluşoare sunt dispuse într-o aglomerare urcândă casele albe cu ferestre albastre, tipic cicladice, care conferă aspectul de cuburi de zahăr.

La bază, “în vale” , de-o parte şi de alta a şoselei se găsesc dispuse diverse clădiri adminstrative, Muzeul de Arheologie, restaurante, taverne, staţii de alimentare, bănci, magazine mai mari.

Dintre toate acestea, se remarcă clădirea falnică a Catedralei Ortodoxe de care este lipită o biserică mică, Agia Ekaterini, apoi o piaţă largă, o parcare generoasă, un teren de sport, un parc şi desigur, vis-á-vis, sediul Primăriei.

Cel mai înalt deluşor culminează cu biserica Panagia Gremniotissa, o altă atracţie specială a oraşului, ce are mai sus de ea, în vârf, încă trei bisericuţe albe: Agios Elefterios, Agios Georgios, Agios Nikolaos, locurile preferate ale turiştilor pentru a asista la apusul de soare. Am făcut cunoştinţă încă din prima zi cu hăţişul pietruitelor uliţe şerpuitoare mărginite de case albe peste care curg flori, bougainvillea, restaurante şic, prăvălii de soi, urcând până în vârf de unde am privit şi noi fascinaţi apusul. Acesta este un eveniment de la care nu-ţi vine să lipseşti, lumea vine pregătită cu pahare şi cu sticle de vin sau şampanie cu care să sărbătorească plecarea soarelui la culcare. Când bate Meltemi, acolo în vârf, simţi că te ia pe sus, dar tot nu-ţi vine să renunţi.

Al doilea deluşor, situat faţă în faţă, are în vârf biserica Agioi Anargiroi şi pot afirma că şi de aici apusul este la fel de frumos, dar la fel de vântos, iar priveliştile, care se deschid de pe ambele, sunt de vis.

Pe o altă coamă de deal, mult mai scundă, aflată la marginea Chorei, se găsesc înşirate douăsprezece mori de vânt vechi, dintre care trei au fost restaurate, reprezentând altă emblemă a localităţii.

Trebuie menţionat şi portul natural al insulei, Ormos sau Yalos, aflat la doi kilometri de oraş, reprezentând principala legătură a insulei cu restul lumii. Yalos este o mică aşezare, un loc foarte animat, cu multe taverne, hoteluri, pieţe, agenţii de bilete, magazine. Din port, se ajunge pe o şosea cu multe ace de păr în capitală, iar transportul în comun KTEL Ios, este foarte bine pus la punct, curse dese şi un preţ de 1,60 €/pers. /sens, foarte accesibil.

Cursele se termină la uimitoarea plajă Mylopotas, situată într-un golf amplu, la trei km spre est. Plaja Mylopotas, altă vedetă a insulei, dispune de foarte multe facilităţi, este amenajată, dar asta nu-i ştirbeşte cu nimic frumuseţea sa naturală: nisip galben auriu, continuat şi în apă, intrare lină şi apă cristalină, de un albastru remarcabil. Este foarte apreciată şi căutată de către turişti, de altfel şi noi am declarat-o ca fiind preferată frecventând-o de câte ori am putut.

Cea de-a doua zi cu maşină închiriată, a debutat cu o vizită la Palaiokastro, fosta capitală a insulei, aflată în est, la 17 km de Chora. Palaiokastro sau Paleokastro este o fostă fortăreaţă veneţiană ridicată în scop de apărare, în 1397 la 230 m altitudine, de Marco Crispo, unul dintre fiii lui Franzesco Crispo, care era Duce de Naxos.

Astăzi, pe locul fortăreţei din care n-au rămas decât parţial ziduri înconjurătoare, se găseşte o biserică foarte frumoasă, Panagia Palaiokastritissa, dar şi mai frumoasă mi s-a părut poteca ce duce la ea, deşi ar putea fi considerată un pic ameţitoare. Poteca pietruită poate fi parcursă în urcare, desigur, numai cu piciorul şi are o lungime de câteva sute de metri. Panoramele asupra împrejurimilor sunt uluitoare, explicând raţiunea pentru care locul fusese ales ca punct de veghe şi control.

Am continuat cu brânzăria şi muzeul Diaseli (Cheesery & Museum Diaseli) . Da, aţi citit bine, brânzărie! Dacă de noţiunea de vinărie aţi auzit mai mult ca sigur, mulţi dintre voi experimentând degustări de vinuri în crame sau podgorii, de o brânzărie nu prea ştiam, ce-i drept. Aşa că, eram tare curioşi să vedem şi să probăm!

Adresă: pe şoseaua Agia Theodoti spre plaja Manganari

Website: diaseli.com/en

Accesul la brânzăria-muzeu se făcea la fiecare oră, la fix, în intervalul 11,00-19,00, în fiecare zi. Ne-am înscris şi noi la cea de la 12,00, având drept colegi un cuplu de francezi. Turul a constat în vizitarea celor două camere de locuit amenajate cu lucruri vechi, pe care le foloseau localnicii acum câteva zeci sau chiar sute de ani, trecerea în revistă a uneltelor agricole, la fel de vechi, expuse în curte.

Partea cea mai interesantă a constat în degustarea celor opt feluri de brânză primite pe un fund de lemn, acompaniate de o salată de roşii, un bol de miere şi două carafe de vin. Prezentarea şi povestirea au fost apanajul tinerei doamne, Eleni, nora familiei Haros, soţia lui Dimitris, ultimul său descendent, foarte bună vorbitoare de engleză şi franceză. Ba chiar ştia câteva cuvinte şi în română, de la o prietenă bună, conaţională, al cărei nume conţinea două litere de” ă” pe care le pronunţa perfect.

Distracţia nu a fost ieftină deloc: 20 €/pers., dar brânzeturile şi celelalte preparate excelente, “curcubeu” pe cerul gurii cum se spune.

Pe urmă am făcut o plimbare pe coasta estică, alegând în final plaja Mylopotas pentru o după-amiază la soare. Seara, rezervată capitalei Chora cu ale sale străduţe pline de şarm şi altui apus, la fel de spectaculos.

A treia zi a fost cea mai lejeră şi o plănuiserăm pentru a vizita câteva plaje, că doar din cele peste 35 plaje de nisip auriu, recunoscute pentru frumuseţea lor, noi văzuserăm doar câteva, asta şi pentru că vântul ne punea mari probleme. Oricum de stat la plajă, nu se putea decât la cele din sud, dar de privit, încăpeau mai multe.

Ne mai rămăsese în minte să ajungem aproape de capătul nord-estic al Chorei unde să vedem un alt obiectiv notabil, pe nume Odysseas Elytis, un amfiteatru modern, construit în anul 1997, după un plan al unei asemenea structuri antice, de un profesor de arhitectură neamţ, Peter Haupt, mare iubitor şi admirator de Grecia Antică. Cu o capacitate de 1.100 de persoane, amfiteatrul, ce poartă numele unui celebru scriitor grec al vremurilor noastre, găzduieşte majoritatea populaţiei iosiene cu ocazia spectacolelor, festivalurilor care au loc pe insulă. Acesta a fost conceput să stea cu faţa la mare, mai precis să privească spre plaja Mylopotas.

Apoi, ne-am focusat pe plaje, urmărindu-le atât pe cele sălbatice, cât şi pe cele amenajate. După vreo două şedinţe de bălăceală la plaja Yalos, ne-am făcut un plan de trecut în revistă cele mai faimoase plaje ale insulei, conştienţi fiind că nu e cu putinţă să vizităm prea multe.

Am început cu plajele din împrejurimi, adică vest: Tzamaria şi Koumbara, prima fiind o glumă de plajă, cea de-a doua meritând atenţie, fiind la căutare în rândul turiştilor. Ocupă un golf, generos, fiind practic la adăpost perfect, dispune de multe facilităţi care o fac să fie destul de aglomerată. Acolo am avut o mare surpriză prin faptul că ne-am întâlnit cu o famile de conaţionali (timişoreni) cu care ne-a făcut mare plăcere să socializăm, fiind singurii români pe care i-am văzut în Ios.

Urmând periplul prin vestul insulei, am ţinut să ajungem la plaja Loretzaina până la care am coborât în serpentine pe un drum bunicel, betonat, preţ de vreo doi km din şoseaua pe care parcurseserăm câţiva kilometri buni plecând de la Koumbara spre nord. Loretzaina este o plajă sălbatică, neamenajată, aflată într-un golf micuţ, dar foarte pitoresc. Când am ajuns noi, vântul îşi făcea de cap agitând apa mării în valuri care nu erau pe placul nostru.

De acolo, repuşi la drum, am cotit spre estul insulei, îndreptându-ne spre plaja Agia Theodoti, o altă frumuseţe naturală, foarte vestită, pe care am hotărât că e bine s-o privim de sus tot din cauza vântului care nu ne dădea pace. Se află la 14 km de capitală.

Plaja Agia Theodoti este lungă de vreo 400-500 m şi pare să aibă ceva facilităţi gen şezlonguri, inclusiv o tavernă şi o unitate mică de cazare, dar pare tentantă atunci când Meltemi lipseşte din peisaj. Numele său este dat de biserica din preajmă, veche de mai mult de jumătate de secol, ridicată pe locul unui templu antic, iar la început a fost lăcaş de cult al romano-catolicilor de pe insulă.

Ne-am continuat tot spre est vânătoarea de plaje ajungând la plaja Psathi situată la circa 18 km de Chora, cuibărită într-un golf mai mic, dar foarte pitoresc, mărginit de versanţi scunzi. Nici aici vântul nu ne-a permis o baie, însă am coborât la aceasta păşind un pic pe nisipul său moale ca mătasea. Valurile erau nervoase, aşa că am admirat-o, am fotografiat-o şi de aici ne-am zis că cea din urmă după-amiază în Ios s-o petrecem la plaja Mylopotas, nu înainte de a lua masa la taverna Alonistra din spatele său, dar asta e o altă poveste. Psathi deţine puţine amenajări, printre care şi o pensiune, însă nu pare o opţiune prea bună în afara surferilor care o iubesc.

Seara, ne-am îngrijit să refacem combustibilul din maşină, conform înţelegerii, după care am predat-o la agenţia Acteon, proprietarul său, socotind că a fost o prietenă minunată cu care am parcurs prin insulă puţin sub 200 km, în condiţii foarte bune.

Transportul public

Dacă n-am fi închiriat maşină, ceea ce a fost mult mai comod, recunosc, exista varianta să ne deplasăm în interiorul insulei prin intermediul mijloacelor de transport în comun care se realizează cu autobuze moderne de la KTEL Ios: ktel-ios.gr ce acoperă cele mai cunoscute destinaţii: mormântul lui Homer şi plaja Plakotos, plaja Magganari, plaja Agios Theodoti cu bilete la preţuri modice. Spre acestea pleacă zilnic două-trei curse din Chora, iar spre plaja Manganari am văzut că operează şi firme private de transport. În tot cazul, transportul public este bine pus la punct, în Ios putând să ne punem bază în el.

Însă, cele mai multe curse sunt pe ruta port-Chora-plaja Mylopotas sau Koumbara, lucru lesne de înţeles. Biletele se achită numai cu cash, în autobuz.

Pentru cei ce sunt pasionaţi de drumeţii, Ios deţine mai multe trasee marcate în acest sens, pe distanţe nu prea lungi, ce nu depăşesc 7-8 kilometri, de dificultate medie. Din Chora, zona morilor de vânt, pornesc cele mai multe şi au ca puncte finale Paleokastro, Agia Theodoti, biserica Agios Prokopios, în centrul insulei.

Biserici şi mănăstiri

În Ciclade, grecii s-au învrednicit să ridice biserici şi bisericuţe, ba chiar mănăstiri la tot pasul, fiecare dintre insule, oricât ar fi de mică, mândrindu-se cu sute de astfel de lăcaşe de cult, uneoeri avansând cifra de 365, adică una pentru fiecare zi din an.

Aşa se zice că ar fi şi în Ios, cert este că am avut ocazia să vedem câteva în zilele în care am stat acolo, de altfel le-am şi amintit în rândurile de mai sus, singura despre care nu am pomenit nimic şi merită, este biserica Agia Irini. Este situată în Yalos, pe unul dintre braţele golfului în care se află portul cumva faţă în faţă cu vechiul far de pe partea opusă.

Agia Irini este deosebit de frumoasă, o biserică albă, bizantină, construită în secolul al XVII-lea, cu o caracteristică specială constând în cele două turnuri clopotniţă. Are o alură zveltă care se remarcă imediat cum te apropii sau te depărtezi de insulă atunci când te afli pe apă, iar silueta sa deloc modestă atrage toate privirile.

Concluzie

Am uitat să explic de ce m-am exprimat în titlu “Ios, insula-floare,” şi o fac acum la final, spunând că simplul cuvânt Ios derivă de la numele grecesc al violetei. Am găsit acest detaliu pe când mă informam despre insulă din mai multe surse şi mi-a plăcut, preluând şi eu expresia.

Ios, deşi mică şi aparent neînsemnată, este, după părerea mea, o insulă completă care oferă cam tot ce are nevoie un turist pentru a se relaxa, a se plimba, dar şi plaje extrem de frumoase, ba chiar şi distracţie din plin. La acestea se mai adaugă ingrediente precum mâncare bună, localnici drăguţi, şi primitori, peisaje seducătoare, ceva obiective istorice, aşa încât cine va alege Ios nu va greşi, însă trebuie să-şi asume şi dezavantajul să stea mai tot timpul în bătaia vântului. Pe noi ne-a surprins plăcut Ios şi ne-am simţit foarte bine acolo, de aceea o recomand celor ce vor să experimenteze o altă insulă grecească din Ciclade.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI