În Spania, după șocul pandemic

TIPĂREȘTE

Din păcate am ratat 3 vacanțe în 2020 însă, din fericire, nu am pierdut nici un ban. Toate vacanțele ar fi fost pe cont propriu, am putut să anulez cazările și toate zborurile erau cu aceeași companie, de la care am primi toți banii într-un portofel electronic. Numai că, acum sunt cu o grămadă de bani în portofelul ăsta pentru că am plătit și niște bilete pentru grup și uite-mă în situația că am de cheltuit și n-am pe ce.

Pentru un bilet la Valencia de 100 de EUR de persoană cu 2 bagaje de cabină, ambele de 10 kg dar de dimensiuni diferite, nu am stat pe gânduri, mai ales că Valencia era de mult în planurile noastre. Singura condiție a soțului a fost ca atunci când aleg vacanțele să fac în așa fel încât să nu zburăm cu noua aeronavă 737-8 MAX, cea chemată la sol după achiziție, pentru că el nu se suie în avion. Fix aeronava asta a fost și soțul s-a urcat până la urmă. Nouă, mult mai confortabilă decât altele cu care am zburat, a decolat la timp, a aterizat cu 10 minute mai devreme… ce să mai, zborul a fost o plăcere. Tot cu ea ne-am și întors, în aceleași condiții. Și am avut noroc de un orar de zbor bun la dus, adică la 10 dimineața aterizam în Valencia, dar la întoarcere nu a mai fost la fel de avantajos, zborul fiind la 10,25.

La ora la care luam biletul de avion, undeva prin aprilie, nu prea erau clare condițiile de călătorie, mai ales în Spania, care trecuse prin ce trecuse. Dar începuseră discuțiile despre posibila liberă circulație a celor vaccinați, începând după 1 iunie. Nu ne-am făcut nici un plan, am așteptat pur și simplu pentru că puteam să facem o modificare a datelor de călătorie, dacă era cazul.

Pe 5 iunie Spania a anunțat noile condiții pentru următoarele 14 zile, adică formular QR și test PCR, indiferent dacă erai vaccinat or ba. Ufff, noi plecam pe 9 iunie… speram să scăpăm. Ne-am programat la test pe 7 seara, târziu, ca să avem timp să anulăm dacă dă Măiculița Domnului să-și revină oamenii ăștia conform știrilor neoficiale cum că vaccinații pot să circule fără test. Și am avut noroc, într-adevăr, ca pe 7 iunie, cu nici două zile înainte de plecarea noastră, Spania să vină cu un comunicat oficial că primește români vaccinați fără test și fără alte condiții.

Am răsuflat ușurați și acum pot să spun că chiar am prins un super culoar pentru că la câteva zile de la întoarcerea noastră, în Spania a început să crească numărul de cazuri și s-au impus din nou mai multe restricții.

Nu am mai zburat de atunci (9 iunie) dar a fost prima dată când am văzut așa o organizare în aeroportul nostru. Nu mai puțin de 8 ghișee erau deschise la compania cu care zburam, low cost, de altfel. Totul a fost ireproșabil. Iar la Valencia, am trecut la fel de repede, cu formularul QR și certificatul de vaccinare sau testul PCR în mână (pentru cei nevaccinați). Nesperat, ne așteptam să ne purice mai rău având în vedere prin ceea ce trecuseră în pandemia asta.

Nu o să intru în amănunte legate de condițiile de atunci pentru că informațiile nu mai ajută cu nimic, având în vedere că lucrurile se schimbă de la o zi la alta. Pot să spun însă că s-a văzut la tot pasul că ei au trecut prin infern și mă rog în fiecare zi în perioada asta să nu le călcăm pe urme. Masca era obligatorie absolut peste tot. Dar nu că era obligatorie. Ferească Dumnezeu să o ții sub nas că imediat se găsea cineva să-ți facă observație. Am văzut o mămică într-un parc care îi spunea cuiva să-și pună masca regulamentar că ea e cu copilul în parc, cu toate că se afla la ceva distanță. De asemenea, toții șoferii de pe autobuze purtau două măști, una peste alta și făceau tot felul de observații pasagerilor.

În prostia mea, într-o excursie, într-un autocar mai mult de jumătate gol, am crezut că pot să mănânc un măr, dar nici n-am apucat să-l duc la gură că a sărit și șoferul și o doamnă din spate care mă văzuse ce am scos din rucsăcel. Am crezut că poți să bei apă și să mănânci un fruct la drum de 3 ore, într-un autocar aproape gol, dar, iată că regulile sunt reguli, ceea ce am acceptat fără nici o problemă.

Doar la terase/restaurante puteai să stai fără mască cât mâncai, dar am văzut mult prea multe persoane care își dădeau masca jos strict cât mâncau/beau. Făceau o pauză de mâncat își puneau masca la loc… și tot așa. De asemenea, nu se fuma și nu se mânca nimic pe stradă. Este logic, atâta vreme cât masca era obligatorie. Dacă îți luai o înghețată, de ex, te retrăgeai într-un loc și stăteai acolo până terminai. Cred că, într-adevăr, spaniolii au văzut iadul cu ochii.

Să revenim la organizarea noastră. Cele mai bune informații le-am găsit pe saitul unei compatrioate care trăiește la Valencia de niște ani și oferă gratis tot felul de info, foarte, foarte utile ww.valenciana.ro/. Nici n-a mai fost cazul să căutăm în mai multe direcții, găsești tot ce vrei pe saitul ei. Dar tot trebuie să experimentezi singur lucrurile și la fel ca în alte situații, am remarcat că gusturile ei, sau ale altcuiva, nu sunt neapărat și ale noastre. Dar info generale, care îți sunt de mare ajutor când trebuie să te familiarizezi cu un loc, sunt de mare ajutor.

Ne-am gândit la o vacanță de 12 nopți pentru că făcusem prea multe escapade de o zi-două-trei în pandemia asta și voiam să plecăm puțin mai lung. Am luat biletele de avion fără să știm unde le stăm, dar nouă ne e din ce în ce mai clar că putem să ne așezăm în orice loc, fără nici o temă făcută, pentru că știm că o să ne umplem timpul.

Pentru Valencia erau totuși prea multe 12 nopți chiar și cu varianta de a sta 7-8 nopți în oraș și să ne mutăm 3-4 la plajă. Nu voiam să facem nici prea multe opționale. M-am uitat în jurul Valenciei pe o rază de max 300 de km ca să vedem cum putem împărți sejurul și dintre toate posibilitățile am ales Zaragoza, despre care nu știam mare lucru. Am pus-o pe tapet cu 3 nopți și urma să ne mai gândim și cu Valencia, dacă ne mutam și la plajă sau făceam o excursie-două până acolo, ca să bifăm și o bălăceală în Mediterana.

Aveam deja o cazare cu anulare gratuită la Zaragoza când am citit aici, pe AFA, un articol al colegului @gpopa. Era despre o cazare veche în Zaragoza și pe la final a strecurat câteva cuvinte despre ce rău îi pare că nu a avut timp și recomanda câteva zile în Zaragoza că ai ce face. Asta în condițiile în care orice mai citisem despre Zaragoza era despre 2-3 zile, maxim. Păi atunci am început să citim mai cu simț de răspundere despre Zaragoza și împrejurimi și am hotărât 5 nopți la Zaragoza și 7 la Valencia. Astăzi, fără să clipesc, aș face invers.

Am hotărât că la Zaragoza vom merge prima parte a sejurului, ca să scăpăm de transferuri și să fim cât mai aproape de aeroportul din Valencia la plecare. Urma să facem cunoștință cu al treilea (Valencia), respectiv, al cincilea (Zaragoza) orașe ale Spaniei.

Despre transport și transferuri

Am mai fost în Spania și știam că transportul este bine pus la punct și funcționează ceas. De unde în vacanța de zece zile în Andaluzia ziceam că închiriem mașină să ne fâțâim de colo colo, s-a terminat sejurul și mașină n-a mai fost cazul să închiriem, așa au mers de șnur toate. Prin urmare am exclus varianta închirierii mașinii pentru că am fost 6 persoane și în nici o combinație nu ieșeam bine. În plus, mașina nu ne folosea la Zaragoza, pentru ce ne propusesem să facem și atunci nu avea sens.

De la Aeroportul Manises din Valencia până în centrul Valenciei sunt 8 km. Aeroportul nu este deloc mare și la ieșire ne-am oprit la Turist Info Valencia Aeroport pentru primele dezmeticeli. Aici am făcut cunoștință pentru prima dată cu “no pasa nada“ a spaniolilor, cu care aveam să ne întâlnim pe tot parcursul sejurului. Dacă vedeam pe cineva mai agitat și nu eram la o terasă, puteam să băgăm mâna în foc că nu este spaniol. Din păcate, având în vedere perioada prin care trecem, nu am avut parte de nici o manifestare de stradă, lucru care ne-a întristat. Spaniolii sunt dați naibii la capitolul acesta.

Ca să ajungi de la aeroport la cele 3 gări din Valencia sau la autogară trebuie să iei metroul, trenul sau taxiul, la nici una nu ajungi cu autobuzul. Două gări sunt în centru, destul de aproape una de cealaltă, iar una este în apropiere de port și plaja Malvarrosa.

Noi trebuia să ajungem la autogară pentru transferul la Zaragoza, dar pentru că am ajuns prea devreme în Valencia și aveam la dispoziție 3 ore până la transferul nostru, am luat chiar din fața aeroportului autobuzul galben nr. 150, care ne-a dus în centru, la Mercato Centrale. De acolo, am hotărât să mergem agale pe jos cei 1,6 km până la autogară, întrucât fiecare avea doar câte un bagaj și speram că vom găsi în drum o terasă la care să mai pierdem vremea. Am găsit-o chiar înainte de autogară și acolo am stat mai mult de o oră, timp în care am mâncat un mic dejun întârziat, am băut cafele și bere.

De la Valencia la Zaragoza sunt 300 de km și aveam posibilitatea să ne transferăm cu autobuzul sau cu trenul. Avionul ar fi fost cea mai bună soluție, dar noi eram în altă situație și trebuia să alegem cea mai bună variantă. Am constatat, la fel ca în Andaluzia, că autobuzul este mai ieftin și mai rapid decât trenul așa că am ales la fel.

Pentru transfer, ne-am fi dorit tot compania ALSA pe ruta Valencia-Zaragoza dar, din păcate, nu opera. Am mers cu compania Jiemenez, într-un autocar nici pe departe ca cel de la ALSA sau cu aceleași facilități, dar a fost curat și am avut o călătorie bună. Am făcut 3,45 ore cu un stop pentru toaletă, la autogara din Teruel, el însuși un orășel superb, l-am pus pe listă.

Biletele de autobuz pentru transfer de la Valencia-Zaragoza și retur le-am rezervat online cu câteva zile înainte și au fost 43 EUR pentru 2 persoane, pe sens. Cele de dus le-am rezervat de acasă iar cele de întors de la Zaragoza, la fel cu 2-3 zile înainte. La dus, într-o miercuri la 14,30 au fost câteva locuri libere, la întors, într-o zi de luni la ora 10, s-au urcat persoanele cu bilete rezervate online și cele care nu aveau și voiau să ia bilet de la șofer, au urcat doar în limita locurilor disponibile. O parte au rămas pe-afară, autobuzul a fost plin. Recomandarea mea este, categoric achiziție online.

Unde ne-am mai plimbat cu mijloace de transport în comun? În Zaragoza și Valencia am mers cu autobuzul foarte puțin. De la autogară până în centru, la hotelul la care am stat în Zaragoza și în rest deloc cu mijloace de transport, totul a fost cu piciorul. În Valencia am luat de 3 ori un autobuz pentru a ajunge la obiectivele mai îndepărtate, apoi, și acolo, doar cu piciorul. Și în Zaragoza și în Valencia o călătorie cu autobuzul a fost 1,50 EUR, bilete luate de la șofer. Din cauza pandemiei autobuzele mergeau cu câteva geamuri deschise, chiar dacă era curent. Era una din reguli. Sub ele scria “obligatoriu stau deschise” .

În Valencia sunt o serie de abonamente simple sau combinate pentru autobuze, dar noi nu le-am considerat utile, pentru că am avut nevoie de autobuz foarte puțin, având în vedere că mai toate atracțiile turistice sunt în zona A, adică mers pe jos, iar noi am ales cazare în centrul vechi.

Din această cauză n-am considerat necesar să ne plimbăm nici cu autobuzele Hop on - hop off, pe care în alte situații le considerăm utile. În Zaragoza nici nu ne-am interesat de bus-ul turistic pentru că am stat în inima orașului și peste tot am umblat cu piciorul. În Valencia sunt 2 bus-uri turistice, roșu și verde, dar ele nu au acces în Cartierul Carmen, centrul istoric al Valenciei, unde sunt concentrate cele mai multe obiective, așa că nu le-am încercat nici aici.

În schimb, la Valencia există C1, o linie a companiei de autobuze a municipalității (EMT), al cărui traseu este pe lângă obiectivele importante. Dacă ai card este inclus, dacă nu costa cât un bilet de autobuz, adică 1,5 EUR. Noi l-am folosit într-o seară ca să vedem clădirile luminate din Valencia.

În afara orașului, pentru excursii opționale, am mers de mai multe ori cu autobuze (goale, în cele mai multe cazuri) și am luat bilete de la șofer. Distanțele au fost scurte, până în 50 de km, una singură a fost de 117 km față de cazarea noastră din Zaragoza. Autobuzele astea au costat de la 5 la 32 de EUR de persoană, dus-întors.

Alte generalități

Vremea în perioada 9-21 iunie a fost extrem de caldă și la Zaragoza, în Provincia Aragon și la Valencia, în provincia Valencia. Dimineața și seara era mai acceptabil, dar în jurul prânzului a fost cald rău. Din acest punct de vedere eu cred că iulie și august sunt luni și mai greu suportabile.

Prin urmare ne-am făcut programul și în funcție de vreme, în sensul că prânzul sau zilele care nu se anunțau senine să ne prindă pe la interioare. La Zaragoza am avut o vreme perfectă. La Valencia, cu toate că se anunța ploaie în 2 zile am avut parte de nori groși doar în ziua în care am fost la Bioparc și cu toate că am crezut că o să vină un potop, au fost doar 2 dușuri calde de câte 5-10 minute, unul în prima parte a zilei și unul mai după prânz. Primul ne-a prins la cafeaua de dimineață la cafeneaua de la Bioparc, iar al doilea la autoservirea de la Bioparc, unde am mâncat de prânz, așa că nici unul nu ne-a încurcat programul.

Noi nu prea facem plajă în vacanțele din afara țării dar de o bălăceală-două, sau mai multe, vrem să ne bucurăm. La Valencia, am vrut să ne mutăm spre sfârșitul sezonului la plajă, 3-4 km mai departe, dar n-am mai făcut-o și cred că am hotărât bine pentru noi. Însă am ajuns de două ori la Mediterana, o dată când am fost la Albufera și o dată la plaja Malvarrosa cu un autobuz. Vreo 3 ore am făcut baie, am băut un cocktail și am făcut cale întoarsă. Apa a fost foarte bună la jumătatea lui iunie.

De mâncat/băut nu-i o problemă în Spania. Mâncare bună și cât de cât rezonabilă ca preț. Dar berea scumpă rău. Fiind atât de cald, nu a fost piață, piețișoară din Valencia sau Zaragoza în care să nu ne oprim pentru hidratare. Berea a fost între 2-2,5 și 5 EUR, dar foarte rar am băut spre limita minimă. Pentru răcorire ne-am omorât și după iaurtul înghețat cu fructe și topinguri, care avea un sediu în centru, la catedrală și unul la gară, vis-à-vis de coridă. Iaurtul înghețat doar în Valencia, în Zaragoza nu l-am găsit.

În excursiile opționale am mâncat prin locurile în care am ajuns, am mâncat și pe la obiective, (Bioparc-ul și Oceanograf-ul au o autoservire foarte bună) și, în general, am mâncat în funcție de unde ne apuca foamea. Că de terase nu duceam lipsă.

Cu premeditare am mâncat într-o seară la Zaragoza, când cineva din grup a căutat hamburgheria nr. 1 pe trip, că avea poftă de cel mai bun hamburger. Tot cu premeditare, în prima seară la Valencia, când am mers pe mâna Valencianei și am căutat un local care era în topul ei, dar parcă nu și al nostru și în ultima seară, după ceva studiu de piață, am ales un restaurant argentinian pentru că toată lumea voia să se răsfețe cu un antricot de vită. Din păcate pentru noi, atunci, în ultima seară, am descoperit o zonă plină de terase și restaurante bune, cu prețuri ok, dar a fost prea târziu.

Cardul Valencia nu merită d. p. m. d. v. Ne-a costat 100 de EUR pe amândoi, cu o reducere de 8 EUR pentru un senior. Dacă nu era nici asta, nu merita deloc. Am ieșit cu câțiva EUR mai bine doar pentru că am alergat ca să mai vedem câte ceva pentru că aproape nu ne scoteam nici banii de card. Cardul are transportul gratuit, Oceanograful inclus, mici reduceri la câteva obiective, iar în rest obiective pe care oricum le vedeai fără bani pentru că sunt gratis de la municipalitate. Deci, singurul obiectiv important este Oceanograful care costă 31 EUR și am mai avut o reducere de 3,5 EUR/persoană la Bioparc. Transportul este inclus dar unde să te plimbi dacă la mare parte dintre obiective am ajuns cu piciorul? Cardul impune o mare alergătură ca să fii sigur că ți-ai scos măcar banii și nu mi s-a părut deloc că merită. Așa că, recomandarea mea este în ritm propriu decât o alergătură pentru exact câțiva firfirici. Un card de turist avantajos am avut la Londra, unde am văzut dublu decât am dat, chiar dacă am alergat. Dar vorbim de 100 de lire câștigate nu de câțiva eur ca în cazul cardului valencian. În fine… mie mi s-a părut că nu merită.

Având în vedere câți români trăiesc în Spania peste tot am dat de ei și de magazine cu produse românești, la prețuri bune, așa că dacă vă e dor de ceva cât sunteți în deplasare, le puteți încerca. Noi am intrat de câteva ori doar ca să vorbim cu românii despre viața lor acolo, de cumpărat nu, pentru că vrem să încercăm chestii din țara în care suntem.

Am făcut și puțin shopping dar foarte puțin. Eu nu sunt deloc fan cumpărături, dar îmi place să mai rezolv această problemă în vacanțe, pentru că am mai multă stare și răbdare. Îmi plac hăinuțele de la Pedro Del Hierro, un brand local, și chiar am achiziționat câteva la alte drumuri în Spania, numai că acum mi-a fost efectiv lene să intru în magazine și să mă dezbrac și îmbrac de zeci de ori. În schimb a fost mai simplu să cumpăr de la Primark, că tot am trecut de vreo 2-3 ori pe lângă magazin, tricouri și maieuri drăguțe, la câțiva EUR, pentru tot neamul, iar de la ALE HOP, magazinele acelea cu de toate, cu vaca la intrare, un rucsăcel și eșarfe de souvenir. Aaaa, și niște tricouri mai bune și foarte drăguțe de la magazinul Bloom. Am trecut pe lângă cel puțin patru mall-uri El Corte Inglés în Valencia, unde orice cumpărător ar fi satisfăcut.

Costurile excursiei în EUR, destul de exacte aș putea spune, au fost cam așa:

În total s-au dus 2130 de EUR și ni s-a părut nesperat de bine pentru că ne dusesem pregătiți pentru mai mult.

Sper că în mare am atins chestii generale care ar putea ajuta pe cineva care se gândește la o vacanță în partea aceea a Spaniei. Provincia Aragon, unde se află Zaragoza și Comunitatea Valenciană, concurează cu orice zonă turistică din lumea asta. În Aragon am dus o întreagă bătălie întrebându-ne dacă Plitvice se clatină acolo, în topul nostru, problemă care nu credeam că se va pune vreodată, iar de Valencia ce să mai zic. Din punct de vedere al obiectivelor turistice mi s-a părut o bijuterie.

---

VIZUALIZĂRI: 5503 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI