Câteva restaurante bune în Varna și împrejurimi

TIPĂREȘTE

Scurta noastră experiență gastronomică în Varna s-ar putea rezuma cam așa: am mâncat foarte bine, dar ceva mai scump decât pe alte meleaguri bulgărești. Sau poate așa am nimerit noi... Oricum ar fi, haideți să vă povestesc!

Marché Restaurant – Grădina Mării, Complex Horizont (ce cuprinde, pe lângă restaurant, un hotel și un club), nota 4,5/5 pe Google, program zilnic 9:00 – 00:00, www.horizont. bg

Am ajuns aici încă din prima seară, la recomandarea gazdei noastre, Ruslan, care s-a exprimat ceva de genul: „Nu doar că-i cel mai aproape, dar, după mine, e și cel mai bun restaurant din Varna.” Cum tânărul Ruslan ne făcuse deja o impresie excelentă până atunci, n-aveam niciun motiv să nu-i dăm crezare inclusiv asupra acestui aspect! Așa că, după o plimbare de recunoaștere prin împrejurimi, ne-am întors spre Marché, pe care deja îl reperasem destul de ușor pe hartă.

Noaptea se lăsase de mult peste oraș, iar dincolo de ferestrele mari, decorate din abundență pe dinafară cu arbuști de tuia, se ghicea, în semiîntuneric, ambianța elegantă și intimă. Am remarcat însă mai degrabă terasa restaurantului, dincolo de alee, desfășurată pe o arie destul de generoasă, parțial acoperită cu dale de piatră, parțial cu iarbă, sub crengile încă înfrunzite ale câtorva copaci, printre care erau agățate ghirlande de becuri aprinse.

În mijloc se afla un fel de grătar, focul ardea vesel, câteva țepușe cu bucăți de carne și legume se coceau alături, pe suportul de formă ciculară. Se afla chiar și un hamac prins între 2 trunchiuri; cu rol mai mult decorativ, mă gândesc. Mesele de mărimi diferite erau distanțate conform normelor, acoperite cu fețe albe textile și tacâmuri așezate peste șervețele personalizate – gata să-și primească oaspeții! Vremea era călduță încă, noi încălziți de plimbare și (mereu) dornici de aer liber, am apreciat că ne-ar fi ok afară, așa că ne-am așezat la una din mesele libere (de fapt, doar vreo 2 erau ocupate, majoritatea oaspeților preferând, se pare, interiorul).

Am fost preluați imediat de un chelner îmbrăcat la 4 ace, mascat și înmănușat corespunzător, care s-a prins repede că nu suntem de-ai casei, așa că ne-a aprovizionat cu meniuri în limba engleză. Am remarcat că oferta nu era extrem de stufoasă, dar nici săracă, fiind împărțită în mai multe „capitole” : aperitive reci și calde, paste și risotto, feluri principale, pește de Marea Neagră și de alte mări, preparate la grătar și deserturi. Fiecare fel de mâncare era însoțit de o scurtă listă a ingredientelor, de gramaj și, desigur, de preț. Despre specific, aș zice mai degrabă mediteranean.

Eu am ales 2 aperitive, humus cu roșii uscate și sumac (7,9 lv) și o salată de rucola cu bulete calde de brânză de capră, fructe și alune de pădure (16,9 lv), iar Tati tot o salată, dar cu bulete reci de brânză ???? și cu legume (10,9 lv), precum și mușchiuleț de porc aromatizat cu chorizo pe piure de cartofi (18,4 lv). Mda, cam fonfleuri și prețurile cam măricele, dar nu ne-am crizat prea tare, oricum acasă suntem cuminței, măcar în deplasare să ne dăm și noi un pic în stambă! Și, ca să ne dăm până la capăt, am decis să sărbătorim începutul minivacanței cu câte o dușcă de rakia bulgărească (4,9 lv; strașnică!) și să continuăm cu câte o bere mică (5,7 lv).

Băiatul a notat conștiincios într-un carnețel toate doleanțele noastre, apoi ne-a adresat fireasca întrebare: „Doriți pâine?!” Văzându-ne nehotărâți, a venit cu o sugestie: „... Sau poate foccacia?” „O foccacia, da, da!” Răspuns corect! , (avea să se dovedească în curând).

A venit vremea să inspectăm toaletele care se află, desigur, înăuntru. Noi, obișnuiți cu regulile din România, imediat ce intram într-un spațiu închis ne și puneam măștile, dar am observat că bulgarii nu se prea sinchiseau de asta, poate la ei nu era obligatoriu sau poate pur și simplu nu respectau. În fine, nici noi nu ne-am sinchisit de privirile lor uimite și ne-am văzut de treaba noastră... Foarte faină baia! :) Genul vintage-elegant, dacă mă-nțelegeți... M-a amuzat că hârtia igienică se păstra într-o cutie de lemn vopsit în alb, pe care scria Librairie, dar și mica bibliotecă „de urgență” ! :)...

Am primit destul de repede băuturile, plus ce mai trebuie de obicei la masă: sare, piper, ulei, oțet. A, și o lămpiță cu o lumânare aprinsă, spre a spori și mai mult atmosfera romantică. Abia am avut timp de câteva fotografii, că au început să vină și farfuriile cu mâncare, după tipicul bulgăresc, care nu ne mai deranjează de mult, îl luăm ca atare: după cum sunt gata. Oricum noi obișnuim să cam șeruim bucatele.

Mi-a plăcut foarte mult prezentarea, o să vedeți în poze, iar gustul a fost pe măsură! Cel puțin salata aia cu biluțe calde de brânză de capră! ????... Combinația cu rucola amăruie, cu smochinele și perele dulci și cu alunele crocante ne-au delectat din plin simțurile!... Humusul l-aș pune pe locul 2, celelalte la egalitate pe locul 3. Ce-i drept, la mușchiuleț am cam cedat nervos, l-am lăsat mai mult pe Tati să dezbată... Noroc cu nenumăratele mâțe care ne înconjuraseră masa imediat ce au auzit primul clinchet de furculiță!...

Dar vedeta serii s-a dovedit, incontestabil, foccacia! Departe de a aduce cu ceea ce numim noi sau italienii „foccacia” , a fost mai degrabă o parlenka bulgărească – o pâinică dospită, care a venit fierbinte într-un coș, stropită cu un pic de ulei de măsline, presărată cu sare grunjoasă și cimbrișor proaspăt! ???? Evident, n-au mai rămas decât firimiturile!

Am plătit cu cardul 79 leva, am mai plusat cu ceva cash pentru ospătarul cel profesionist. Până acasă am făcut, în plimbare agale, cam 10 minute.

Am revenit la Marché în seara următoare, când am ales o masă înăuntru, deoarece vremea se răcise brusc și chiar plouase pe ici, pe colo, de-a lungul zilei. Ocazie cu care am putut admira mai bine decorațiunile, pe care cu o seară înainte le înregistrasem doar fugitiv, din mers. Mi-am amintit și de baia cea simpatică și, când a venit momentul, mi-am luat și telefonul cu mine, să fac vreo 2 poze...

De data asta am luat fiecare doar câte un fel de mâncare. Eu – risotto cu fructe de mare (21,3 lv), iar Tati – file de biban de mare cu sos și ceva legume (21,9 lv). Normal, o faccacia! ???? De băut, am ales, cu ajutorul ospătarului, o sticlă de vin alb local. Din nou, porțiile au fost prezentate impecabil, gustul desăvârșit, servirea pe măsură. Vinul a fost bun și aromat, a acompaniat perfect bucatele alese. Iar am pierdut nota de plată ????, dar țin minte că a adunat tot în jur de 80 leva (de unde se poate estima cam cât a costat vinul).

Foarte, foarte fain Marché Restaurant, îl recomand din toată inima pentru o experiență deosebită, memorabilă! Și noi vom reveni cu siguranță atunci când ne-o mai păli foamea prin Varna.

***

The Sea Terrace – Grădina Mării, aleea Giorgi Giorgiev, nota 4,6/5 pe Google, program zilnic 12:00 – 00:00, www.theseaterrace. bg

O ochiserăm încă din prima seară, de fapt nu pe ea în mod special, ci ne încântase tot șirul de restaurante și cafenele situate pe aleea cea mai de jos a parcului; dealtfel, aceste locații împreună se prezintă ca un tot unitar pe partea dinspre parc, cu fațade sobre, relativ identice (chestie pe care am admirat-o foarte mult, deci cineva a stabilit o regulă, nu i-a lăsat să construiască în neștire, care cum îl duce capul), în schimb li s-a permis să se desfășoare pe partea opusă, dinspre mare, de multe ori chiar pe plajă (și probabil, în sezonul cald, chiar administrează fiecare o bucată de plajă, mă gândesc).

Terasa Mării se găsește în dreptul unor scări vechi (1926) și monumentale ce coboară din parc, în capătul său sudic, aproape de Acvariu, Planetariu și Muzeul Naval; nici centrul vechi al orașului nu e departe.

Noi am ajuns în prima zi de explorat Varna, la prânz, pe o ploaie ce părea o glumă la început, dar se întețea tot mai tare. Oarecum înfrigurați și flămânzi, ne-am îndreptat spre șirul de mâncătorii ce ne încântase cu o seară înainte și am ales-o pe cea la care am ajuns cel mai ușor. Am pătruns în holul spațios ce etalează de-o parte și de alta a intrării în restaurant 2 fotografii alb-negru, din care putem să ne dăm seama cam cum arăta plaja din apropiere acum... mulți, mulți ani. Pe urmă am urcat câteva trepte, preț de vreun etaj și am ajuns.

Întreaga construcție, dar și decorațiunile interioare sugerează interiorul unui vas de lux – podeaua de lemn lustruit, ferestrele lunguiețe, plafonul „înstelat” . Chiar lângă intrare se află o cârmă albă, un pian și galantarul cu dulciuri, alături se face intrarea la toalete. Mesele sunt de dimensiuni diferite, acoperite cu desene sugerând busolele navigatorilor, predomină culorile mării. Există și o zonă descoperită, suspendată efectiv deasupra plajei; pe timp frumos, trebuie să fie o nebunie să prinzi o masă acolo! În ciuda vremii, nu m-am putut abține să nu pozez un pic...

De asemenea, am primit meniuri în limba engleză și am constatat că toată oferta încăpea pe o singură foaie A4 (laminată), față-verso: salate, aperitive, supe, paste și risotto, feluri vegetariene, pește, carne, garnituri, ba chiar și vreo 2 variante pentru cei mai mici clienți. La capitolul „deserturi” erau trecute doar 3 variante, dar ni s-a explicat că ne putem alege orice din vitrina de la intrare.

Am ales o salată cu spanac și dovleac copt (7,89 lv) pentru început, de împărțit, iar ca fel principal, eu – file de biban de mare (25 lv) cu garnitură de fasole verde cu roșii cherry (5 lv), iar Tati – ceva gen Adana kebap (18 lv). De băut, un litru de limonadă cu mentă (12,89 lv).

Masa ne-a fost dotată rapid cu toate cele trebuincioase și în faza următoare am primit carafa cu băutura răcoritoare, pe care am apreciat-o foarte tare, căci era îndulcită exact cât trebuie și bine aromatizată. Salata ne-a dat pe spate cu adevărat, de data asta ea a fost vedeta mesei! Combinația de culori, dar mai ales gusturile (spanac, dovleac copt, brânză sfărâmată de capră, bobițe de rodie, un pic de oțet balsamic) ne-au făcut să ne lingem buzele îndelung!

Nici celelalte n-au fost mai prejos. Kebap-ul – suculent și bine condimentat, însoțit de orez basmatic cu caju și salată tabouleh, dar și de un bol cu iaurt gras și încă unul cu ulei picant. Peștele fript a avut alături un sos uleios cu castraveciori acri, capere tocate și mărar, păstăile crocante și roșioarele s-au dovedit o completare binevenită. Totul delicios, ce mai!

Tati a avut poftă de tort de morcovi (7 lv) și i-am promis c-o să-l ajut cu plăcere (dacă-i musai...). Ceea ce s-a și întâmplat; cu maaare plăcere!... Trebuia să încheiem masa cu un energizant, așa că eu mi-am luat un espresso scurt (2,59 lv), iar Tati un ceai verde (4 lv). Sfârșit. Total-general – puțin peste 80 de leva.

În concluzie, excelent locul, fițos și cu view, îl recomand și pe el!

***

Red Rock – plaja Asparuhovo, nota 4,3/5 pe Google, deschis 24 ore/24 ore! , www.red-rock-varna.com

Asparuhovo e o localitate aflată la sud de Varna; după ce traversezi estuarul, faci prima la stânga și ai ajuns. Deci nu e chiar în Varna, dar nici departe, la doar 15-20 de minte de mers cu mașina (dacă nu-i cine știe ce trafic, cum am nimerit noi, sâmbătă după-amiaza, din nou pe ploaie). N-aveam o idee clară când am plecat la plimbare despre locul unde vom mânca, am zis că om vedea ce-om găsi și ce ne-o face cu ochiul.

Exact așa s-a întâmplat, am ajuns pe plaja satului (faină!) și ne-am oprit la prima mâncătorie din șirul de câteva, căci ne-a plăcut și am văzut că-i vorbită de bine, în general. Am lăsat mașina în parcarea din apropiere, am străbătut terasa laterală descoperită, am înconjurat clădirea; pe partea dinspre plajă mai are o mare terasă, în parte acoperită. Acolo ne-am găsit și noi o masă, nu era deloc aglomerat. Aspect general rustic, nimic pretențios, accente puternice de...rock (decorațiuni – inclusiv o motocicletă adevărată în interior, fondul muzical, scena din apropiere și reclama cu „live music” etc).

A apărut o chelneriță-puștoaică, zic în sinea mea „să vezi acu’ distracție cu limba gimnastică!” . Ei bine, nu! Fata vorbea binișor engleză, aveau și meniuri în engleză și cu multe poze ajutătoare. Cool!

De data asta n-am mai pozat oferta, dar țin minte că aveau de toate, inclusiv chestii tradiționale bulgărești. Am ales o salată caprese pentru început (8 lv), Tati lavrac la grill (16 lv), eu un fel de tocăniță cu pește și fructe de mare (16 lv) și o porție de cartofi prăjiți (4,59 lv) de șeruit drept garnitură. De băut, eu o bere Kamenitza la halbă (2,69 lv; foarte bună), iar șoferul o apă (1,69 lv/250 ml).

Am primit tacâmurile și șervețelele la grămadă pe o farfurie, apoi băuturile, care au picat la fix. Mâncarea a venit destul de repede și ea, bună, dar nimic deosebit. Cartofii – acoperiți cu un strat gros de telemea rasă, în dulcele (și apreciatul de noi) stil bulgăresc. Am mâncat, am băut, a fost ok, probabil că ne-ar fi plăcut și mai mult dacă nimeream o vreme mai blândă... Mi-ar plăcea să mai călcăm pe acolo cândva, plaja mi-a plăcut foarte mult.

Am primit nota de plată într-o găletușă portocalie, alături de șervețele umede și parfumate pentru mâini. Am plătit tot cu cardul (aproape 49 leva), i-am mulțumit puștoaicei și am părăsit locul, de data asta străbătând interiorul cârciumei, ca să vedem cum e. Plin-ochi de chestii de rockeri, multe poze, decorațiuni gen Hallloween (se apropia), un pic cam încărcat pentru gustul meu. În fine, un loc de recomandat și acesta, clar.

***

Am păstrat amintiri frumoase din Varna, inclusiv culinare. Bine, nu poți spune că din 3 cârciumi ți-ai făcut o impresie... Cred că trebuie să ne mai ducem, să aprofundăm????... Doamne ajută!

---

VIZUALIZĂRI: 3844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI