Plimbare prin Centrul Istoric din Modena

TIPĂREȘTE

În vezi impresii spuneam că am lăsat bagajele la Combo Hostel în Bologna și că ne-am grăbit să ne întoarcem la Gară.

De ce?? Mă hotărâsem să facem o plimbare prin Modena, plimbare ce nu fusese programată și nici documentată, programarea și documentarea făcându-le în tren, de la Ravenna la Bologna.

Nu prea obișnuiesc așa ceva dar plimbările efectuate în zilele anterioare când am vizitat Ravenna mi-au luat mai puțin timp decât îmi propusesem rămânându-mi timp suficient pentru a vedea și Modena.

Modena, capitala Provinciei Modena din Regiunea Emilia-Romagna, are circa 180.000 de locuitori și este unul dintre cele mai bogate și mai dezvoltate orașe din Italia: peste 75 kilometri de piste de biciclete, 16 cinematografe, 25 de biblioteci și una dintre cele mai vechi universități din Europa. Este cunoscută de amatorii de gastronomie pentru Oțetul balsamic tradițional din Modena, Brânza Parmigiano sau Vinul Lambrusco, de amatorii de frumos pentru capodoperele artei romanice italiene, Piazza Grande cu Duomo di Modena și Torre Civica, din 1997 site în Patrimoniul cultural mondial UNESCO, de iubitorii de muzică prin Luciano Pavarotti care s-a născut și a trăit acolo, iar fanii auto îl spun „capitala motoarelor” , aici fabricându-se cunoscutele Autoturisme Ferrari, Lamborghini și Maserati.

Ajunși la Gară am cumpărat bilete de la un automat plătind cu cardul Revolut, 4,30 euro biletul, iar la 10:33 trenul foarte plin pleca spre Modena ajungând după circa jumătate de oră în Stazione di Modena. Gara se află în Piazza Dante Aligheri într-o clădire construită din cărămidă în urmă cu peste o sută de ani. Este o clădire frumoasă, vopsită în galben, cu 3 nivele în partea centrală, cu arcade prin care se face accesul în gară.

Am plecat în turul propus trecând mai întâi pe la MATA ex Manifattura Tabacchi din Via Sant' Orsola (Sf. Ursula) , o Fabrică de Tutun construită la jumătatea secolului 19 pe terenul și în clădirile unei vechi mănăstiri dezafectate. În primii ani ai secolului 21 fabrica a fost dezafectată și declarată de interes cultural. S-au demolat unele clădiri, s-au păstrat și modernizat altele pentru servicii rezidențiale și comerciale, s-au amenajat Căile pietonale ce șerpuiau printre clădiri și duc la Piazzetta dal Paltadóri (paltadore erau femeile ce lucrau la fabrică) unde se află Coșul de fum înalt ce mi-a atras atenția. Mi-a plăcut să merg pe acele alei frumos amenajate și am ajuns la Piazzale San Domenico, piață veche pavată cu piatră de râu așa cum era în Evul Mediu unde se află frumoasa Chiesa di San Domenico. Nu am vizitat-o fiind închisă pentru renovare.

Lângă ea se află Instituto d' arte A. Venturi fondată în anul 1785, una dintre cele mai vechi instituții de învățământ din oraș, ce funcționează într-o clădire cu trei nivele cu fațada împodobită cu stucatură, cu mai multe arcade și un portic deosebit.

În mica piață este Monumento ai Martiri del 1821 – 1822 e 1831, o tânără (atunci, azi are peste 120 de ani) de bronz cu lanțurile sclaviei rupte (ce reprezentă Italia) așezată pe un bloc de granit în fața unui Obelisc înalt și puternic format din blocuri mari de granit care parcă îndeamnă trecătorii să citească epitaful comemorativ al patrioților.

Am mers foarte puțin până la Piazza Roma, dreptunghiulară, frumoasă, mare și elegantă, unde pe vremea Ducatului aveau loc serbări oficiale, spectacolele oferite de curtea ducală, unde erau primiți înainte de a intra în palat prinții, regii și papii ce veneau în vizită la familia Este. Astăzi a devenit piață pietonală cu multe fântâni. Fiind decembrie nu funționau, mi-a părut rău că nu le-am văzut. Am văzut doar patinoarul ce umplea piața de murmurul patinatorilor. Aici se află Palazzo Ducale, reședința Casei Estense, Sediul Ducatului din secolul 17 până la jumătatea secolului 19. Astăzi găzduiește Academia Militară din Modena și, datorită dimensiunilor și măreției sale, este în continuare printre cele mai prestigioase palate din Europa.

Fațada este solidă, dar elegantă, armonioasă, cu ferestrele ei realizate în marmură în partea dreaptă și din zid în stânga. Turnul central este foarte împodobit, cu coloane pe toate cinci caturile, cu doi luptători, Hercule și Generalul Lepidus, statui din secolul 16, gardă la portalul de la intrare. O fereastră mare se deschidea pe balconul de la nivelul 2 unde se arătau conducătorii ducatului și oaspeții lor și în moda secolului 18 pe ultimul nivel al turnului, un ceas. Interiorul poate fi vizitat în anumite zile într-un Tur ghidat de circa o oră și jumătate, mi-ar fi plăcut să-l văd dar nu aveam timpul necesar.

Am văzut însă Monumento a Ciro Menotti, liderul modenez al insurecției din 1831, cel pe care Garibaldi l-a admirat atât de mult încât unul dintre fiii lui a fost botezat Menotti. Statuia realizată în anul 1880 îl prezintă pe eroul național cu un steag în mână privind spre Palatul Ducal, de unde ducele Francesco, oponentul său l-a condamnat la moarte. La baza monumentului sunt cei patru colegi conspiratori.

Continuând plimbarea am ajuns la Chiesa di San Giorgio din Via Luigi Carlo Farini, 91, o mică biserică în stil baroc reconstruită din cărămidă și marmură în secolul 17.

Am continuat plimbarea pe Via Luigi Carlo Farini și pe Via Emilia, cu multe clădiri cu porticuri, mi-a plăcut și am pozat porticul de la Megastore și am ajuns la Piazza della Torre, numită așa după Turnul pe care îl găzduiește. Am văzut Monumento ad Alessandro Tassoni, scriitor și diplomat modenez de la sfârșitul secolului 16 începutul secolului 17, a scris La Secchia Rapita (Găleata Furată) un poem eroic comic despre războiului dintre Modena și Bologna din anii 1300. Este o statuie sculptată în marmură pe la jumătatea secolului 19 de Antonio Cavazza aflată în centrul pieței.

Am mers apoi la Torre della Ghirlandina, mai simplu Ghirlandina, Turnul-Clopotniță al Catedralei, simbolul orașului, care cu cinci nivele și cei peste 86 de metri ai săi este vizibil de peste tot din afara orașului. Ajunsesem la Ansamblul Monumental Patrimoniu Mondial UNESCO.

Construcția lui a început spre sfârșitul secolului 12 și a fost terminată la începutul secolului 14 și s-a numit Torre di San Geminiano dar cele două balustrade de marmură ca niște ghirlande din vârful turnului i-au schimbat numele.

Am cumpărat biletele de acces, 2 euro pentru seniori, vizitele încep în toate zilele la ora 9:30, programul fiind variabil funcție de zile și de sezon, în decembrie turnul se închide în toate zilele la ora 17:30. Mai multe informații, inclusiv email și număr de telefon se găsesc pe visitmodena.it/en.

Am început urcușul dar ne-am oprit la Sala della Secchia rapita aflată în dreapta, la începutul urcușului, sală decorată cu fresce din secolul 15 ce găzduiește o copie a Găleții furate.

Am aflat astfel povestea Găleții furate și a Războiului găleții, război ce a avut loc în prima jumătate a secolului 14 între orașele-state rivale Bologna și Modena. Povestea spune că războiul a fost cauzat de modenezii care au furat găleata dintr-o fântână bologneză. Relatări mai exacte spun că războiul a fost declarat deoarece Modena a capturat un castel bolognez iar găleata a fost luată de modenezi ca trofeu după război, altă variantă spune că după ce au băut apă rece dintr-o fântână modenezii au plecat cu găleata, probabil să aibă apă rece pe drum?!?!...

Am început să urcăm pe scări cu balustradă de zid și mână curentă metalică, scară deschisă, cam stresant, nu îmi plac scările deschise, le accept pe cele închise, … dar îmi place să pozez de la înălțimi cât mai mari. Știam că ajunsă sus, la etajul cinci în Sala dei Torresani voi avea perspective unice și, după ce am urcat cele circa 100 de trepte, am avut vederi largi spre Piazza Grande, Palazzo Comunale, Piazza Doumo și peste marea de acoperișuri chiar spre orașul modern. Am putut poza ușor, sala fiind special concepută pentru Les Torresans (Paznicii) care vegheau asupra orașului cerând deschiderea sau închiderea porților, bătânt clopotele pentru anunțarea orelor, pericolelor sau altor evenimente publice. Sală cu frumoase capiteluri sculptate a fost transformată cu secole în urmă în Punct de belvedere pentru Casa d’Este și este și astăzi, am putut poza ușor prin fantele special practicate în grilajul de protecție.

Am coborât și am mers în Piazza Grande la IAT - Ufficio Informazione ed Accoglienza Turistica cu harți, pliante și cu personal amabil. Este deschis în toate zilele până la ora 18.

Piazza Grande, principala piață din Modena, situată în Centrul istoric al orașului, este încadrată de Catedrală, Turnul Ghirlandina și Palatul Comunal. Despre importanța pieței în Evul Mediu stă mărturie Preda Ringadora (Piatra Hărțuitoare) , o piatră mare, dreptunghiulară, roșiatică situată în colțul dintre Palat și Catedrală pe care erau pedepsiți datornicii ce nu-și plăteau datoriile și erau expuși cei ce părăseau lumea fără să se știe cine sunt, de pe care oratorii se adresau mulțimii doritoare să-i asculte. O altă dovadă este Statuia La Bonissima, o figură feminină ce stă și astăzi deasupra pridvorului Palazzo Comunale, probabil simbolul „Buona stima (Buna estimare)” și anume precizia în măsuri și vânzări, la poalele statuii erau gravate vechile măsuri mercantile modeneze din secolul 16. Astăzi Piața este Gara de plecare a Trenulețului turistic ce face turul orașului.

Palazzo Comunale ce se întinde pe laturile de nord și est ale Pieței este reședința orașului, un conglomerat de opt clădiri administrative construite din secolul 11 până în secolul 18 unite prin Fațada Principală, un Portic lung cu coloane de marmură care sprijină arcade.

Unul dintre cele mai vizibile elemente ale Fațadei este Torre dell' Orologio ridicat în secolele 15 – 16 după prăbușirea vechiului turn. Este un turn solid, înalt, în vârf cu o cupolă octogonală și la primul etaj cu o terasă cu o frumoasă balustradă de marmură de pe care Maica Domnului veghează credincioșii din piață. Interesant este și ceasul cu două cadrane. Interiorul Palatului poate fi vizitat, cum și când aflați pe visitmodena.it/it/scopri- ... alazzo-comunale. L-aș fi vizitat și eu dar nu aveam timpul necesar, voiam să-l văd și pe cel mai important locuitor al Pieței, Duomo di Modena.

Cattedrale Metropolitana di Santa Maria Assunta in Cielo e San Geminiano, cum este denumirea oficială a Domului, este o capodoperă a stilului romanic construită pe locul mormântului Sf. Geminiano, patronul Modenei, moaștele Sfântului rămânând acolo, în Sarcofagul din Cripta bisericii.

Biserica dedicată lui San Geminiano este deschisă zilnic între orele 7 și 19, vizitele nu sunt premise în timpul slujbelor religioase și mai ales pozatul. Când Am Fost Acolo era slujbă, dar, „mea culpa” , am reușit câteva poze, chiar dacă un vigilent m-a apostrofat puțin.

Biserica are o Fațadă bogat ornată, împărțită de doi pilaștri masivi în trei fundaluri, cel central adăpostind Portalul Principal și, deasupra lui, un Pridvor cu două nivele care se sprijină pe două coloane susținute de câte un leu. O Rozetă mare întregește decorul exterior.

Interiorul bisericii este împărțit în trei Nave, fiecare cu Absida ei, are arcade sprijinite pe stâlpi și coloane pe care se sprijină și bolțile bisericii și adăpostește mai multe opere de artă. Nu le voi prezenta, voi posta mai multe poze semnificative care, zic eu, vor prezenta mai bine ca mine.

Am părăsit Domul mergând pe Corso Doumo apoi pe Via Emilia la Chiesa del Voto (Biserica Votivă) despre care povestea spune că a fost construită în urma legământului făcut către Sf. Maria în anul 1630 de municipalitatea Modena și de ducele Francesco I d' Este de a construi o Biserică după ce epidemia de ciumă va înceta. Ciuma a încetat și Biserica a fost inaugurată în 3 noiembrie 1636 în ziua în care se împlineau șase ani de la sfârșitul epidemiei.

Vream să văd Interiorul despre care citisem că are o Cupolă considerată o minune a arhitecturii secolului 17 și un frumos Altar de marmură cu un impresionant Retablou ce prezintă povestea bisericii, dar biserica fiind închisă m-am mulțumit să-i văd doar exteriorul.

Am continuat plimbarea pe Via Emilia până la Piazza Giacomo Matteotti la Chiesa di San Giovanni Battista construită în prima jumătate a secolului 18 iar în a doua jumătate a secolului a fost preluată de Confraternitatea San Giovanni Battista della Buona Morte, confrăție dedicată asistenței celor condamnați la pedeapsa capitală.

În interior adăpostește o colecție de instrumente folosite pentru execuțiile condamnaților, după ce se pocăiseră și fuseseră drogați de către membrii confrăției. Nu am văzut-o, nici nu țineam s-o văd, fiind închisă.

Am părăsit Via Emilia și pe Corso Duomo am văzut Pavarotti Bar, apoi am mers la Mercato Coperto Albinelli, il cuore di Modena cum o numesc modenezii, piață istorică acoperită de prin anii 1930. Aici pot fi cumpărate brânzeturi, fructe și legume, carne, produse de patiserie, condimente, cereale și leguminoase, pește sau gustate specialități locale proaspăt pregătite. M-a tentat niște Parmigiano Reggiano, o excelentă brânză produsă în regiune. Are și un restaurant căutat atât de turiști cât și de localnici.

Mai erau multe de văzut în Centrul Istoric, dar am plecat spre Gară trecând mai întâi pe la Chiesa di San Vincenzo de pe Corso Canalgrande 75. Este cunoscută ca Panteonul Familiei Este și mai nou pentru Tabloul Madona întronată cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi Sfântul Grigorie Făcătorul de Minuni al pictorului italian Guercino, furată din biserică în 2014, găsită în Maroc după trei ani.

Biserica fiind închisă ne-am continuat drumul ajungând la Teatro Comunale Luciano Pavarotti din Via del Teatro, 8. Amenajat în urmă cu circa 180 de ani în clădirea în care se află și acum, restaurată și dotată la standardele moderne, cu o excelentă acustică este unul dintre cele mai importante teatre italiene. Clădirea, impresionantă și astăzi, are o deosebită Fațadă ce se ridică pe un portic cu nouă arcade unde l-am întâlnit pe Maestrul Pavarotti care ne-a întâmpinat în picioare, zâmbind și cu brațele deschise, cu eșarfa în mâna stângă. Este Statua Pavarotti, turnată din bronz și instalată acolo de peste 4 ani, Maestrul în atitudinea tipică cu care saluta publicul după spectacole.

Lângă el Palazzo Santa Margherita, un palat în stil neoclasic, găzduiește mai multe muzee civice și instituții culturale.

De aici am pornit spre Gara din care plecasem cu circa cinci ore în urmă, unde am ajuns în circa 15 minute.

Eram interesată de Centrul Istoric, nu sunt fan auto, nu conduc, nici să merg cu autoturismul nu-mi place, așa că bolizii modenezi cu fabricile și muzeele lor nu mă interesau, poate sunt alții ce vor scrie despre ei.

Am luat trenul și în circa jumătate de oră eram în Gară la Bologna, trenul era acum mai puțin aglomerat. Pentru ce a urmat — vezi impresii.

A fost o zi în care am vizitat alt oraș din regiunea Emilia Romagna, un oraș cu un centru istoric deosebit pe care îl recomand tuturor cititorilor. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Un oraș deosebit cu un centru istoric de neratat, cu Piazza Grande, Duomo și Torre aflate în UNESCO.

Are multe biserici, piațete, Piața Albinelli de vizitat și cumpărat produse tradiționale locale, inclusiv Brânza Parmigiano, Oțet balsamic și Vin Lambrusco.

---

VIZUALIZĂRI: 1957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI