Haller Boutique - o experiență relaxantă în inima orașului Tg. Mureș

TIPĂREȘTE

Pentru Târgu Mureș îmi trebuiau 2 nopți de cazare. Memorabilă, dacă se poate. Am rezervat, am anulat, am sucit datele, iar am rezervat, iar am anulat, că mi s-a părut că găsesc ceva și mai grozav: Haller Boutique, 4*, suită cu balcon, 423 lei/noapte (discount Genius 10% pe booking), mic dejun disponibil la cerere, parcare, anulare gratuită până cu 3 zile înainte, plata la proprietate. Asta a rămas.

Am plecat din Galați dimineață, dar nu foarte devreme, așa cum ne e obiceiul („e vacanță, nu tur de forță” ). În ultima vreme, traseul nu-i niciodată fixat dinainte, decât dacă avem vreo treabă anume de rezolvat pe parcurs, altfel îl ascultăm pe prietenul Waze, care are talentul de a-l optimiza (traseul) și, de multe ori, de a ne crea adevărate surprize, abătându-ne pe căi nemaiumblate anterior. În fine... De data asta, ne-a abătut prin Odorhei (unde am avut alertă de urs ????, neconcretizată însă), apoi spre nord: Corund – Sovata – Tg. Mureș. Segmentul neumblat a fost ultima bucată, când nu ne-a mai dus, ca de obicei, prin Sângeorgiu de Pădure-Acățari, ci prin Miercurea Nirajului, un drum extrem de frumos, care ne-a încântat maxim...

Adevărata surpriză avea să se producă însă pe intervalul Odorhei-Corund. Fix în dimineața respectivă, pe când îmi savuram cafeaua, îmi căzuseră sub ochi, pe fb, niște poze cu narcisele înflorite de lângă Calonda. N-auzisem în veci, dar, așa cum fac de obicei, pin-uisem pe hartă, just in case. N-aveam niciun gând și nicio speranță că peste câteva ore chiar voi fi acolo, plimbându-mă pe pajiștile mustind de apă (plouase mult în ultimele zile), pline cu steluțe albe și parfumate!... Mirific!

... În fine, am ajuns în Tg. Mureș, să fi fost 6-7 după-masa. Anunțasem în prealabil ora aproximativă, doamna de la recepție (presupun că dânsa a preluat mesajul) ne-a transmis că ne așteaptă, să nu ne grăbim. Hotelul se află în centru, chiar peste drum de una din intrările în vechea cetate a orașului (despre care povesti deunăzi colegul @tata123, scutindu-mă pe mine s-o fac; dancheșeon, așadar! ????). Mai exact, piața Bernády Győrgy nr. 2, într-o clădire istorică P+1, genul auster, arhitectură de inspirație vieneză. Micuța curte interioară poate adăposti vreo 2 mașini, dar nouă ni s-a recomandat să parcăm pe stradă, în imediata apropiere a intrării în hotel, ceea ce am și făcut. Nu aveam să mai mișcăm mașina de acolo până la plecare.

Mica recepție se află la parter, doamna ne-a primit cu amabilitate și ne-a condus spre camera noastră (nr. 11) , care se afla imediat lângă. Nu mai știu dacă am completat formular de cazare; posibil; nu mi se pare relevant. Ca idee, check-in se poate face începând cu ora 14 și check-out până la 11. Am discutat despre mic dejun, am aflat că se poate servi între 8 și 10, într-o săliță anume, pentru 50 lei de persoană; l-am antamat, să nu mai avem griji. De asemenea, am aflat că restaurantul Orobianco (pin-uit de mine de acasă, ca o variantă, între alte 3-4, de luat masa), deși se află în incinta hotelului (cu un spațiu interior la capătul coridorului de la parter plus o terasă în curtea interioară), nu aparține acestuia. La final am achitat contravaloarea cazării + mic dejun.

Camera noastră este formată din mai multe încăperi: se intră într-un holișor ce dă în dormitor, din care se intră într-un mic living, din care se intră în baie. O compartimentare mai aparte, îmi imaginez că impusă de arhitectura clădirii. Per total, vreo 35 mp, conform booking. A, și un balconaș franțuzesc, atașat livingului.

Dormitorul conține un pat dublu încadrat de noptiere, totul inclus într-un blat comun, inclusiv veiozele, prizele și întrerupătoarele. Spre intrare, este o nișă în care a fost amplasată o... cadă, iar spre fereastră, un blat cu chestii de făcut ceai/cafea, chiar și espressor cu pastile. Dacă celui de-al doilea îi înțeleg rostul, treaba cu cada mi se pare un pic exagerată. Sau măcar dacă ar fi fost amplasate invers; să zicem că stai în spuma din cadă și admiri pe fereastra din apropiere cetatea și felul cum se perindă trecătorii pe trotuarul din fața hotelului... glumesc, desigur. În tot cazul, ne-am distrat pe seama căzii ăleia!... Sau om fi noi lipsiți de imaginație... Sigur suntem, deoarece există și o oglindă uriașă pe peretele cu cada, trebuie să fie vreun șpil. În fine, mai studiem.

Livingul are un spațiu de relaxare format din 2 fotolii și o măsuță și mai are un dulap în care am găsit tot ce ne-ar fi putut fi necesar și chiar mai mult de-atât: spații de depozitare, umerașe, seif, halate și papuci de baie, răcitorul cu ceva rezerve de licori. Din living se făcea balconașul, prea mic pentru a zăbovi pe el, dar frumușel pentru făcut poze, căci era împodobit cu jardiniere cu mușcate roșii, iar vederea dădea spre cetate. Pe lângă balcon, mai era o fereastră; dacă ridicai toate storurile, camera devenea foarte luminoasă și asta îmi place mult la o cameră. În plus, mi-a plăcut și faptul că era minim mobilată, iar podeaua acoperită integral cu mochetă, ceea ce îi dădea un aer de căldură și intimitate. Mi-a plăcut și combinația de culori: verde intens-gri deschis-roșu.

În dormitor, podeaua era din parchet laminat. Ferestrele toate aveau perdele și draperii. Cu ferestrele închise, nu se auzea nimic de afară. Doar că la început de vară îți cam dorești să stai cu geamurile deschise; strada fiind circulată, devenea un pic deranjant la un moment dat. Bine, depinde cât stai în cameră și câtă rezistență ai la zgomotul urban...

Baia este împărțită în două: un spațiu dedicat tronului, celălalt chiuvetei și cabinei de duș walk in. Cred că ați mai întâlnit modelul ăsta. Poate părea un pic peste mână, dar e mai igienic decât cel clasic, cu toate grămadă. În fine, am avut tot ce ne-a trebuit, iar curățenia a fost desăvârșită. Am avut câte 3 prosoape de fiecare, de mai multe mărimi, săpun lichid și câte un flaconaș cu șampon, uscător de păr. Duș dublu – fix și mobil. Hârtie igienică la discreție.

Altele: aer condiționat (n-am avut nevoie), încălzire centralizată (nici atât), wi-fi parolat, TV cu ecran plat și servicii de streaming. Ferestrele sunt dublate de plasă contra insectelor.

Micul dejun a fost ok. Fără să existe o mare diversitate, produsele mi s-au părut calitative și oferta îndestulătoare. Nu știu dacă să zic că merită prețul sau nu... Pentru noi a meritat, căci nu suntem pretențioși și ne-a scutit de găsit alte soluții. Pe lângă cele obișnuite (mezeluri, brânzeturi, omletă, ceva legume), țin minte că aveau niște mere crocante și aromate, foarte bune. Și cafeaua bună.

... Iubesc patina timpului și probabil că și ea mă iubește pe mine, din moment ce mă cheamă, fără să premeditez nimic... Precum spuneam, clădirea ce adăpostește Haller Boutique Hotel și Orobianco Ristorante este una istorică, după cum atestă o plăcuță trilingvă atașată fațadei dinspre Piața Petőfi Sándor: „În această casă a trăit și a activat primul medic evreu din Tg. Mureș, Dr. Mór Turnowszki, 1859-1932, eminent om de știință, persoană publică” . Fac ce fac și tot de confrați de breaslă dau... Sau de urmele lor... Ferice de doctor, că s-a dus la timp și n-a mai prins fatidica perioadă a celui de-al doilea război mondial – nu poți să nu te gândești la asta... Pe urmă, clădirea pare să fi aparținut lui Gábor Gál, cel care a înființat carmangeria Ponderosa Company, dar a fost, în același timp, un cunoscut și respectat crescător de porumbei voiajori; de aici, porumbelul reprezentat în logoul hotelului.

... Despre Tg. Mureș n-o să scriu separat, căci n-am nimerit prea bine. Evident, voiam să vizităm muzeele, însă a doua zi erau închise din cauză de Rusalii Catolice, iar în ziua următoare tot închise, din cauză de luni. Jur că n-am anticipat că Rusaliile Catolice pot fi motiv de zero activitate turistică în zonele în care populația maghiară este semnificativă! Nu comentez; doar avertizez. Aveți grijă când vă faceți planuri în acest sens.

Totuși, avem câteva amintiri faine din acest mic sejur... În prima seară, că tot ne era la îndemână, am colindat prin cetatea Tg. Mureș, ne-am minunat de cât de fain a fost reabilitată, ne-a făcut plăcere să ne amestecăm cu localnicii ieșiți la plimbare. Eu, una, am bălit un pic pe lângă intrarea în micul muzeu al Universității de Medicină și Farmacie „George Emil Palade” ; era închis, desigur; mai mult decât atât, are un program de vizitare siderant: vineri 14-16, sâmbătă 12-16. Eh, l-oi prinde eu cândva... sper...

În apropierea cetății se desfășura un festival street food pe teme orientale. Ocazia asta n-am ratat-o! Nu ne era prea foame, căci ciuguliserăm ceva pe drum, dar tot ne-am înfipt în niște plăcinte cu diferite umpluturi. Acestea s-au dovedit a fi mai mult plăcinte decât umpluturi, însă beneficiul principal al experienței îl considerăm interacțiunea cu tinerii cu care am împărțit masa. Asta până a început să plouă... Când ne pregăteam să ne retragem la hotel, ploaia s-a domolit și am decis să ne continuăm preumblarea. Așa am dat, nu departe, de track-ul cu bere artizanală. Suntem maaari amatori de bere artizanală, așa că am degustat vreo 2 de căciulă, în total 4, diferite între ele, pentru o experiență cât mai cuprinzătoare. Pe urmă am zis gata, hai să vizităm și noi un pic, că până acum numai ne-am împiedicat – ba de-o plăcintărie, ba de-o berărie... Ploaia s-a răzgândit însă și-a zis: nț! Vizitați voi mâine. Ne-am ales totuși cu un apus de poveste! Probabil cel mai frumos din acest an. Până acum.

A doua zi, pe senin, chiar ne-am preumblat, am admirat frumoasa arhitectură a clădirilor și ne-am ofticat că-s muzeele închise (atunci aflarăm, de la Centrul de Informații Turistice). Ni s-a sugerat să mergem la Grădina Zoo, însă nu suntem fani. Sau la Complexul Weekend, principala zonă de relaxare a localnicilor, o chestie cu ștranduri și alte tiribombe, deși – ni s-a precizat – piscinele încă nu s-au deschis (vremea abia începuse să se înmoaie după o primăvară capricioasă). Într-acolo ne-am dus (cu un taxi) și bine am făcut. Nu era aglomerat, dar nici pustiu, câteva terase începuseră să funcționeze, ne-am luat câte o bere pe care am savurat-o întinși pe iarbă. Ne-am plimbat, locul e un imens parc, pe urmă ne-am întors pe jos, agale, la hotel. Una peste alta, n-a fost chiar o zi ratată... Poate chiar câștigată; depinde din ce parte privești...

Păi... semn că trebuie să revenim la Mureș, nu?! Mai ales că și prin împrejurimi sunt chestii de văzut și de făcut! De data asta am avut un pic de ghinion; data viitoare ne-om informa mai bine, zic... Că unde ne-om caza știm sigur: la Haller Boutique!

---

VIZUALIZĂRI: 383 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI