Imaculat

TIPĂREȘTE

Pentru a prelungi vacanța de vară, am hotărât să rezerv trei nopți in Turcia, cu plecare din Grecia.

Criteriile mele: parcare, zonă centrală, balcon și MD.

Niciodată nu setez prețul/noapte, indiferent de țară, chiar dacă Booking îmi arată ceva de 1000 euro/noapte (de ex), mă uit și eu, să văd pozele, că de-aia am ochi.

Așadar, pentru Edirne, am ales Edirne Palace Hotel, nu m-am strofocat prea mult să caut, pozele erau elocvente, recenzia pe AFA era bună.

Nu știu de câți ani nu am mai fost in Edirne, destul de mulți, anul acesta a fost in drumul meu de două ori și din acest motiv l-am ales de două ori, nu-i ceva wow, e doar drăguț acest orășel.

Doream o cazare in centru, ceva frumos, nu puteam să plec de la un super hotel din Grecia la ceva urâțel, stricam “fengșuiul” .

Serviciile au fost peste măsura așteptărilor, mă așteptam la ceva mediocru, dar turcii nu se dezmint, sunt mereu amabili și politicoși.

Curățenia in hotel? Totul strălucea, priviți pozele.

Cerând o camera cu balcon mi-am asumat cazarea la mansardă, nu le putem avea pe toate in viața asta, îmi zic.

Situat aproape de tot și de toate, Edirne Palace Hotel se află intr-o zonă liniștita, casele sunt sărăcăcioase in jur, există și o clădire in construcție, destul de mare, habar n-am ce va fi: hotel sau birouri, cert e că in iulie se muncea la stâlpii de susținere iar în septembrie erau destul de avansați cu lucrările. Da, am fost de două ori la acest hotel, la interval de doua luni, de nevoie. A doua oară l-am ales pentru o noapte de tranzit, în septembrie.

Deci, am fost cazata în două camere diferite, o să vedeți in poze.

In Iulie am prins un preț de 50 euro/noapte, in septembrie o noapte a costat 66 euro. Sincer? Dădeam și mai mult, la ce prețuri sunt peste tot…

Parcarea e cu bariera, e luminată, supravegheată video.

Receptia este superbă, este micuță și împopoțonată cu diverse obiecte minunate.

Recepționerii erau tineri, vorbitori de engleză.

Hotelul dispune de un lift care deservește cele 4 etaje și demisolul. De fapt, la etajul unu e recepția și câteva camere, privit din exterior hotelul pare că are doar trei etaje :)

In fața clădirii este amenajată o micuță terasă, cu mese și scaune.

Holurile sunt deosebit de frumoase, mochetate, excelent decorate și ele.

Ambele camere au fost superbe, imaculate, frumos mirositoare.

La mansardă, adică la etajul 4, camerele au balcon. Așa credeam in iulie. Ulterior aveam să constat că hotelul are mai multe camere cu balcon, cred că și câteva triple, nemansardate.

Balconul este micuț, e mobilat cu două scaune și o măsuță, are și scrumieră, n-am observat plasa pentru insecte.

Geamurile sunt gătite cu perdele și draperii.

In Iulie am avut vedere spre oraș, in septembrie vederea a fost către parcare și clădirile modeste din jur.

Ușa camerei se deschide cu ajutorul cartelei primită de la receptie, cu aceasta porneam și curentul electric in cameră. Odăile au fost învăluite de lumină puternică, plină de căldură molcomă și de suave miresme. Minunat, mi-au plăcut maxim ambele încăperi.

Ambele camere au fost măricele, înalte, cu două paturi single, saltele și perne confortabile, lenjeria albă.

Mobilierul este alb, lumina caldă, nuanțele de bej “aruncate” prin interior se îmbinau armonios cu decorul, fiecare detaliu a fost gândit in amănunt, pentru cei interesați o să atașez poze.

Desigur că am avut și tv, A. C. centralizat, calorifer, un răcitor (cu câteva produse contra-cost) pitit in dulapul alb, alături de seif.

Două oglinzi completau elementele decorative, câteva tablouri, două aplice, un fotoliu, un scaun și o măsuță cu o tavă pe care am găsit o cană de încălzit apa, ness, zahăr și ceai. Două sticluțe cu apă (din partea casei) am găsit pe masă de fiecare dată, în prima zi de cazare, în iulie dar și în septembrie.

Mochetată era pardoseala încăperii, holul și baia erau acoperite cu gresie.

Baia nu era foarte mare dar era modernă, frumoasă, nu aveam loc de dans dar a fost perfectă pentru noi. Fără mucegaiuri, fără mirosuri suspecte, cu o cabină de duș, ventilator, consumabile și prosoape albe schimbate zilnic.

Lobby e ca o sală de muzeu, îmi era teamă să privesc și să vorbesc, să nu deranjez decorul.

Wi-fi funcționează bine, peste tot.

Demisolul adăpostea camere mai ieftine, cu fereastra la nivelul trotuarului clădirii, dar și sala de mese pentru micul dejun.

Se păstrează eleganța și la demisol, mobilierul e de calitate, decorațiunile sunt pete de culoare ce încântă ochii turistului în timp ce savurează un mic dejun calitativ, specific turcesc. MD se servește de la 7 la 10, este tip bufet.

Cafeaua nu e grozavă dar merge alături de o țigară “sudată” pe micuța terasă a demisolului.

Citisem că împrejurimile sunt nașpa, dubioase. Pot spune că m-am lăsat purtată de monotonia străzilor, privind oamenii care stăteau “la poartă” și mâncau semințe, scaunele lor erau strivite de timp, chipurile lor blajine și deloc proaspete îmi vin și acum in minte. Măcar au un acoperiș deasupra capului și e pace, îmi spun în gând…

Nu-i mall, nu-s fițe in jur. Oricum nu suport mall-urile, nu le vizitez niciodată.

Acolo în zonă sunt doar oameni sărmani, casele modeste, oameni care nu s-au născut norocoși, ca noi.

Clădirile sunt și ele bătute de soartă, nu-s renovate.

Dar, zona e sigură, am trecut și seara pe acolo, nu-s câini maidanezi, nu-s aurolaci.

Doar luna ne însoțea, lumina ei argintie ne-a condus din centru până la hotel, preț de câteva minute.

Dimineața se ridica proaspătă in oraș, “popa” se aude încet, in depărtare, nu ne-a deranjat deloc.

Distracția lipsește din Edirne, relaxarea înseamnă plimbare și răsfăț culinar. Nici alcool nu există in oraș, un lucru de apreciat.

Oamenii locului sunt sociabili, amabili, deloc insistenți.

Am mâncat doar in locurile in care mâncau turcii când ieșeau de la moschee, prețurile erau simpatice.

---

VIZUALIZĂRI: 715 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI