Preveli, un loc minunat din Creta

TIPĂREȘTE

În primul review despre sejurul în Creta vorbeam despre excursia făcută în fascinanta Insulă Creta, dar, până acum am reușit să povestesc doar despre cazări și mâncare. Nu Am Fost Acolo nici pentru mâncare, nici pentru dormire, ci pentru a vedea ce are Creta mai frumos, mai spectaculos. Despre cele mai frumoase și spectaculoase din ele voi încerca să vorbesc în următoarele mele review-uri, fără o ordine prestabilită...

Voi începe povestirile cu plimbarea la Preveli. De ce Preveli?!?! Pentru că am amintit despre ea în articolul despre cazarea din Rethymno și pentru că este o zonă unică, deosebită în Creta, chiar și în Grecia.

Preveli, este o zonă de pe coasta sudică a Cretei, acolo unde Râul Kourtaliotis, cunoscut și ca Râul Mare, curge prin impozantul Defileu Kourtaliotiko și se varsă în Marea Libiei în zona Plajei Preveli, formând Lacul Preveli sau Finikas cum era cunoscută zona în antichitate. Denumirea zonei este preluată de la Mănăstirea Preveli aflată acolo de câteva secole.

Se află la circa 35 kilometri sud de Rethymnon, noi veneam de la Sfakia aflată la circa 50 kilometri spre vest. Am plecat din Sfakia pe drumul virajat cu urcușuri și coborâșuri, aflat la înălțime în lungul Mării Libiei trecând prin Satul Komitades, punct de acces în Canionul Imbros, am trecut de bifurcația spre Satul Plakias care are una din cele mai mari plaje din Creta, de fapt are 5 frumoase plaje și, după circa 1 oră și 15 minute, eram la Preveli, în Parcarea Mănăstirii, mare, goală la ora 9 când am ajuns acolo.

Moni Piso Preveli, Mănăstirea de Sus Preveli

Oprisem pentru a vizita Moni Piso, este deschisă zilnic între 9 și 18, fotografiatul fiind permis numai în exterior, nu și în biserică și muzeul ei.

Construită în secolul 16 în perioada venețiană, de către familia Prevelis pe o culme pietroasă, o oază de verdeață în imensitatea aridă a munților, a avut o istorie zbuciumată, ca și a Insulei pe care este ridicată.

Distrusă de turci după câteva zeci de ani, rapid reconstruită a devenit un foarte important centru în mișcarea de eliberare a insulei de sub jugul otoman fiind ocupată și prădată de turci în primii ani 1820, perioadă despre care circulă o frumoasă legendă. Prădătorii au luat cu ei Sfânta Cruce ce avea încrustată în ea o așchie din Crucea Mântuitorului de la Ierusalim. O vând unor pirați genovezi, dar corabia acestora rămâne blocată pe țărm chiar dacă avea vânt prielnic, pirații o înapoiază mănăstirii și reușesc să plece. A supraviețuit Revoluției cretane antiotomane din anii 1866 – 1869 chiar dacă monahii preveleni au fost participanți activi. Mai târziu s-au implicat și în rezistența antifascistă și despre această luptă circulând o legendă similară cu cea de mai sus în care turcii sunt înlocuiți de nemți și corabia cu avionul. Crucea a fost recuperată și este expusă în Muzeul Mănăstirii.

Am intrat în curtea mare, o pantă terasată, cu scări și alei pietruite, cu cactuși și multe plante aromatice și cu Biserica din mijlocul ei înconjurată de celelalte clădiri specifice, Chilii, Trapeză, alte dependințe…. Am văzut, dar nu am urcat, de regulă urc pentru poze, în Clopotnița naturală, un copac în care sunt agățate două clopote și Fântâna, veche de peste trei secole, nu am văzut Muzeul, era închis fiind prea devreme, se vizitează cu taxă de vizitare 3 euro.

Biserica Sf. Ioan Botezătorul, distrusă și refăcută de mai multe ori, are forma unei basilici cu două nave și zidurile exterioare albe cu fațada cu clopote construită în stil venețian renascentist.

Am intrat în biserică, interior simplu, cele două Nave sunt separate de trei arce semicirculare sprijinite pe coloane, pardoseala este din mozaic cu model colorat. În Biserică am fost însoțită permanent de un călugăr, neputând face nici măcar o poză, dar am pozat prin exterior și împrejurimile asupra cărora curtea oferă largi vederi…. Am mers pe terasa din fața bisericii și am pozat partea de jos a curții unde sunt găzduite mai multe păsări și animale.

Am părăsit mănăstirea, am mers la mașină și am continuat plimbarea circa 1 kilometru oprind într-un loc marcat ca punct de belvedere, se urcă la el mai multe trepte, de unde am văzut și pozat Mănăstirea și împrejurimile ei. Merită oprit, mănăstirea pare a sta într-un cuib în măreția munților!!

Plaja Preveli și Pădurea de Palmieri

Atenție! În zonă nu era semnal de internet pe telefon, știam distanțele în kilometri. Am continuat călătoria pe un drum tot virajat ce coboară ușor și după circa 2 kilometri apare într-o curbă foarte strânsă, foarte puțin vizibil, un indicator „Plaja și Pădurea de palmieri” , inițial nu l-am văzut și a trebuit să ne întoarcem. Am virat și am început să coborâm foarte abrupt, oprind după circa 500 de metri la Parcarea Plaja Preveli. Parcarea era aproape goală, încă era devreme, trecuse puțin de 9 și jumătate, am achitat 3 euro, am parcat și am mers pe jos circa 300 metri mai întâi pe un drum destul de plat, după care devine înclinat și alternează și cu trepte, circa 600, prevăzute cu balustrade și ele în serpentine, drum destul de abrupt. Se vedea plaja și pădurea de palmieri, se vedea râul ce se vărsa în mare, totul foarte frumos, o mulțime de poze de la diferite înălțimi și după 20 de minute am ajuns la plajă….

Ne-am oprit în fața unui Panou cu Programul excursiilor cu barca la Preveli, Plakias și Damnoni; durata 30 – 40 de minute, cost 8 euro de adult, 5 euro pentru copil. La plecare, când urcam la parcare, am văzut și noi o barcă plină cu turiști ce oprea la plajă.

Am văzut un duș și am trecut pe lângă o Tavernă cu mai multe mese, dar era aproape goală, ca și plaja pe care câteva persoane se plimbau ca și noi. La plecare nu mai era așa…. Am vrut să mergem spre partea estică a plajei acolo unde se află o impresionantă Stâncă, mare ce arată ca o inimă, sau ca o fată, chiar ca un pumn, sau poate altceva, depinde de cine și cum o privește, doar am pozat-o de la distanță…. Se putea urca și pe această parte a plajei, se vedeau oamenii ce coborau, ar fi fost interesant pentru că urcușul era mai ușor și am fi văzut o altă plajă, chiar și o bisericuță. Era și o parcare, am fi mers acolo dar era ramificație din drumul pe care trebuia să mergem noi, nu aveam nici semnal și nici timp. Pentru cei amatori se poate sta acolo o zi întreagă, drumeție, apă, plajă, locuri minunate, ce să îți mai dorești!!!

Am ajuns la Indicatorul spre Pădurea de Palmieri și la un Panou cu informații despre pădure și zona Preveli. Aici se află și răspunsul la întrebarea Cum a apărut acea pădure de palmieri pe malurile unui râu, într-un defileu stâncos?!

Povestea spune că pirații care veneau la țărm să ia apă dulce aduceau cu ei fructe de palmier și că din semințele acestora a răsărit pădurea. Dar fructele acestor palmieri nu sunt comestibile și este mai credibilă părerea că păsările migratoare au adus semințele….

Nu numai mănăstirea a avut de suferit ci și pădurea: în anul 2010 un mare incendiu a cuprins pădurea aprinzând iarbă și copaci. După doar un an palmierii au renăscut, dar și după 11 ani se mai vedeau cicatricile….

Pădurea împreună cu Râul, Defileul și Lacul fac din Plaja Preveli una din cele mai cunoscute plaje din Creta, căutată de amatorii de plajă, de drumeții, de toți amatorii de frumos.

Am pornit pe poteca indicată, cu multe ramificații ce duc pe malul râului, am mers și noi pe ele, totul este spectaculos, foarte frumos, pietre, stânci, palmieri și printre ei curge apă limpede și rece și multă liniște, nu veniseră turiștii. Chiar și palmierii trecuți prin foc erau frumoși cu rănile lor vechi și crengile noi ce se înalță spre cer, pădurea se regenerase!!

Am mers circa 15 minute până la niște stânci pe care erau 2 turiști germani, am urcat și noi, în față muntele abrupt, sus cerul albastru, jos apa limpede și peste tot palmieri înverziți!! , poteca se terminase….

La întoarcere am întâlnit mai mulți turiști care mergeau de unde noi veneam…, am ajuns la plajă, apăruseră amatorii de apă și de soare, soarele era cald, apa rece, am înțeles că este permanent cam rece datorită apei râului cu care se amestecă….

Ne-am întors la mașină și am pornit mai departe prin spectaculosul Defileu Kourtaliotiko, jos în vale curge Râul Mare, pe partea dreaptă a drumului erau multe locuri special amenajate pentru belvedere și pozare, am oprit și am pozat și noi, apoi am continuat drumul spre Phaistos, următoarea noastră escală.

Concluzii

Mi-a plăcut mult zona, m-am simțit minunat, drumeția, priveliștile unice, nu mai mersesem printr-o pădure naturală doar de palmieri, așezată la poalele munților, loc divin!!

Zona Preveli este de neratat, merită vizitată ceea ce natura oferă, râu și defileu, lac și plajă, pentru ce au creat păsările acolo, Pădurea de Palmieri, pentru ce au construit oamenii, Mănăstirea Preveli. Prezentarea mea încearcă să cuprinde frumusețea și spectaculozitatea acestor locuri, cred că pozele postate vor fi mai sugestive, dar o vizită acolo le va prezenta la adevărata lor valoare. Mergeți acolo, nu veți regreta!

Loc unic în Creta prin frumusețea și diversitatea lui, canion, apă curgătoare, mare, plajă și pădure de palmieri care se poate vizita... Pădure de palmieri este și la Plaja Vai, dar râu și canion nu... amândouă sunt frumoase dar diferite!!

Mănăstire frumoasă așezată într-un loc de vis...

---

VIZUALIZĂRI: 6219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI