Cappadocia – Un vis devenit realitate

TIPĂREȘTE

Acest vis ni-l propusesem pentru 2020, dar cum pentru toti acel an a fost dat peste cap cu multe concedii anulate, l-am reprogramat pentru acest an. Am reprogramat Cappadocia in aceleasi conditii cum ni-l propusesem initial, la acelasi hotel – Kayatas Hotel din Goreme si aceeasi camera – camera tip pestera. Pretul platit pentru doua nopti a fost de 105 eur cu mic dejun inclus.

Am plecat din Alanya in jur de ora 10 si-am ajuns in Capadocia in jur de ora 16.00; inainte sa mergem la hotel am ales sa facem mici opriri pentru vizitarea Love Valley si Pigeon Valley. Love Valley se afla chiar in afara orasului Goreme; de la Goreme la Valea Iubirii dureaza aproximativ zece minute cu masina; este una dintre cele mai frumoase vai cu cea mai frumoasa panorama din toata Cappadocia; sunt multe locuri de facut poze cu banci in forma de inima si exista si multe tarabe de unde iti poti lua sucuri/apa s-au diverse amintiri. La Pigeon Valley am cumparat grau de la un vanzator care avea grija de porumbei si cand tineai graul in mana acestia veneau si-ti mancau direct din palma. Tot aici este un copac plin cu evil eye – talismanul localnicilor turciei; poti cumpara de la unul din magazine si-l poti pune si tu in copac.

Apoi am mers la hotel, unde ne-am cazat, ne-am preluat camera care era foarte mare si racoroasa, cu o terasa mare in fata. Cu o luna inainte sa ajungem in turcia noi am luat legatura cu cei de la hotelul Kayatas pentru doua rezervari la zborul cu balonul. Ne-au spus ca un zbor cu balonul este 60 eur de pers si-acum cand am ajuns la hotel, chiar daca intre timp se mai scumpise un pic noi am platit exact cat ne promisese initial si deja era stabilita excursia cu balonul pentru urmatoarea zi. Ne-a spus ca v-a veni cineva sa ne ia de la hotel la 4 dimineata. Din cauza emotiei ne-a luat somnul foarte tarziu, ca dupa 3 ore de somn sa ne trezim cu multa adrenalina pentru ziua plina de evenimente ce ne astepta.

Am fost preluati de un sofer de microbuz de la hotel ce avea o lista cu ce persoane trebuie sa preia; a mai oprit in alte doua locatii, apoi am facut o mica oprire la o cafenea inainte de a ajunge la locul stabilit pentru zborul cu balonul. Cand am ajuns in locul de unde se zbura cu balonul afara era inca noapte, am participat la umflarea balonului si usor usor incepea sa se lumineze afara si-am observat ca din acel loc mai erau alte baloane ce se pregateau de zbor.

Emotii n-am avut decat din momentul cand ne-au invitat sa ne urcam in nacela; fiecare nacela era impartita in 5 parti, in mijloc statea pilotul iar in celelalte parti am fost noi impartiti, cam 3-4 pers in fiecare parte; ne-a tinut un pic instructaj in special pentru aterizare apoi a inceput cu manevrele de ridicare. Din acest moment e greu sa va explic ce am simtit, eu am rau de inaltime si ma gandeam ca o sa mi se faca rau, dar am fost ok, mai ales cand eram sus deasupra tuturor si ne-a zis pilotul ca suntem la 2000 m.

Peisajul din jur este mirific mai ales cand se lumineaza afara si in jur nu vezi decat baloane colorate, cu cat te ridici mai sus cu atat iti doresti sa ajungi mai sus. Am avut parte de vreme frumoasa si norocul sa vedem si rasaritul de soare. Pilotul rotea nacela astfel incat sa avem posibilitatea sa vedem din toate unghiurile Cappadocia de sus.

Pilotul tinea mereu legatura cu ceilalti prin statie ridicandu-se si coborand pe rand, pentru ca fiecare sa beneficieze de privelisti minunate, atat de sus cat si de jos, de deasupra soselei; apoi ne-a anuntat ca trebuie sa ne lasam jos in nacela si sa ne tinem bine de sfori, noi crezand ca ne v-a zdruncina la coborare, dar n-a facut decat sa rada de noi, pentru ca nici n-am simtit cand balonul a aterizat direct pe platforma de transport auto.

Dupa coborarea din balon ne-au dat niste poze contra cost, ce ni le facusera inainte sa zburam si o diploma; apoi am ciocnit cu totii cate un pahar de sampanie.

Sincer nici nu am simtit cand a trecut timpul, cred ca daca stateam toata ziua in balon si nu ne plictiseam. Sunt multe de spus dar, cred ca fiecare trebuie sa traiasca momentul pe propria piele pentru a simti emotia, bucuria si visul implinit.

Dupa zborul cu balonul soferul care ne-a preluat ne-a si lasat la hotel; era inca prea de dimineata, cred ca am ajuns in jur de ora 7 si era destul de liniste la hotel, semn ca nu se trezise nimeni, a trebuit sa mai stam vreo ora prin camera, apoi sa mergem sa luam micul dejun. Fiind ultima zi in Cappadocia mai aveam multe de facut pentru acea zi; primul obiectiv din acea zi a fost sa mergem in „Orasul subteran – Kaymakli” distanta de hotel cam 30 km. Din nou turcul ne-a impresionat prin felul cum stie sa faca dintr-un obiectiv turistic intr-unul de afacere; drumul din parcare, care este gratuita, catre intrarea in orasul subteran se face printr-un bazar cu suveniruri. Este imposibil ca turist sa nu te opresti la unele dintre tarabe atat cand te duci spre orasul subteran cat si la intoarcere spre parcare.

Despre orasul subteran as putea sa va ofer doar cateva informatii ce se gasesc pe internet, noi ne-avand ghid si informandu-ne de acasa despre fiecare obiectiv ce vroiam sa-l vizitam. Pe scurt satul Kaymakli, in care se gaseste orasul subteran cu acelasi nume, este amplasat la 19 km de Nevsehir si a fost deschis publicului larg in 1964. Locuitorii folosesc si astazi tunelurile pe post de pivnite sau spatii de depozitare. Se presupune ca orasul subteran Kaymakli cu o adancime de 80 de metri adapostea pana la 3500 de locuitori. Se viziteaza numai primele 4 etaje din cele 8 si numai spatiile amplasate aproape de putul de aerisire.

De ce trebuie sa tineti cont daca vreti sa mergeti acolo, ei bine daca suferiti de claustrofobie s-au aveti probleme cu astmul, nu va recomand; traseul este parcurs din loc in loc prin tunele foarte inguste, prin unele este nevoie sa mergi mersul piticului s-au chiar in genunchi, daca vrei sa te intorci nu prea ai cum, atat de ingust este. Temperatura in subteran este normala si nu este nici umiditate excesiva, decat praf care cade atunci cand te sprijini de peretii tunelurilor.

Daca nu aveti problemele pe care le-am expus mai sus, va recomand vizitarea orasului subteran si daca va luati si ghid cred ca plecati de-acolo cu mai multe informatii decat cele gasite pe internet.

Urmatorul obiectiv a fost „Castelul Uchisar” care nu este chiar un castel, ci mai degraba o stanca de piatra sculptata in piatra. Castelul Uchisar este pe o stâncă înconjurată de formațiuni de piatră ca niște conuri toate săpate și sculptate pentru a adăposti oameni. Castelul a fost folosit pentru apărare și observare pentru că poziția oferă o vedere de 360 de grade pe o rază foarte mare; de poziția sa strategică s-au folosit locuitorii în perioada Otomană. Noi ne-am deplasat catre obiective folosindu-ne de google maps, si pot sa spun ca pe toate le-am gasit foarte usor. Castelul este in cel mai înalt punct din zona Cappadocia și se vede chiar din Göreme (daca ati vazut recent Asia Express, concurentii au avut probe de facut si la acest castel – pentru noi a fost o retraire a concediului odata cu ei). ????????

Cand am ajuns la castel afara deja se lasase caldura destul de mult si pot spune ca ne-a cam omorat soarele, asa ca tre sa va ganditi dinainte cum va organizati vizitele si in ce perioada a anului. Imediat dupa intrarea in castel, traseul lui ne-a scos afara pe cealalta parte unde ne astepta un sir de scari care urca pe langa peretii exteriori. Privelistea de sus este uimitoare, va recomand daca ajungeti acolo sa vizitati castelul mai dupa-amiaza spre seara pentru a prinde apusul care sigur va fii la fel de spectaculos ca rasaritul vazut din balon.

Nu am incheiat ziua fara sa mergem si la „Goreme – Open air Museum” , acesta se gaseste cam la maxim doi km de centrul orasului fiind accesibil din toate directiile. Cuprinde un complex monahal cu multe biserici bine conservate in stanca, chilii, depozite, grajduri. Muzeul cuprinde 11 manastiri cu biserici rupestre sapate in stanci si la fiecare intrare au denumiri care mai de care: Sarpele, Biserica Intunecata, Marul...

Pentru ca nici aici n-am avut ghid nu as putea sa va spun ca ne-a placut foarte mult fata de celelalte obiective deja vazute, cred ca si din cauza oboselii s-au a caldurii nu am mai reusit sa ne bucuram de vizitarea lui la fel.

In pretul biletului intra si vizitarea „Bisericii Tokali” care nu se afla in complexul propriu-zis si in afara lui la cateva zeci de metri. Trebuie intai cumparat biletul si apoi sa va decideti unde intrati prima data; Biserica Tokali infatiseaza unele dintre cele mai bine pastrate si realizate fresce din zona.

A doua zi ne-am trezit din nou foarte de dimineata sperand sa vedem baloanele ridicate dar, in dimineata aceea a fost innorat si nu s-a zburat; inca un motiv sa ne bucuram ca am ales sa zburam cu balonul din prima zi de cand am ajuns.

In pretul cazarii am avut inclus doar micul dejun care a fost foarte diversificat in fiecare zi iar masa de seara am luat-o in unele din localurile din jur.

La plecare spre drumul spre Ankara am mai facut o oprire la „Salt Lake – Tuz Golu” acesta este unul dintre cele mai mari lacuri sarate din lume. Zona lacului Tuz este declarata arie protejata, aceasta fiind atractia principala a coloniilor de flamingo roz. Intrarea la lac este gratuita si la fel ca la orasul subteran intrarea catre lac este printr-un mare magazin cu diverse produse cosmetice preparate pe baza de sare; plus alte magazine cu suveniruri si dulciuri; este chiar imposibil sa pleci cu mana goala. In apropiere de lac te descalti de incaltaminte si mergi descult pe acea sare; o plimbare pe suprafata lacului este incredibila, privind spre orizont cat vezi cu ochii este doar albul nesfarsit al sarii.

Ca incheiere ma bucur ca am vazut si aceasta mica parte din Turcia – Capadoccia. Ca sa te bucuri de toate obiectivele si fara sa alergi de la unul la altul ar trebui petrecut in zona cam 3-4 zile; noi am ales sa vizitam doar obiectivele mai bine cunoscute. Neaparat sa includeti si zborul cu balonul, chiar daca aveti o mica temere de inaltime, este chiar pacat sa ratati o astfel de experienta.

---

VIZUALIZĂRI: 4928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI