Plimbare prin San Marino – un vis mai vechi împlinit

TIPĂREȘTE

Spuneam în vezi impresii că am stat în Rimini și pentru a vedea micul stat San Marino aflat la circa 30 kilometri.

Repubblica di San Marino cunoscută și sub numele uzual San Marino, enclavă în Italia, este a treia cea mai mică țară din Europa, are circa 61 kilometri pătraţi și 34.000 de locuitori. Are un turism foarte dezvoltat și bine organizat, Site-ul „Centrul istoric San Marino și Monte Titano” fiind înregistrat ca Patrimoniu Mondial UNESCO din anul 2008. Capitala sa este Orașul San Marino, circa 4.500 locuitori dar cea mai mare așezare este orașul Dogana din nord-estul republicii.

San Marino este considerată cea mai veche republică din lume, fiind fondată la 3 septembrie în anul 301, atunci când Marino, un tăietor de pietre originar din Dalmaţia venit să lucreze la construcţia portului Rimini, s-a refugiat pe Muntele Titano, fiind prigonit pentru credinţa sa creştină. Cu timpul, pe munte s-a format o comunitate din ce în ce mai numeroasă, care a întemeiat statul San Marino, iar pietrarul a devenit Sf. Marino, spune povestea…. În munca lui a fost ajutat de bunul său prieten Leo, azi Sf. Leo.

Este o republică parlamentară cu o Constituție din secolul 14, condusă de doi căpitani regenți aleși pentru șase luni care sunt atât șefi de stat cât și șefi de guvern. Are unul din cele mai mari PIB-uri și fiecare locuitor, chiar bebeluș fiind, are cel puțin un autoturism.

Pentru mai multe informații consultați sanmarinosite.com, site-ul official al Republicii.

Am plecat de la Card International Hotel din Rimini unde eram cazați pe la ora 7 și jumătate spre o mică Tabacheria aflată vizavi de gară de unde am cumpărat bilete, cost bilet 6 euro de persoană pe sens, este afișat că vinde bilete pentru San Marino și alte localități, dar se pot lua bilete și de la șoferul autobuzului, puțin mai scumpe. Am mers apoi la Stația Shuttle Bus pentru San Marino de lângă Hotel Napoleon, la circa 200 metri de magazin și pe aceeași parte cu el, după stațiile pentru alte autobuze și la ora 8:10 plecam la drum, vezi bonellibus.it/data/pdf/ri ... arino_nov22.pdf

Am mers circa 40 de minute, autobuzul nu a oprit în toate stațiile, doar în cele în care erau călători, și pe ploaie am coborât în Stația terminală Shuttle Bus din Piazzale Marino Calcigni apoi am mers spre liftul și scările ce urcă la Piazzale Lo Stradone.

Ploua dar mai ușor așa că am urcat cu liftul, în stânga se merge la Porta San Francesco. Majoritatea celor ce vizitează orașul se îndreaptă spre ea, noi am văzut-o la sfârșit, am pornit spre dreapta la un Punct de belvedere de unde am văzut și pozat Chiesa di San Quirino și Monumentul lui San Francesco și de acolo am mers la Chiesa di San Quirino e Convento dei Cappucini.

Este o biserica franciscană capucină construită în jurul anului 1550 pe o capelă veche închinată lui San Quirino cunoscută și prin faptul că sub porticul ei Garibaldi și-a desființat legiunea.

Pe o scară largă de piatră, pe sub Porticul cu cinci arcade susținute de coloane monolitice am pătruns în Interiorul Bisericii, simplu, cu Tabloul „Așezarea lui Hristos în mormânt” opera artistului italian Taddeo Zuccaro în centru și cu un uimitor Altar capucin lucrat în lemn de nuc.

Am văzut, admirat, pozat și părăsit biserica, nu mai ploua dar era în continuare înnorat.

Mergând în stânga pe lângă biserică, am urcat niște scări apoi am mers puțin în stânga pe alee, deși tendința este de a merge la dreapta spre poarta ce se vedea în depărtare. Am trecut pe la Portanova și am mers la Piazzale Sant' Agata. Acolo se află Monumento a Girolamo Gozi, luptător pentru independența republicii și Teatro Titano, un mic teatru în stil italian, clădire reprezentativă pentru arhitectura secolului 19 din San Marino. Am revenit tot prin Portanova și am urcat la Porta della Murata Nuova pe care o văzusem mai înainte și la Zidurile Orașului unde am stat puțin privind-pozând străzile înguste, întortocheate, paralele, apropiate. Apoi am mers în Piazzale Garibaldi, la Monumento a Giuseppe Garibaldi, un bust de marmură vechi de circa 140 de ani al cunoscutului general considerat unul dintre „părinții Italiei” . Am coborât apoi la Piazza Titano unde se află Galeria Cassa di Risparmio, cu expoziții temporare cu lucrări ale studenților de la Cursul de Design al Universității din San Marino, dar și cu o expoziție permanentă cu un singur exponat, un basorelief pe peretele din stânga arcului Galeriei Cassa di Risparmio ce înfățișează Cioplitorul în piatră care a dat numele orașului.

Am mers spre arcul din dreapta Galeriei și pe Via Eugippo am ajuns la Via Donna Felicissima cu o mică Grădină pe stânga și Scala Bonetti pe dreapta pe care se poate coborî la Piazza Sant' Agata, fusesem în piață, nu am mai coborât, doar am pozat-o de sus. Pe Contrada del Collegio pe lângă Museo delle Creature della Notte - Vampiri e Licantropi am urcat la Piazza della Libertà unde am văzut Palazzo Pubblico della Repubblica di San Marino cunoscut și ca Palazzo del Governo construit la sfârșitul secolului 19, restaurat și renovat la sfârșitul secolului următor, sediul principalelor instituții și al administrației din San Marino, Căpitanii Regenți, Consiliul Mare și General, Congresul de Stat. Tot aici se află și Statua della Libertà, Libertatea, o femeie războinică din marmură de Carrara ce înaintează mândră cu mâna dreaptă întinsă înainte, cu un steag în mâna stângă, pe cap cu o coroană cu trei turnuri, înfățișând orașul fortificat San Marino. În fața ei un Tren, cu care mi-ar fi plăcut să fac o plimbare dar era doar de decor.

Am mers apoi la Monumento a Bartolomeo Borghesi, statuie de bronz ridicată în primii ani ai secolului 20 anticarului Italian care a trăit în San Marino în prima jumătate a secolului 19, unul dintre fondatorii științei numismaticii. Se află pe Via Eugippo 26, în unul dintre cele mai bune Puncte de Belvedere ale orașului. Am văzut, pozat Cava dei Balestrieri (Cariera Arbaletrierilor) , fostă carieră de piatră amenajată ca Poligon de tragere cu arbaleta, apoi am coborât la Stazione della Funivia (Stația Telecabinei) din Contrada del Collegio unde l-am regăsit pe Sfântul Cioplitor în piatră, o statuie într-o nișă de pe zidul Telecabinei.

La Stație se poate urca cu telecabina care pleacă de la Stazione della Funivia din Campo della Fiera, unde oprise autobuzul și coborâse un grup de chinezi cu care ne-am întâlnit mai apoi.

Am continuat plimbarea pe la Statua „Maternità” o femeie din bronz cu un bebeluș în brațe, opera lui Antonio Berti, sculptor și medalist italian din secolul 20, un Monument dedicat Victimelor bombardamentului din 26 iunie 1944, și am ajuns în Piazzale Domus Plebis la Basilica del Santo dedicată Sf. Marino, loc sacru unde se celebrează evenimente instituționale de maximă importanță.

Construită în stil neoclasic în prima jumătate a secolului 19, tradiția spune că acolo a avut sediul prima Casă a Poporului, de aici numele pieței, cu o Scară și un Pridvor larg cu opt coloane corintice și interiorul cu trei Nave delimitate prin coloane corintice care duc la o Absidă semicirculară.

Are șapte altare, Altarul Principal adăpostind Statuia Sf. Marino, în stânga lui se află tronul căpitanilor regenți, sub altar se află o mică urnă cu părți din moaștele Sf. Marino, mare parte din moaște fiind trimise în Dalmația, unde s-a născut Sfântul. În dreapta, într-un monument de marmură, se află Sacra Teca (Sfântul Relicvar) , un bust relicvar din aur și argint în care este păstrat craniul Sfântului.

Un turn masiv romanic adăpostește Clopotnița Bisericii, lângă ea fiind construită Bazilica Sf. Cripte sau Chiesetta di San Pietro, în absida căreia sunt cioplite două nișe, care, conform tradiției populare, sunt paturile Sfinților Marino și Leo și au proprietăți vindecătoare, iar sub biserică este o Criptă în care se află Urna în care timp de multe secole au odihnit osemintele Sfântului.

Plecând spre stânga, urcând ușor, am trecut pe la Orti Borghese, grădini ce adăpostesc o Cisternă veche din secolul 14 și oferă o priveliste deosebită spre Basilica del Santo și spre Contrada della Pieve, stradă pe care ne-am continuat plimbarea. Am pornit pe Contrada dei Magazzeni, stradă pe care, cum spune și denumirea ei, se află mulțime de magazinașe, apoi am urcat niște scări și mai mergând puțin am ajuns la Rocca (Fortăreața) Guaita sau Prima Torre.

Fortăreața poate fi vizitată zilnic, când Am Fost Acolo între orele 9 și 17, programul de vizite este sezonier, contra unei taxe de 4 euro, biletul incluzând și vizita unuia din cele cinci muzee din oraș, la alegere. Este Cetatea San Marino din secolul 11, cea mai veche și cea mai mare dintre cele trei cetăți construite pe Monte Titano, a fost turn de pază a orașului, turn de veghe și refugiu pentru locuitorii Muntelui, apoi, până în anul 1970, închisoare. Cu o formă pentagonală, cioplită fără fundații direct în piatră domină împrejurimile prin turnurile ei, Turnul de Veghe și Turnul Clopotniță.

Am văzut Capela Rocca, dedicată Sf. Barbara, am intrat la Închisoarea cu câteva Celule și o Cameră de Tortură, am mers în Camera Armelor Medievale, după care în curtea fortăreței am găsit câteva Tunuri de prin a doua jumătate a secolului 19, folosite și azi la festivităţile naţionale când se trag salve de tun.

Platforma este și un Punct de Belvedere cu vaste priveliști asupra orașului și spre Castello della Cesta numit și della Fratta sau Seconda Torre. Construit la sfârșitul secolului 11, tot în plan pentagonal, adăpost pentru locuitori dar și închisoare, găduiește astăzi un mic Muzeu de Arme Vechi cu exponate de mare valoare istorică și multe informații despre evoluția armelor. Doar l-am pozat din exterior, nu l-am vizitat fiind închis pentru renovare.

Am continuat plimbarea spre Torre del Montale sau Terza Torre așezat pe un colț de stâncă, cel mai mic, dar cu cea mai bună poziție de observație, tot pentagonal, folosit și ca închisoare, nu în celule ca primele două ci în „fundul turnului” , la 8 metri adâncime. Nu este amenajat pentru vizite dar merită mers acolo pentru perspectivele pe care le arată.

Am revenit la Al Doilea Turn și coborând pe Salita Alla Cesta, am ajuns la Piazzale Cava Antica, am trecut pe la Porta della Fratta, ne-am oprit puțin la Fontana di San Marino din apropiere, apoi pe Contrada Santa Croce am ajuns din nou în Piazza Titano de data aceasta pentru a vizita Museo di Stato.

Muzeul a fost înființat în a doua jumătate a secolului 19 și deschis publicului în ultimul an al aceluiași secol, a fost apoi mutat în Palazzo Pergami – Belluzzi din centrul orașului, o clădire cu patru nivele.

Parterul, Arheologia teritorială, prezintă descoperiri arheologice din San Marino, unele de o valoare inestimabilă. Acolo am admirat, pozat Comoara din Domagnano, un set de bijuterii ce au aparținut unei prințese, piese de artă aurară gotică din secolele 5 - 6, de o măiestrie desăvârșită găsite în Situl Domagnano. În Subsol, Arheologie și Numismatică, sunt expuse Materiale preistorice, egiptene, grecești, etrusce și romane.

Etajul 1, Artă în Republică, conține opere de artă legate de istoria Republicii, multe dintre ele au împodobit cele mai importante clădiri publice și religioase ale orașului San Marino. Am văzut picturi și obiecte din vechea Mănăstire Santa Chiara, se remarcă Retablul Bisericii, sunt expuse lucrări inspirate de protectorii Republicii, San Marino și Santa Agata, de menționat Tabloul Martiriul Sf. Agata, pictură anonimă din secolul 17. Am zăbovit puțin la Macheta San Marino încercând să identific cât mai multe din obiectivele ce tocmai le văzusem sau urma să le văd.

La Etajul 2 se află Sălile cu Donații ce cuprind o selecție de picturi, ceramică, obiecte artistice primite de Muzeu de la înființare până în prezent, aș menționa Tabloul San Sebastiano al unui pictor toscan din secolul 16.

Am părăsit Muzeul continuând plimbarea pe Contrada Omerelli până la Oratorio Valloni - Chiesa di S. Giovanni Battista sau della SS. Croce (Oratoriul Valloni - Biserica Sf. Ioan Botezatorul sau a Sf. Cruci) o biserică mică din secolul 17 construită în stilul arhitectural al vremii și decorată cu stucaturi baroc, cu un interior simplu cu picturi ce-l reprezentând pe Sf. Ioan Botezătorul. În prima jumătate a secolului 20 biserica a fost cedată Ordinului Cavalerilor de Malta al cărui patron este Sf. Ioan Botezătorul. Am trecut pe la Palazzo Begni, clădire istorică din secolul 16, reședință a familiei Begni în trecut, azi Birou Guvernamental de Stat, apoi ne-am oprit la Ara dei Volontari (Altarul Voluntarilor) , monument închinat celor 140 de voluntari din San Marino care au participat, unii au și murit, la luptele pentru Unificarea Italiei din 1843 și din timpul Primului Război Mondial. De aici am mers la Mănăstirea Santa Chiara în care funcționează Universitatea din San Marino, nu se poate vizita, și am ajuns în Piazzale Girolamo Genga. De aici am mers pe Contrada della Muro până la Porta San Francesco, construită în 1361 și supusă multor modificări de-a lungul timpului, un vechi punct de pază a Republicii San Marino. Sub ușă se află inscripții care invită străinii să nu intre în oraș înarmați, pentru a nu se confrunta cu pedepse severe, în spatele ușii am văzut două steme, a orașului și a unei familii și o placă ce confirmă acest loc ca sit UNESCO.

De aici am ajuns la Chiesa San Francesco construită în a doua jumătate a secolului 14, fiind cel mai vechi sanctuar din San Marino, restaurată în secolele 17 și 18 în stil neoclassic, doar fațada și porticul recent restaurate arată ca la origini. Interiorul este simplu, luminos, cu un Altar din secolul 15 cu Iisus Hristos mort încadrat de Sf. Francisc și Sf. Apolonia și cu un Crucifix vechi din secolul 13.

În curtea bisericii se află Muzeul Național și Galeria de Artă de Stat San Marino cu valoroase opere din secolele 15 - 16, printre care și lucrări ale lui Bellini.

Lângă Poartă și Biserică se află Muzeul Torturii cu o serie de dispozitive de tortură din Evul Mediu, rare și neobișnuite, cum ar fi spărgătorul de genunchi, ghilotinele, un dispozitiv de jupuit și un scaun de interogatoriu. Citisem despre el dar nu am dorit să-l văd, am preferat magazinașele din zonă cu suveniruri, au prețuri rezonabile. Am văzut și câteva restaurante dar am mers în Piazzale Marino Calcigni la Stația terminală Shuttle Bus și am plecat spre Rimini.

Ne-am plimbat prin San Marino circa 7 ore, timp suficient pentru a vedea cele mai importante obiective turistice din oraș, străzile întortocheate, foarte apropiate una de alta, cu pasaje între ele, cu scări, un labirint ce urcă spre vârful Muntelui Titano. Foarte spectaculoasă este zona turnurilor așezate pe margini de prăpastii, cu poze deosebite, m-a ajutat și vremea, am avut și soare în acea zi. Orașul Vechi San Marino mi-a plăcut foarte mult. Mergând pe aleile și străduțele lui, prin minusculele piețe, vizitându-i magazinașele, plimbându-mă pe lângă zidurile și turnurile lui mă transpusesem într-o minunată lume de poveste. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Vechi oraș, așezat minunat pe vârf de munte cu străduțe și alei înguste și întortocheate, cu piațete și porți, cu turnuri și ziduri.

Plimbare plăcută, deconectantă, puțină lume în sezonul de iarnă, priveliști deosebite. Deși orașul este în pantă se urcă lejer, chiar și în zona turnurilor.

---

VIZUALIZĂRI: 5328 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI