Oaspeţi la un hotel boieresc cu nume englezesc

TIPĂREȘTE

De-a lungul timpului, am fost de mai multe ori la Craiova. Cu ocazia nunţilor din neamul meu numeros de olteni harnici şi petrecăreţi. Fusei la Craiova, mâncai, băui, chiuii şi cheltuii o grămadă de parale dar nu văzui nimic din oraşul ăsta frumos cu care se mândresc, pe bună dreptate, oltenii! Umblai eu prin toată ţara, ba şi prin strănătăţuri dar nu mă plimbai prin Parcul Romanescu, nu admirai Sărutul lui Brâncuşi la Muzeul de Artă "Jean Mihail", nu mirosii florile din Raiul numit Gradina Botanică "Alexandru Buia", nu mă închinai în bisericile boiereşti şi nu pierdui vremea, la braţ cu soţul meu moldovean, pe Lipscaniul oltenesc.

Flăcăul nostru se împrieteni la facultate cu doi tineri olteni... chemarea străbunilor, ce să zic? Cu două veri în urmă se hotărî să petreacă vreo trei zile din vacanţa de vară la Craiova şi insistă să-l însoţim şi noi, părinţii. "Mergeţi şi voi, am auzit că e tare frumos pe acolo! " Cum să nu se topească inima mea de mamă precum ciocolata la soare? Întrebai prietenul Boocking ce să fac, unde să pun capul pe pernă la Craiova că de dormit pe la neamuri nu încape vorbă. Nu că n-ar fi primitori dar nu-mi place mie să stric rostul oamenilor.

Ca să vedeţi potriveală... îmi căzură ochii pe un hotelaş nou cu nume englezesc şi cu aere boiereşti, aşezat la două-trei aruncături de băţ de centrul vechi al Craiovei. The Arlington Boutique Hotel... neaoş oltenesc, cum s-ar zice! Adresa: Brazda lui Novac nr. 79E. Făcu flăcăul investigaţii rapide pe la amicii lui şi află că hotelul cu pricina este poziţionat la marele fix, chiar în vecinătatea casei unuia dintre ei.

Rezervarăm hotărâţi un apartament şi într-o oră şi jumătate intrarăm trumfal pe poarta hotelului. Cum ajunserăm de la Bucureşti la Craiova în timp record? Simplu... n-am plecat din Bucureşti, eram în vacanţă la casa noastră de la Lădeşti, Vâlcea. De la Lădeşti la Craiova sunt puţin peste 70 km., parcurşi pe o şosea bună şi liberă ce trece prin Bălceştii lui Petrache Poenaru şi prin Bulzeştii lui Marin Sorescu. La faţa locului, schimbarăm apartamentul rezervat cu două camere duble. Ne plăcu mult apartamentul de boieri dar copilul nostru bine crescut nu încăpu neam pe canapeaua din sufragerie, părinţii grăsuţi nici atât! Dar asta-i altă poveste pe care v-o spui puţinel mai târziu...

Vara trecută, după câteva luni de cursuri on-line şi muncă la domiciliu, timp în care hibernară ca ursu-n bârlog, flăcării noştri hotărâră să sărbătorească diploma de masterat proaspăt dobândită. Unde? La Craiova! De data asta, n-avui nevoie de vreo invitaţie specială. Tocmai intram în concediu, nu mai ieşisem nicăieri demultă vreme, hotelul ne inspira siguranţă, oraşul avea multe locuri care se cereau descoperite, mai cu seamă că prima noastră vizită fusese cam pe fugă. Pe scurt, primul hotel care ne-a găzduit după lunile de izolare a fost The Arlington Boutique... mic, curat, cochet... exact ce căutăm în vremurile astea ciudate care par a nu se mai termina!

Vara trecută am călătorit de la Bucureşti la Craiova cu trenul particular Hyperion ce aparţine companiei craiovene Softrans. L-am lăudat de multe ori, este modern, curat, civilizat şi atât de rapid pe cât îi permite infrastructura feroviară din ţara noastră. Adică, am ajuns de la Bucureşti la Craiova în trei ore şi jumătate... decent, aş zice. A fost singura noastră călătorie cu trenul în anul pandemiei dar ne-am simţit în siguranţă şi nu ne-am ales cu niciun fel de necazuri. Am plecat spre Craiova sâmbăta după-amiază. După ce au coborât călătorii care veneau de la Braşov şi de prin toate staţiunile de pe Valea Prahovei, trenul a rămas aproape gol. De navetişti nu poate fi vorba în weekend, aşa că am ales locuri cât mai îndepărtate de puţinii călători din tren. De la gară am luat un taxi şi am ajuns în câteva minute la hotel unde trebuia să ne întâlnim cu băiatul nostru, sosit pe la vremea prânzului de la bunici. Cum tânărul venise la Craiova să sărbătorească, era deja la o terasă cu colegii... Am petrecut şi noi la cârciuma de lângă hotel şi ne-am salutat copilul pe la miezul nopţii.

După ce vă povestii cum ajunserăm noi să dormim, în vremuri normale şi pe timp de pandemie, la hotelul cu nume englezesc de pe strada Brazda lui Novac din Craiova, să vă spui mai pe larg cât de bine ne primiră gazdele noastre.

The Arlington Boutique este un hotel nou, inaugurat la începutul anului 2016, amplasat într-un cartier curat şi liniştit al Craiovei, destul de aproape de centrul istoric, de gară şi de Gradina Botanică. De la hotel până în centru faci 7- 10 minute cu un taxi şi nu plăteşti mai mult de 6 lei. Taxiurile din Craiova au fost o surpriză plăcută, pentru aceeaşi cursă ni s-a cerut de fiecare dată exact aceeaşi sumă, nu ne-au dus pe trasee ocolitoare deşi s-au prins că suntem gură-cască prin oraş. Toţi şoferii de taxi au vrut să ne dea restul până la ultimul bănuţ... desigur, n-am acceptat.

Gard în gard cu Arlington se află un restaurant foarte cunoscut în Craiova, The Temple Bar, care are acelaşi proprietar cu hotelul. Întâi a fost restaurantul, după ceva vreme a apărut hotelaşul frumuşel de alături. De hotel n-a auzit multă lume dar cârciuma are nume bun în oraş. Mulţi taximetrişti nu ştiau unde se află The Arlington dar se luminau la faţă când auzeau cuvântul magic"Temple". Personalul de la recepţia hotelului şi prietenii fiului nostru ne-au recomandat călduros restaurantul. Au pizza bună, bere rece, tinerilor le-a plăcut atmosfera dar pe mine nu m-a impresionat prea tare, am descoperit alte terase mai pe gustul meu în apropierea hotelului.

Clădirea hotelului este nouă, modernă dar elegantă, cu elemente inspirate din arhitectura vechilor case boiereşti din centrul istoric al Craiovei. Gardul, balconaşele şi balustradele din fier forjat dau un cochet aer retro clădirii. La prima noastră vizită, intrarea principală, balcoanele, terasa din spatele hotelului erau îmbrăcate în muşcate şi petunii multicolore. Anul trecut, la început de iulie, hotelul abia se dezmorţea după câteva luni de inactivitate şi florile erau mult mai puţine.

Maşinile pot fi parcate gratuit în curtea din faţa hotelului, pavată şi supravegheată video. La nevoie, se poate parca şi pe stradă, pe trotuarul din dreptul hotelului. În curte sunt biciclete care pot fi împrumutate de clienţii hotelului, fără niciun ban.

La parterul hotelului se află o încăpere spaţioasă şi luminoasă cu aer aristocratic ce joacă rol de recepţie, lobby-bar şi spaţiu de relaxare pentru turiştii care-şi aşteaptă camerele. The Arlington spune o poveste cu parfum discret de Belle Epoque. Atenţia la cele mai mici detalii defineşte acest hotel-boutique care-şi propune să readucă în prezent atmosfera boierească a Craiovei începutului de secol XX. Mobilierul din lemn masiv lăcuit, canapelele şi fotoliile tapisate, tapetul, covoarele persane şi draperiile grele de catifea legate cu şnururi de mătase, candelabrele şi oglinzile de cristal, tablourile şi obiectele delicate de porţelan...compun un decor preţios care te transpune în epoca eleganţei şi bunului gust. Încăperea miroase plăcut, a cafea bună, prospăt măcinată de aparatul modern de la barul din vecinătatea recepţiei.

Mi-au plăcut masa de şah cu piese supradimensionate, ceasul-pendulă, suportul cu umbrele care pot fi luate cu împrumut pe vreme ploioasă... Singurele obiecte care te readuc în prezent sunt televizorul uriaş suspendat deasupra recepţiei, aparatul mare de cafea care pufăie nervos în timp ce-şi împrăştie aroma inconfundabilă şi calculatorul, nelipsit din recepţiile de hotel şi din viaţa noastră.

Anul trecut, decorul de epocă a fost completat cu recuzita pandemiei din care nu lipsesc măştile şi dezinfectanţii. A rămas bolul cu bomboane ambalate de la recepţie, a dispărut fructiera cu mere roşii...

Hotelul are personal puţin, foarte harnic, amabil şi discret. Recepţionera de serviciu este responsabilă cu pregătirea micului dejun şi, la nevoie, joacă rolul de barman. Ne-au îndrumat cu privire la restaurantele şi obiectivele turistice din oraş, ne-au comandat un taxi de fiecare dată când am avut nevoie. La finalul primei noastre vizite la The Arlington, am plecat cu noaptea-n cap să prindem primul Hyperion al zilei. Doamna de la recepţie ne-a aşteptat cu cafea fierbinte şi cornuri calde la 5 dimineaţa, ne-a pregătit pacheţele cu sandvişuri, fructe şi apă pentru drum. I-am lăsat în grijă flăcăul, căruia i-a îngăduit o prelungire după ora 12.

Dacă prima oară am făcut rezervare prin Boocking.com, anul trecut am colaborat direct cu recepţia hotelului. În ambele situaţii am plătit cu cardul la recepţie. Colaborarea a fost perfectă. În măsura posibilităţilor, gazdele fac tot ce le stă în putinţă pentru a satisface toate mofturile turiştilor.

Din încăperea elegantă destinată recepţiei se trece în salonul pentru mic dejun care redă atmosfera unei rafinate sufragerii boiereşti. Din acest salon se poate ieşi pe terasă şi în curtea pavată din spatele hotelului. Terasa şi curtea, dotate cu mobilier de grădină din fier forjat, sunt dichisite dar foarte mici şi nu oferă cine ştie ce privelişte. Cu toate acestea, şi-au dovedit din plin utilitatea vara trecută când nu se putea mânca în spaţii închise.

Deşi hotelul are doar trei etaje, există un lift modern şi micuţ care are ca punct de pornire salonul de mic dejun. Foarte interesant, dimineaţa cobori direct la masă, condus de mirosul plăcut de pâine prăjită şi cafea bună. Tot aici sau pe terasă puteţi savura, până seara târziu, un ceai, o cafea sau un pahar de vin de colecţie în compania celor dragi.

Am apelat la lift doar când aveam bagaje, în rest am preferat să folosim scara interioară luminată natural, decorată cu tablouri şi plante verzi. Am admirat de fiecare dată balustrada scărilor, adevărată dantelărie din fier forjat.

Micul hotel-boutique pune la dispoziţia turiştilor 16 camere şi apartamente confortabile (9 camere standard, 5 camere executive şi 2 apartamente), amplasate pe ambele părţi ale holurilor mochetate, discret luminate şi plăcut mirositoare. Toate camerele şi apartamentele au balcoane, cu vedere spre strada Brazda lui Novac sau spre cartierul de case din spatele hotelului. Deşi strada nu este intens circulată, am solicitat camere pe partea opusă, temându-ne de posibila gălăgie de la restaurantul vecin, The Temple.

În urmă cu doi ani, la prima întâlnire cu Arlington, am rezervat un apartament pe care l-am socotit ideal pentru familia noastră. Apartamentul este spaţios (circa 60 mp) şi foarte dichisit, fiecare încăpere are balconaş, singura baie este dotată cu duş şi cadă dar pentru noi nu a fost alegerea potrivită. Canapeaua extensibilă din living este mult prea mică pentru un adult voinic, poate fi o soluţie mulţumitoare pentru un copilaş. Dormitorul apartamentului este splendid, luminos, cu un pat matrimonial imens...

După ce ne-am plimbat prin apartament ca la muzeu, ne-am dat seama că nu prea avem cum să dormim în condiţii bune, fără a pedepsi pe vreunul din membrii familiei. Fără să deranjăm nimic prin camere, am coborât la recepţie şi am rugat, pe cel mai dulce ton posibil, să ne schimbe apartamentul princiar cu două camere standard, una în regim single pentru tânărul familiei. Am avut noroc, tocmai se eliberau două camere aşa că am fost expediaţi la The Temple, să mâncăm până vor face curăţenie.

Vara trecută, cu lecţiile învăţate, am rezervat de la început două camere standard, la ultimul etaj, cu vedere spre spatele hotelului. Abia redeschis la început de iulie, The Arlington era aproape gol. În cele trei zile petrecute la hotel ne-am salutat cu patru familii, în ultima zi fiind singurii musafiri rămaşi în tot hotelul. Pandemia ne-a făcut să trăim şi această experienţă memorabilă! Am avut un hotel întreg doar pentru noi, m-am plimbat seara pe holuri, am admirat în voie decoraţiunile din salon, am stat de vorbă, la un ceai aromat, cu recepţionera. Pentru mine, a fost o inedită călătorie în timp, în Craiova începutului de secol XX.

Camerele duble standard seamănă, în mare măsură, cu dormitorul apartamentului. Sunt suficient de mari pentru doi adulţi (circa 30mp) iar ferestrele uriaşe şi tavanul înalt, ca la vechile case boiereşti, amplifică nota de eleganţă a încăperilor. Se poate face loc pentru un pat suplimentar dar familiilor cu copii le sunt recomandate camerele executive, dotate cu canapea.

Camerele sunt mochetate, pereţii sunt tapetaţi, ferestrele sunt îmbrăcate cu perdele şi draperii frumoase, asortate cu pernuţele şi eşarfa de pe pat. Oglinda, lustra şi veiozele de pe noptiere fac parte din decor, păstrază stilul anilor 1900.

Mobilierul camerelor este din lemn masiv lăcuit, la fel ca cel din zona recepţiei şi a salonului de la parterul hotelului. Unele camere duble au pat matrimonial, altele au două paturi separate care se pot alătura. Ne-am odihnit foarte bine, paturile au saltele înalte de cea mai bună calitate, perne excelente, pilote uşoare şi cea mai frumoasă lenjerie de pat pe care am văzut-o prin hotelurile din ţara noastră. Albă, uşor apretată, discret parfumată şi brodată cu modele delicate, aşa cum erau lenjeriile bunicilor noastre. Fineţea detaliilor care împletesc o poveste romantică şi amabilitatea gazdelor ne-au dus cu gândul la hotelul Egnatia la care am stat în Meţovo, minunatul oraş din Munţii Pindului, întemeiat şi locuit de aromâni până în vremurile noastre.

Pe o măsuţă graţioasă, cu picioare înalte, am găsit o sticlă de 1 litru cu apă plată, aparatul de cafea cu pastile şi pliculeţe de zahăr, ceşti, linguriţe, pahare, tirbuşon. Pe o altă masă (care îndeplineşte rolul de birou) se află mapele de prezentare cu diverse informaţii despre hotel, hârtie de scris şi pix, telecomanda pentru televizor şi o mică imprimantă, utilă pentru cei care călătoresc cu diverse afaceri prin Craiova.

Unele camere au dulap încăpător cu umeraşe pentru haine, altele au dresing în perete. În dulap sau dresing sunt ascunse seiful, minibarul (cu diverse băuturi şi cronţănele contra cost), papucii de unică folosinţă ambalaţi, minitrusa de cusut, periile de haine şi ghete, pungile pentru lucruri murdare.

Televizorul modern este montat pe peretele din faţa patului. Desigur, există internet wireless în tot hotelul şi funcţionează foarte bine. Sistemul centralizat de climatizare este eficient şi silenţios, temperatura poate fi reglată individual din camere. Prima noastră vizită la The Arlington s-a nimerit pe vreme caniculară dar camerele ne-au întâmpinat cu o răcoare plăcută. Pentru iernile geroase, camerele au fost dotate cu calorifere mari (verticale) şi băile cu calorifere port-prosop.

Toate camerele au balconaşe mici din fier forjat, mobilate cu măsuţă şi două scaune, înviorate pe timp de vară de muşcate roşii curgătoare. Anul trecut, la început de iulie, The Arlington abia se dezmorţea şi muşcatele nu-şi reluaseră locul de onoare. Aceste balconaşe sunt extrem de decorative dar nu-ţi oferă niciun pic de intimitate. Eşti expus, ca în lojă la teatru, privirii trecătorilor sau vecinilor de cameră. Această situaţie nu m-a împidicat să-mi savurez, în zori de zi, cafeaua preparată la espresor sau să mă răcoresc seara, cu un pahar de apă minerală rece, după plimbările lungi din timpul zilei.

Băile sunt destul de spaţioase, bine iluminate, îmbrăcate cu gresie şi faianţă bej, fără aerisire naturală dar dotate cu ventilatoarele eficiente. Sunt decorate în ton cu povestea hotelului dar oferă tot confortul dorit de călătorul timpurilor noastre. Doar băile apartamentelor au cadă, restul băilor sunt prevăzute cu cabine de duş încăpătoare, cu instalaţii sanitare ultra-moderne. În baie am găsit o mulţime de prosoape albe şi pufoase, inscripţionate cu numele hotelului, halate de baie, oglindă de machiaj, uscător de păr, cosmetice dintr-o gamă de lux, periuţe şi pastă de dinţi, aparat de bărbierit... chiar şi beţisoare parfumate. Răsfăţ total...

Toate camerele hotelului, indiferent de mărime, sunt decorate în acelaşi stil şi oferă acelaşi grad de confort. Cu toate acestea, nu există două camere identice. Diferă culoarea şi modelul tapetului şi draperiilor, tablourile de pereţi, mobilierul (în afara patului care este piesa centrală) este amplasat diferit. Toate camerele sunt frumoase, fiecare în felul ei, dar mie îmi plac cele decorate în nuanţe calde.

Cameristele sunt vrednice şi prietenoase. Vara trecută am anunţat de la bun început că renunţăm la serviciile de curăţenie. Am primit prosoape curate şi cosmetice la uşă, însoţite de o vorbă bună şi un zâmbet ascuns sub masca de protecţie.

În vremuri normale, micul dejun este servit sub formă de bufet suedez, în sufrageria de la parterul hotelului. La prima vedere nu pare foarte diversificat dar este mai mult decât suficient, săţios, gustos. Toate produsele sunt de cea mai bună calitate, alese cu grijă. Din oferta de la micul dejun amintesc brânzeturile autohtone şi cele simandicoase cu găuri sau mucegai, mezelurile bune, ouăle preparate sub toate formele, crenvurştii şi cârnăciorii prăjiţi, legumele şi ciupercile la grătar, măslinele şi legumele proaspete, salata de vinete, produsele de patiserie calde, untul şi dulceaţa de casă, iaurturile ambalate, cerealele, fructele proaspete şi uscate. Lapte, compot, apă, sucuri bune cu pulpă de fructe... Există prăjitor şi mai multe feluri de pâine şi chifle. Cafeaua foarte bună şi ceaiul se comandă şi se aduc la masă, de la bar.

Vara trecută, restricţiile cunoscute de toată lumea au schimbat regulile jocului. Am fost întrebaţi la ce oră dorim micul dejun şi dacă preferăm să mâncăm în camere sau pe terasa din spatele hotelului. Pentru că vremea era plăcută, am ales varianta micului dejun pe terasă, la ora 9 dimineaţa. Am coborât fix la ora 9 şi am constatat cu plăcere că masa era deja pregătită pentru noi trei. Pe mica terasă încap trei mese dar vara trecută, din motive de siguranţă, se renunţase la o masă. În curte mai erau risipite câteva măsuţe, vreo două erau aşezate sub sub cort de grădină.

Pe masă am găsit un coşulet cu chifle şi cornuri calde (acoperit cu un şervet din pânză), trei iaurturi ambalate, castronaşe cu fructe, miere la cutiuţe şi pliculeţe de ceai, zahăr alb şi brun, biscuiţi săraţi, unt şi brânzică topită (ambalate). Imediat ce ne-am aşezat la masă, a sosit recepţionera care ne-a adus dulceaţă de casă delicioasă şi un platou cu brănzeturi, mezeluri, măsline şi legume proaspete. Ne-a întrebat ce dorim să bem şi dacă vrem omletă, ouă ochiuri sau fierte. În cel mai scurt timp, am fost serviţi cu cafea, lapte, apă şi sucuri, după care au sosit şi omletele, fierbinţi şi gustoase.

Am fost mulţumiţi, a fost mai mult decât suficient pentru noi. Am fost îndemnaţi să luăm fructele şi iaurturile în cameră, am primit câte o cafea suplimentară, de savurat pe balcon, deşi aveam espresor în camere.

În ambele variante, în vremuri normale sau virusate, micul dejun de la The Arlington este o încântare. Momentul de răsfâţ care-ţi face ziua frumoasă... Te simţi ca la tine acasă, ba chiar mai bine pentru că primeşti totul pe tavă! După ce se asigură că nu-ţi lipseşte nimic, recepţionera se retrage şi te lasă să mănânci în tihnă, ca într-o dimineaţă de sărbătoare.

Am admirat vesela şi tacâmurile de foarte bună calitate, ceşcuţele de cafea delicate, pernuţele decorative amuzante de pe scaunele rigide din fier forjat şi feţele de masă albe, impecabile din interior. Atmosferă boierească, până în cele mai mici detalii... Îmi plăcu, pe cuvânt!

The Arlington nu oferă niciun fel de facilităţi spa, este un hotel excelent pentru cei care călătoresc în interes de serviciu dar şi pentru turiştii care vin să descopere cel mai frumos oraş mare din sudul ţării. Un oraş cu un centru vechi pietonal (aproape) impecabil restaurat, cu o mulţime de restaurante şi cafenele, cu muzee remarcabile şi biserici vechi restaurate cu grijă. În vremuri normale, cu greu găseai camere libere la The Arlington. Cu doi ani în urmă, hotelul era ocupat la capacitate maximă, mare parte dintre turişti fiind bulgari... vara trecută, din păcate, era aproape gol!

Hotelul se laudă cu o sală de conferinţe pe care n-am văzut-o, nefiind interesată de acest aspect şi cu un restaurant. Restaurantul este salonul de mic dejun care poate fi folosit pentru evenimente cu un număr redus de persoane. Presupun că mâncarea se aduce de la restaurantul The Temple, frate şi vecin cu hotelul.

Aruncând o privire pe Boocking.com, constat că hotelul şi-a menţinut nota foarte mare (9,6 din peste 330 de evaluări). Tariful pentru o cameră dublă standard este 321 lei pe noapte. Dacă îmi amintesc bine, noi am plătit vara trecută 270 lei pe noapte (rezervare direct la recepţie).

Ne vom reîntoarce cu siguranţă la The Arlington, ne-a cucerit prin atmosfera sa rafinată, amabilitatea personalului şi calitatea serviciilor oferite! După o vizită la Palatul Jean Mihail, o cafea la o terasă cochetă din centrul vechi al Craiovei sau o plimbare pe aleile umbroase ale Parcului Romanescu, hotelul-boutique The Arlington este o prelungire firească a atmosferei romantice care te-a cuprins pentru o clipă, un ceas, o zi...

Personal puţin dar foarte amabil şi prietenos, deschis faţă de toate solicitările turiştilor.

Eleganţa şi bunul gust definesc acest hotel-boutique, amenajat în stilul începutului de secol XX. O cazare la The Arlington este o călătorie în timp, într-o casă boierească din Craiova...

Micul dejun, atît în vremuri normale cât şi pe timp de pandemie, este momentul de răsfăţ al începutului de zi. Lobby-barul este garnisit cu cele mai fine băuturi şi oferă cafea excelentă.

Hotelul este amplasat într-un cartier liniştit al Craiovei, aproape de gară, de centrul istoric care grupează principalele obiective turistice ale oraşului şi de Grădina Botanică. Recomand călătoria cu un taxi, ieftin şi rapid. În zonă sunt mai multe restaurante bune, mai puţin aglomerate şi mai ieftine decât cele din zona centrală. Cereţi sfatul personalului de la recepţie, veţi primi cele mai bune recomandări!

Hotelul nu oferă posibilităţi de distracţie dar vă garantez relaxarea totală într-un decor de epocă. Oraşul are multe de oferit, după vârstă şi preferinţe-Centrul Vechi cu monumentele sale istorice şi mulţimea de restaurante şi cafenele, Parcul Romanescu, Grădina Botanică, muzeele între care vă recomand grandiosul Palat Jean Mihail unde puteţi admira Sărutul lui Constantin Brâncuşi şi o valoroasă colecţie de tablouri româneşti. Nu în ultimul rând, bisericile boiereşti ale Craiovei...

---

VIZUALIZĂRI: 908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI