Plaje Datca, locuri alese de noi pentru relaxare în peninsula Datca

TIPĂREȘTE

La capitolul „descoperă peninsula Datca” am să vă aștern un amalgam de impresii personale despre locuri vizitate de noi, zone de plajă la pachet cu restaurante, baruri, un fel de AI, fără istorie, muzee sau biserici, am avut parte de o vacanță copilărească, lejeră, o uțupeală pe muntoasa peninsulă turcească, deplasările au fost făcute doar cu mașina noastră, o vacanță turcească în stil grecesc, așa cum am dorit. Pentru o bună dispoziție, vă rog atașarea melodiei youtu.be/20e608F7KQ8

Am căutat pe Google Maps zone pentru scăldat, mâncat și bronzat, Datca este bătută de vânt mai tot timpul, căutam golfuri cu deschidere mică sau plaje adăpostite de terase, locuri care să-mi capteze atenția prin peisaje estivalo-muntoase.

Eski Datca a fost prima noastră oprire, la circa 3 km de orașul Datca, vechiul orășel are străduțe săbiuțe, case din piatră gătite cu bouganvillea, câteva magazinașe și tarabe și, cel mai important aspect: liniștea este regina locului. Acolo am cules lămâi, mandarine și fructe de cactus, m-am plimbat puțin pe ulițele satului, am ascultat tăcerea locului și mi-am răsfățat ochii obosiți cu minunatele culori mute dar vesele din jurul meu.

Din Eski Datca am plecat spre Karakoy pentru a admira imaginile hipnotizante din locul de unde pleacă ferry către Bodrum, o să atașez poze pentru a ilustra vorbele mele, culorile mării sunt ireal de frumoase. În micuțul port sunt câteva cafenele și un magazin cu de toate, numeroase yahturi se odihneau în port, atmosfera era una veselă, foarte frumoasă.

Ne-am continuat drumul spre Palamutbuku, prânzul se apropia și aveam nevoie de plajă și bălăceală. Drumul era în lucru, se asfalta șoseaua care șerpuia printre munți, 30 km am circulat încetișor, prin praf și pietre.

Palamutbuku este un sat ceva mai răsărit față de cele întâlnite în drumurile noastre. Plaja este acoperită cu pietre, sunt necesari șoșonii de apă. Apa e rece, ca peste tot în peninsula muntoasă, e limpede precum cristalul, se adâncește treptat, nu foarte departe.

Satul nu e foarte mare ca întindere, e la poale de munte, acolo e și-un port mititel, faleza e frumușică, destul de lungă, garnisită cu restaurante și magazinașe. Pe plajă nu sunt toalete, cabine de schimb sau dușuri, pe acestea le găsești la fiecare cârciumioară care are în administrare un petic de plajă. Nici parcări n-am găsit, nu se poate parca pe faleză din câte am observat.

Ne-am oprit la Limos Cafe Beach, am parcat în locul indicat de ospătar, lângă restaurantul lor. Am poposit la terasă, am mâncat câte o pizza turcească, am savurat cafeluțe, ayran, apă și ceaiuri și-am coborât câteva trepte lemnoase, pe plaja cu pietre rotunde și mari.

Plaja era gătită cu șezlonguri obișnuite, umbreluțe și măsuțe, ospătarul ne servea acolo, în buza mării.

Toaletele de la cârciumă erau curate, aveau consumabile, dușul și cabina de schimb de peste drum, de la restaurant, ne-au fost utile, la plecare. Wi-fi era disponibil și funcționa bine, cei obsedați de FB sau alte rețe de socializare erau super încântați.

Pentru șezlonguri, mâncare, băuturici și toate serviciile de la Limos am achitat 200 lire.

Tașlik Plaji a fost locul nostru preferat din orășelul Datca, din portul Datca. Dar nu oriune de plaja asta, ci în dreptul terasei-restaurant Cities.

O plajă acoperită cu nisip, nu foarte lată, pe alocuri erau și pietricele, zona aferentă celor de la Cities restaurant a fost una de excepție, a fost cel mai scump și extravagant colț din peninsulă, ne-am răsfățat din plin acolo.

Șezlongurile erau din lemn acoperite cu saltele groase, fiecare saltea era îmbrăcată cu huse din prosoape gri. Umbrelele erau vietnameze, măsuțele erau așezate cu picioarele-n apă.

Muzica se auzea încetișor în difuzoare astfel încât auzeam și clipocitul apei în timp ce admiram ambarcațiunile din golfuleț. Intrarea în mare este lină, se adâncește treptat, nu foarte departe. Peisajul de pe plaja Tașlik îți taie respirația, vântul adie încetișor, răcorește aerul înfierbântat, valurile mării sunt anemice, totul formeaza un echilibru, este revoltător de frumos.

Cities Restaurant spune o poveste, o să vedeți în poze, cei interesați. Promptitudinea, ospitalitatea, calitatea, designul locului mi-a depășit așteptările. Prețurile sunt mai mari decât în alte zone, tocmai pentru a își selecta clienții, nu e un loc obișnuit. Am stat acolo o zi întreagă, am consumat cafea, ceaiuri, sucuri proaspete, bere, cola, am mâncat la prânz snițel, cartofi prăjiți si salată de rucola cu rondele de calamari, pentru toate acestea am achitat 800 lire. Toaletele erau curate, wi-fi a funcțional normal, servirea la șezlonguri a fost ideală pentru noi, am lenevit toată ziulica.

Pentru zilele bătute de vânt puternic am ales un loc de senzație, la 25 km de portul Datca, în direcția Marmaris, până începeau serpentinele și urcușul de pe munte am poposit în rezervația naturală Kovanlik Tabiat Parki. Acesta aparține de satul, zona Emecik, a fost disputat de câteva ministere din Turcia, bătaia a fost mare pe „ciolan” . Ia să vedem ce grăsan e „ciolanul” :

Din șoseaua peninsulei, pe partea dreaptă (către Marmaris) o zonă împădurită ce se pupă cu marea, două golfulețe adorabile despărțite de un istm sunt îngrădite și păzite zi și noapte. Oprim la barieră, n-aveam nicio rezervare, îi arăt omului îmbrăcat în uniformă o poză cu locul, cu beach barul la care doresc să ajung, se uită cruciș la mine, la soț și la mașină, îmi face semn că pot intra, ridică bariera și zice ceva în limba lui. Mulțumesc turcului care mi-a oferit și indicații din care n-am înțeles nimic, urc în mașină și căutăm Datca Aktur Iskele Beach Club.

Drumul șerpuiește prin pădurea de pini, e lat cât o mașină, sunt vile frumușele, un bancomat, niște căsuțe, un magazin cu de toate, bărci și yahturi parcate în pădure, pe țărână, un centru de închiriat bicle, terenuri de tenis, volei, fotbal, câteva găini și cocoși, zonă de campare, terase și muuultă liniște verde.

Istmul ce desparte cele două golfuri superbe împarte pădurea în două: în dreapta e clubul Iskele, în stânga e Kurucabuk restaurant, mai exact un „bufet” , o „cantină” a campingului Aktor. De fapt e un restaurant în adevăratul sens al cuvântului, cu ospătari, cu mâncare excelentă, un beach-bar.

Aflându-ne pe această peninsulă a peninsulei, puteam alege unul dintre cele două golfuri. Am ales stânga din simplul motiv că la Iskele restaurantul deschidea la ora 12 iar la Kurucabuk deschidea la ora 10 dimi. În dreapta culorile erau uluitoare dar adia și vântul destul de tare, în stânga aveam și pietre dar și nisip, pădurea era un adevărat paravan. Eram înconjurați de stânci, marea era liniștită, golful are o deschidere mică și găzduiește și ambarcațiuni. Parcări sunt peste tot disponibile, sub copaci, pe țărână, este gratuită parcarea „căruțelor” .

Plaja Aktur era lungă și destul de lată, acoperită cu pietre rotunde, sunt indispensabili papucii de apă, nu-s arici dar mersul pe pietre nu era confortabil. În capătul plajei erau câteva șezlonguri lemnoase păzite de umbreluțe vietnameze, erau gratuite pentru turiști. Am poposit și noi acolo câteva ceasuri dar foamea ne-a făcut să mergem la bufetul de pe plajă, mai aproape de bărcuțe. Aici apa mării era ceva mai caldă decât în alte locuri din Datca, intrarea era lină, se adâcea destul de departe, era nisip la malul mării dar și în apă, zeci de pești și peștișori fugeau din calea noastră când ne scăldam, crabii se ascundeau în nisip, erau tare haioși.

Restaurantul Kurucabuk are o platformă betonată pe post de plajă, aceasta are șezlonguri și umbrele, servirea se face la șezlonguri, ospătarii tineri erau vioi și rapizi. Contra unei consumații puteai beneficia de o ședere plăcută pe „plaja” lor. O zi de plajă în acel loc ne costa cam 450 lire, vreo 120 lei. Mâncam prânzul la ei, au și o terasă frumos colorată. Meniul era destul de bogat, preparatele erau delicioase, pentru toate gusturile și buzunarele. Ne-am răsfățat cu pide, șnițel, paste, cafeluțe, înghețate, ayran, apă și sucuri, ospătarii nu vorbeau decât limba turcă dar ne-am înțeles prin limba gimnastică și cu ajutorul traducerii de pe Google. Nu exista wi-fi, fiecare își folosea propria cartelă pentru net.

Toaletele, dușurile și cabinele de schimb se puteau folosi doar cu cartela de la ospătari, erau doar pentru clienții lor.

În fața restaurantului este un ponton lung, în formă de T, era ideal pentru cei care doreau să sară în apă adâncă sau pentru cei care făceau plajă „la înălțime” , deasupra mării. Apa era frumoasă, curată și liniștită, de fiecare dată când am fost acolo.

Cei care „locuiesc” pe yahturi în vacanțe estivale vin în golful Aktur, ancorează acolo, pentru aprovizionare, mâncare și plajă vin cu bărcile gonflabile la acest restaurant. Parcarea ambarcațiunilor în golf se plătește ca peste tot în lume, există o șalupă a poliției care patrulează în golfuri, aceștia opreau la fiecare vas în parte, iar de pe mal erau câțiva turci-paznici care supravegheau întinderea de apă.

In afară de variantele de petrecere a timpului liber de care v-am pomenit deja, pe această peninsulă a peninsulei Datca există și un centru de windsurf, la Iskele Beach Club, pentru cei pasionați.

Cei care caută liniștea, natura și altceva decât o plajă obișnuită pot opta pentru o vacanță la malul mării, în comuniune cu natura, în Kavanlik Tabiat Park.

Alegeri inspirate vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI