Prima cină în Grecia - un real succes!

TIPĂREȘTE

Vă povesteam în articolul precedent că, în scurt timp după ce ne-am cazat la hotel Adonis, am ieșit să luăm un pic pulsul împrejurimilor. În plus, eram destul de flămânzi și salivam din ce în ce mai tare la gândul că în curând ne vom reîntâlni cu bunătățile gastronomiei elene!... Așa că n-am făcut noi prea mulți purici pe fermecătoarele străduțe pietruite (oricum ne puseserăm în gând s-o luăm a doua zi de la capăt, pe lumină, cu simț de răspundere).

Eu am propus să alegem una din tavernele din piață, nu prea-mi păsa pe care, pe principiul că la greci e aproape imposibil s-o dai în bară cu mâncatul. Tati a strâmbat din nas – „prea comercial” – și ne-am continuat plimbarea. De fapt, ne-am întors pe lângă biserică; nu după mult, strada se bifurcă, am apucat-o pe ramura din dreapta, atrași de vitrinele colorate ale unor magazinașe cu produse locale.

Micșorând pasul și tot căscând gurile la una și la alta, ne-am simțit amețiți de ceva miresme apetisante... N-a fost greu să le identificăm originea: de pe partea cealaltă a uliței, ne zâmbea un șir de ferestre luminate, împodobite cu mușcate roșii și perdele albe dantelate. Pe firma de deasupra ușii deschise erau scrise mai multe cuvinte, cel care ne-a intersat a fost „taverna” .

O fetișoară a apărut de nicăieri, ne-a asigurat că acolo se gătește cel mai grozav din tot Metsovo, iar terasa de la ultimul nivel ne va prilejui vederi frumoase asupra împrejurimilor. Cu terasa am avut ceva îndoieli, noaptea era deja deplină, cât despre bucate, abia așteptam să le testăm! Așa că am urmat-o în sala de la parter, amenajată cu mese și scaune, absolut pustie însă. Am înregistrat din mers un superb șemineu și tot felul de obiecte decorative tradiționale ici-colo, n-a fost timp decât de o fotografie, dar am zis că pozez mai mult la întoarcere (n-avea să fie, urma să ieșim pe altă gaură).

Domnișoara a apucat-o pe niște trepte (spiralate, parcă), destul de înguste și anevoioase, Tati m-a atenționat la un moment dat din față: „Ai grijă la cap!” Tânăra a tresărit: „Ce-ai spus?!” Înțelegea românește, o mică aromâncă, în sfârșit! Ne-am bucurat deopotrivă. Am urcat cam cât 2 etaje (cred) și ne-am trezit într-o sală luminoasă, cu ferestre mari de jur împrejur, mult mai modern aranjată decât cea de jos, peste care plutea zumzetul zecilor de meseni. Pasămite, terasa cu priveliști frumoase!

Însoțitoarea noastră ne-a predat unui coleg (și probabil că după aceea a coborât din nou în stradă, să racoleze și alți flămâncioși). Am fost conduși la o masă mai micuță, lângă una din ferestre și aprovizionați cu câte un meniu. Ocazie cu care am aflat și noi unde suntem: Taverna To Koutouki tou Nikola (s-ar traduce „La cutia lui Nikola” ; ciudat nume, nu știu care-o fi treaba cu cutia băiatului ăstuia, dar nah, noi am venit să mâncăm, nu să ne mirăm).

Ne-am înviorat răsfoind broșurica, recunoșteam feluri dragi, consacrate, dar erau acolo și chestii despre care nu știam absolut nimic. Aș fi vrut ceva specific locului, un fel consistent și gustos, dar nu prea greoi, așa, ca de seară ????... M-a intrigat un nume, tsompleki. Aș fi putut să întreb, desigur, dar eu de felul meu sunt mai autodidactă, l-am întrebat pe amicul Google. Care mi-a răspuns cu drag, ba, mi-a arătat și-o sumedenie de poze, mi-ar fi dat și rețeta, dacă l-aș fi rugat!... Pe scurt, am înțeles că-i un fel macedonian, un soi de tocăniță la cuptor, cu vinete, ceapă, roșii și ardei, deci fix ce visam eu pentru acel moment!

Apucaserăm să comandăm un pet mare de apă și câte o berulă grecească, le-am primit aburinde împreună cu un coș cu pâine. Moment în care am dat și comanda de mâncare: o porție de tsompleki pentru mine și una de kleftiko pentru Tati (kleftiko aparține clasicilor, nu cred să fie cineva să nu știe ce-i ăla kleftiko; just in case, miel sau vită plus cartofi plus/minus legume, totul la cuptor).

Am băgat repede vreo 2 pahare de apă (ne cam deshidratăm la drumuri lungi, din motive evidente), pe urmă ne-am concentrat pe berici. Hmm... Ce aromă unică, inconfundabilă, de vacanță fără griji!... Am ciupit și din pâinică, v-am spus că eram rupți de foame. Din fericire, n-a trebuit să așteptăm mult, ambele porții ne-au fost servite în niște boluri ceramice aburinde, taman scoase din cuptor! Arătau un pic diferit de cum mi-am imaginat, în sensul că erau gratinate, din abundență, cu brânză (din aceea care se întinde precum guma de mestecat). Gândindu-mă că, în fond, ne aflam în patria brânzei, nu m-am mai mirat așa tare.

Evident, mâncarea era prea fierbinte și noi prea flămânzi ca să așteptăm, așa că am rugat să ne fie adusă câte o farfurie pe care să înșirăm puțin câte puțin. Mi-a plăcut mult ce am ales (carnea era de vită; fragedă și gustoasă, combinația cu legumele inspirată), am ciugulit și de la Tati, și mielul lui mi-a plăcut. Poate că în poze par mici porțiile, dar să știți că eu, una, n-am reușit s-o termin pe a mea.

Încet-încet arealul din jurul nostru ce cam golise, ne-am dat seama de asta când am remarcat că masa mare cu moldoveni gălăgioși din apropiere fusese deja strânsă. Am rugat să ni se aducă nota și, odată cu ea, am primit câte o porție micuță de înghețată de casă, într-un bol superb (că îți venea să mănânci și bolul, la cât de frumușel era!). Delicios și desertul, nu mai zic!...

Nota a totalizat un pic peste 28 de euro, am plătit cu cardul, am mulțumit suplimentar băiatului fâșneț cu ceva firfirei. Un raport calitate/preț super-mulțumitor, aș zice!

Am fost îndrumați să coborâm pe altă parte, pe niște trepte mai late și mai puține. Pe pereți erau expuse câteva tablouri, am încetinit în dreptul lor să le pozăm și să le putem admira mai târziu, în voie ????; unul cu un pui de urs, altul cu o biserică veche de piatră, altul (preferatul meu) cu Metsovo văzut de sus (din dronă, probabil). Cu ocazia asta, ne-am lămurit: clădirea se află fix la intersecția celor 2 străduțe, decalate între ele cam cât un etaj, având intrări de pe ambele părți.

... Ne-am retras spre „vastele noastre apartamente” sătui și mulțumiți, prima cină grecească se dovedise un real succes! Abia aștept să mai ajungem în Metsovo, inclusiv pentru a ne delecta cu delicioasele mâncăruri cu carne, brânză și legume de la Nikola! Ceea ce vă recomand din inimă, dacă vă nimeriți prin zonă!

---

VIZUALIZĂRI: 1683 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI