Un loc fain pentru relaxare - Ski, Bike & Wine Hotel Talblick

TIPĂREȘTE

Cu o imensă dezamăgire în suflet, că n-am avut ocazia să urc în Klangturm (Turnul Sunetului) și să privesc St. Pölten de la înălțimea celor 47 de metri unde există o terasă proiectată în acest scop, am părăsit hotelul Das Alfred (vezi impresii) și orășelul (vezi impresii) care ne găzduiseră pentru o noapte.

Cu waze-ul fixat pe următoarea destinație ne-am făcut curaj prin ceața care începuse să se împrăștie și am reluat traseul pe autostrada A1, părăsită cu o zi în urmă.

Drumul nostru din ziua aceea a fost scurt, de 375 km dar a durat vreo șapte ore jumate, timp în care am schimbat trei autostrăzi și alte câteva drumuri naționale, am traversat trei landuri austriece, am trecut prin mai multe stări ale vremii, am făcut mai multe pauze mici, am zăbovit mai bine de o oră în Kaprun – o iubire mai veche și... de cele mai multe ori am căscat gura la natură. Doream să luăm cu noi toate” tablourile” acelea pictate cu atâta precizie și migală compuse din pajiști crude întinse până la baza munților, cascade reci prăvălite în câte o vale, vârfuri stâncoase în toate formele geometrice inventate vreodată și munți împăduriți în nuanțe de verde, presărați cu pensiuni sau hoteluri cu petunii și mușcate multicolore atârnate la balcoane.

Ne-am îndreptat către vest apoi către sud-vest și am tot ținut-o așa până la zona noastră de interes. Aveam obiective pe care le pusesem în plan, cel mai prețios dintre ele fiind unul la care iarna nu se poate ajunge întrucât este închis, anume șoseaua alpină Grossglockner-Hochnalpenstrasse, un soi de Transfăgărășan dar mai spectaculos, întrucât duce în apropierea celui mai înalt vârf din Austria - Großglockner (3.798 m altitudine).

Plecând de la aceste premise, am aterizat în stațiunea alpină Saalbach-Hinterglemm, ca să fim aproape de locurile pe care ni le doream, dar să ne și ușchim ușor spre Germania, ținta vacanței noastre. Deci ne-am hotărât să căutăm culcuș prin sat așa că m-am trezit într-o dimineață, am deschis harta Austriei, am rostit un descântec, am suflat în zaruri și le-am aruncat! Cel cu 6 puncte a căzut fix pe Hotel Talblick din Hinterglemm. Eteee... na! Normal că nu așa se face, dar am vrut să verific cine mai crede-n Moș Crăciun... :D

Zona asta de care vă spuneam, Saalbach-Hinterglemm, este domeniu schiabil așa că nu duce lipsă de hoteluri, hotelașe, boutique-hoteluri, cabane și pensiuni. Booking-ul mi-a întors mie 419 rezultate la momentul căutării, deci n-a drăcie și alege din astea! Aaaa... sigur că am mai pus niște filtre pe acolo, am mai adăugat niște pretenții am mai verificat și prin alte locuri și așa am ajuns la cazarea dorită.

Ski, Bike & Wine Hotel Talblick are adresa Haidweg 300, Hinterglemm, 5754 Saalbach-Hinterglemm

Website: hotel-talblick.at, coordonatele gps 47.37756 /12.59925, este situat în centrul orașului și ușor de dibuit când ajungi în preajma locului.

Hotel Talblick (pe scurt) este o afacere de familie, pentru familii. Deținut de familia Schwabl din 1988, în prezent hotelul este condus de fiul cel mare - Dietmar și soția lui - Sabine. Începând din anul 2000, când Dietmar Schwabl a preluat conducerea, el a avut viziunea unui nou concept hotelier – hotelul de vinuri. De atunci și până acum, a rezistat la parterul hotelului un magazin specializat precum și un bar, cu cele mai alese vinuri Montevino. Conceptul pare să fie de succes, întrucât pe perioada șederii am constatat și noi că mulți turiști care nu erau oaspeți ai hotelului se strângeau în grupuri pentru a degusta vinurile lui Dietmar.

Hotelul este așezat foarte convenabil pentru tot felul de activități de iarnă sau de vară deoarece stă lângă două pârtii de schi și diverse trasee de drumeții cu rachete de zăpadă, bețe de trekking sau bicicletele - funcție de sezon - dar și pentru faptul că se află la câțiva pași de centru. Notele bune de pe booking (9,0 din 186 evaluări), tripadvisor și alte sait-uri austriece, precum și review-urile citite, înclina mult balanța spre această cazare pe care începeam să o îndrăgesc.

Argumentul decisiv a fost însă peisajul din jur, de care voiam să mă bucur la trezire și înainte de lăsarea întunericului. Verdele schimbător al pajiștilor alpine și pâlcurilor de brazi, în combinație cu cerul senin pictat cu mici norișori albi-pufoși care priveau către mine din poze și din camera web montată în zonă - care transmitea live - m-au făcut să vreau și mai mult în acest loc. Chestia asta cu web-camerele montate în diverse locuri din Austria, pe care poți vedea online ce se întâmplă pe munți este o invenție extrem de utilă, chiar crează dependență ????. În multe hoteluri sau pensiuni, pe canalele TV de cablu poți urmări live dimineața, înainte de plecarea la schiat, starea pârtiilor din zonă ca să o poți alege pe cea mai însorită sau mai pregătită de ratrace.

Mai aveam de făcut o ultimă încercare de negociere și am zis să mă risc. Vorba-ceea: Omul care pune o întrebare este prost timp de un minut... omul care nu întreabă este prost pe viață! ???? I-am scris familiei Schwabl cam ce, cum și când vreau, iar răspunsul a venit în acceași zi, după vreo două ore; de la 142 euro/ noapte, camera dublă cu balcon și frühstück (tarif de booking), am primit pentru aceleași condiții, 126 euro/noapte. Good for me! ???? (Am verificat recent și o simulare făcută pentru o noapte de cazare în ianuarie 2023, într-o cameră dublă - scăpată neocupată în lunga perioadă de câteva luni - mi-a dat un „scor” de-a dreptul uluitor: 244 euro/noapte ????).

Dar revenind la mioarele mele, cărțile au fost făcute, răspunsul primit” m-a coafat” așa că am rezervat 2 nopți la Hotel Talblick.

După ce scrisesem hotelului și obținusem prețul fără comision, am mai schimbat câteva amabilități și în zilele următoare, apoi în pre-ziua sejurului am fost întrebați dacă putem să comunicăm cu aproximație ora sosirii și am primit câteva indicații mai precise. Pe la ora 17:00 am deshămat ???? în parcarea aliniată pe peretele frontal al hotelului și am intrat urmăriți din priviri de câțiva mușterii-cowboy care își petreceau la barul din dreapta intrării, timpul rămas până la cină.

Dietmar ne-a întâmpinat la recepție, zâmbitor și pregătit cu toate răspunsurile, ne-a completat în evidențele lui datele și ne-a dat cheia camerei nr. 3 de la etajul 1. Am mai schimbat câteva vorbe despre ce putem face prin zonă, apoi ne-a invitat la o băutură de bun venit și un snack la barul Montevino, dar l-am refuzat în favoarea unei escapade în oraș, așa că am reportat invitația pentru a doua seară.

Dacă mergeți cum am fost noi, în perioada mai - octombrie, tariful la hotel include taxa de stațiune și cardul Joker. Acest card oferă mai multe gratuități și reduceri în zonă, cum ar fi călătorii gratuite cu autobuzele și telecabinele locale. Ei bine, adică rău... - noi nu am beneficiat de cardul Joker pentru că în perioada scurtă cât am poposit în Hinterglemm n-am avut timp de transportul local, target-ul nostru fiind la vreo 60 de km - șoseau alpină și ghețarul Grossglockner.

Pentru practicanții sporturilor de vară și iarnă șederea poate fi foarte plăcută. Nu numai zona ajută la acest lucru, dar Dietmar s-a gândit și la asta: asigură cameră pentru biciclete, care poate fi încuiată pentru depozitarea în siguranță a acestora și de asemenea, un colț de service cu suport de asamblare, curățare scule și lubrifiant. Camera pentru uscarea echipamentului și pantofilor de bicicletă, se transformă iarna în cameră pentru clăpari și schiuri.

Dacă alegeți să fiți oaspeți la Hotel Talblick pe timp de iarnă, luați în considerare faptul că puteți obține 10% discount pentru ski-pass urile din zonă și la închirierea clăparilor de la centrele de închiriere - partenere ale hotelului.

Informați și cu toate vorbele încheiate, ne-am îndreptat spre sălașul nostru. Gazdele ne-au permis să zburdăm liberi prin hotel prin toate locurile pe care am avut chef să le vedem, mai puțin camerele celorlalți oaspeți ????.

Drumul spre cameră se făcea prin dreapta recepției, pe un hol îngust între perete și o scara cu balustradă și ornamente din fier forjat cu urme turtite, ca bătute de ciocan pe nicovală. La etaj, spațiul era la fel de zgârcit ca și cel de la parter. Holurile erau slab luminate ziua - de ferestrele din capete, noaptea – de becuri cu lumină caldă și slabă ca de lumânare.

Camera - am deschis ușa și ne-am înghesui în holișorul lung de vreo 3 m, cu un perete întreg lambrisat cu lemn și cu oglindă îngustă și înaltă până la tavan. Pe perete, mai multe cuiere erau înșirate ca și trofeele de vânătoare cu coarne de căpriori.

Nefiind o cameră clasică de hotel, dispunerea era cu totul altfel, așa că cei 20 de m2 se deschideau din holul îngust spre dreapta cu camera propriu-zisă, iar in față se limita cu baia. În spațiul dintre baie și peretele exterior, patul dublu făcea corp comun cu mobilierul din jurul lui, iar dulapurile de haine erau individuale ca și noptierele-raft și corpurile de iluminat. Un peisaj muntos cu vârfuri înzăpezite la altitudine, plasat deasupra patului, menținea ideea că te afli într-o stațiune montană.

Mobilierul de lemn era completat cu un birou, un scaun și o măsuță de cafea, așezată lângă un fotoliu-canapea. Mai existau o veioză de birou, un telefon clasic, un radio și un TV plat agățat pe perete, deasupra caloriferului metalic, iar în dulap un safe. Răcitorul lipsea din cameră, dar cel natural de afară era foarte eficient. In 2-3 ore, o apă lăsată pe terasă putea să-ți provoace amigdalită înainte de culcare, dacă nu o beai cu înghițituri mici ????.

Tot peretele exterior era o imensă fereastră termopan cu ușă de acces pe terasă, acoperit de o perdea fluidă de voal și 2 rânduri de draperii – una black-out, alta de decor. Mocheta mov, extrem de proaspătă și pufoasă acoperea integral podeaua. Doar culoarea ei m-a surprins, pentru că era în total contrast cu eșarfa de pat și pernele decorative, toate roșii ca sângele proaspăt; se potrivea doar cu câteva elemente, cum era peretele lambrisat cu lemn, de la intrare.

Salteaua, pernele și pilotele individuale au fost excelente, lenjeria impecabil de albă era de calitate, iar toate astea ne-au făcut să dormim ca niște prunci, după ce am tras pe nară aerul austriac din munții pe care i-am colindat.

Baia pătrățoasă avea o fereastră imensă care asigura aerisirea. Obiectele sanitare de bună calitate au funcționat perfect și arătau impecabil, astfel că îți dădeau o stare de confort. Accesoriile erau din inox, consumabilele la doze mari, șervețelele demachiante într-o cutie prinsă pe perete, prosoapele albe de 3 dimensiuni, iar pe chiuvetă 2 pahare de sticlă groasă verde pentru periuțe se potriveau frumos pe albul imaculat al băii. Nu lipsea nici uscătorul de păr, la îndemână - lângă oglindă. Dușul walk-in era bine izolat de pereții de sticlă, astfel că apa rămânea în interior.

Balconul a fost o surpriză neașteptată. Deși rezervarea fusese pentru cameră cu balcon, când am deschis ușa ce dădea în exterior, ce să vezi? O imeeensă terasă la nivelul solului, prelungită cu o peluză îngrijită și plante decorative, care se mărginea cu curtea vecină la câțiva metri mai sus pe deal, străjuită de pini imenși. Mobilierul de pe terasă – o măsuță de sticlă și scaune cu perne – era completat de un hot-tab acoperit care era în funcțiune, iar temperatura apei era cea potrivită pentru a fi folosită. În momentul acela mi-am dat seama că îl iubesc pe Dietmar! Relaxarea înainte de culcușeală era asigurată!

Tot umblând primprejur am constatat că hotelul stătea în coasta unui deal, fapt pentru care camerele de la diverse niveluri aveau ieșiri fie pe balcoane fie pe terase la sol. Fiecare latură a hotelului oferea câte o priveliște diferită - când spre un munte când spre o vale - ceea ce făcea ca oricare dintre camere să fie dorită pentru ceva.

Peste saună am dat întâmplător, mergând la capătul unui culoar de unde se cobora un nivel. O săgeată ne indica locul cu pricina, precedat de o cameră de relaxare, iar pe ușă un afiș arăta programul: de duminică până vineri. Deși perioada era bună, noi nu eram pregătiți în acel moment așa că am luat calea altui coridor care ne-a scos pe balconul cu vedere la parcare; la capătul din stânga al balconului, am deschis ușa de termopan și am pășit în afară, deasupra barului de vinuri.

Terasa de deasupra barului era amenajată excelent, împărțită în zone cu destinații diverse, date de mobilierul de grădină înconjurat de plante decorative în ghivece; ici un colț cu două fotolii-balansoar, colea o canapea colțar cu măsuță joasă de cafea, dincolo alt balansoar cu o imensă umbrelă ghiocel. Un hot-tab acoperit trona pe podeaua de scânduri a terasei, iar mușcatele și hortensiile întregeau tabloul cu petele lor de culoare. Spre spatele terasei, câteva trepte coborau în grădina prin care din loc în loc erau presărate măsuțe și scaune de lemn. Tot locul invita la relaxare, până la pierderea noțiunii timpului.

Am zăbovit un pic pe acolo, cât să ne conectăm la WiFi-ul oferit gratuit și să ne orientăm puțin pe harta orașului, înainte de a porni la cutreierat. Conexiunea era bună acolo, așa cum a fost în cameră și peste tot în hotel.

Restaurantul Montevino și barul deopotrivă, serveşte specialităţi austriece şi italiene. Este oarecum neobișnuit pentru austrieci să bea vinuri în loc de bere, dar gazda noastră se respectă. Aici poți savura niște anti-pasti gustoase sau niște gustări italiene însoțite de minunatele vinuri de colecție. La o ședere mai lungă, de o săptămână, sunt incluse în două după-amiaze snack-uri delicioase ornate cu ierburile proaspete din grădina hotelului, prăjituri sau supe calde.

Micul dejun - Dacă aș mai fi avut cumva vreo îndoială cu privire la micul dejun al austriecilor, aceasta mi-a fost spulberată în dimineața următoare pentru că și gazda noastră credea cu tărie că este cea mai importantă masă a zilei. Vine chiar cu argumente foarte solide: Ce aduce putere picioarelor tale dimineața? Ce te pregătește pentru zile incitante în circuitul de biciclete Saalbach Hinterglemm? Ce nu trebuie să ratezi înainte de a te urca pe bicicletă dimineața? Corect! - un mic dejun întăritor la Hotel Talblick.

Organizat tip bufet în restaurantul-bar Montevino, la micul dejun am găsit omletă proaspăt făcută, ouă ochiuri, bacon crocant, brânzeturi și legume, băuturi calde și reci, inclusiv Prosecco, apă la carafă, cafea de mai multe feluri (cea mai bună fiind cea de la espressor, evident), fructe, gemuri, chifle cu semințe sau fără, pateuțuri și prăjiturici, precum și o zonă de mâncare integrală cu cereale, nuci și fructe confiate. Vă las aici un filmuleț care vă arată exact ce am găsit și noi când am fost acolo youtu.be/_8pruktIIYM..

În cazul în care nu ai plătit micul dejun de la rezervare, dar te-ai răzgândit între timp, trebuie să pregătești 12 € per persoană.

Room service este disponibil de asemenea la hotel Talblick, iar lista produselor oferite și prețurilor lor era la vedere, capsată pe ușa de la baie. Oferta era destul de variată, nu lipseau fripturile de vită, vânat, fileurile de pui, wurștii sau frankfurteri (cârnați fierți ușor afumat din carne de porc) ori brânzeturile reci sau făcute la grill; prețurile erau și ele între 4,00 -18,50 €. Despre gusturi și calitate nu vă pot spune nimic, pentru că noi am cinat în oraș în cele două seri din sejurul la Tablick.

Hotelul este plasat într-o stațiune alpină din districtul Zell am See, regiunea Pinzgau, la limita dintre Tyrol-ul de sud-est si Szalzburg. Zona este cunoscută pentru domeniile schiabile și traseele de ciclism montan care se fac în apropierea munților Reiterkogel, Kohlmais și Schattberg. Telecabina Reiterkogelbahn se află la mai puțin de 500 m.

În apropiere (la aprox. 20 km) se află cunoscuta stațiune Zell am See - unde altă dată ne-am plimbat pe lac cu vaporașul și am privit la temerarii care făceau kite surf, iar la 30 de km și mai cunoscutul domeniu schiabil Kaprun - Kitzsteinhorn/Maiskogel cu 400 km de pârtii, cu punctul cel mai înalt la 3.029 m altitudine.

Relaxarea și odihna de care am avut parte aici au fost excelente: curățenia, facilitățile puse la dispoziție, atmosfera și decorul natural minunat ne-a odihnit mintea și trupul și am plecat de la hotel Talblick cu energie și bună-dispoziție pentru următoarele zile de vacanță.

Contrar așteptărilor, stațiunea care era liniștită ziua, devenea un stup zumzăitor și plin de culoare odată ce venea amurgul. Dacă atunci când am ajuns în centrul urbei nimic nu părea să se întâmple, în jumătate de oră a început o forfotă nebănuită: câteva tarabe s-au deschis instant, comercianții au întins obiectele lemnoase de vânzare, un bar cu șnapsuri aliniate pe tavanul unei tonete a strâns în câteva minute o coadă de cumpărători, la alte gherete vânzătorii ne îndemnau la cele câteva produse de mâncare, iar o fanfară mobilă, cu muzicanții în pantaloni tradiționali tirolezi din piele de căprioară, înveselea locul și mulțimea de turiști. Hinterglemm-ul prindea viață și lumea se aduna să se bucure de scânteia care însuflețise seara călduță.

---

VIZUALIZĂRI: 606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI