Bruxelles - un tur pietonal

TIPĂREȘTE

Cei 100 km de la Bruges până la Bruxelles au fost parcurși rapid. Ne grăbeam să ajungem în capitala Belgiei unde - în aceeași zi - aveam planificat un tur cu autocarul urmat de un altul, pietonal.

Din autocar, am văzut câteva dintre cele mai importante obiective ale orașului - Catedrala St. Michel, Cartierul Laeken, Palatul de Justitie, Basilica Sacre Cœur, Biserica St. Nicolas, Biserica St. Jacques - dar și alte construcții mai vechi sau mai noi, cu stiluri diferite, care ne-au atras atenția și ne-au pus aparatele foto la treabă.

Cathédrale des Saints Michel et Gudule - asemenătoare cu Notre Dame din Paris, înălțată în perioada 1226-1519, cu fațada vestică în stil gotic, dantelată, are două turnuri simetrice. Deasupra portalului sudic se află statuia St. Gudule, patroana orașului.

Cartier Laeken - o veche localitate din nord-vestul capitalei belgiene, în prezent parte componentă a orașului Bruxelles, este locul în care se află domeniul regal, castelul din Laeken, Biserica Notre-Dame de Laeken cu cripta suveranilor, dar și Platoul Heysel - locul în care se află celebrul Atomium și care a găzduit în 1935 Expoziția Internațională de la Bruxelles, iar în 1958 Târgul Mondial de la Bruxelles sau Expo ' 58 - prima mare expoziție organizată după cel de-al doilea război mondial. Aici urma să revenim a doua zi, într-o vizită prelungită, cu program individual și cu mult timp liber, la dispoziția fiecăruia dintre noi.

Palais de Justice, văzut tot din autocar, cu o frumoasă turlă decorată cu auriu, era în renovare, acoperit cu schele. Piatra de temelie a acestei impunătoare construcții a fost pusă la 31 octombrie 1866, în timpul domniei lui Leopold al II-lea. 17 ani au trecut până la finalizarea ei. Inaugurarea a avut loc în prezența regelui Leopold al II-lea, dar nu și a arhitectului Joseph Poelaert care între timp a decedat.

Basilique du Sacré Cœur un monument național, locul marilor adunări naționale religioase, este o construcție de secol XX (1905-1970). Situată la capătul Bulevardului Leopold al II-lea, vizibilă din multe părți ale orașului, biserica se recunoaște după imensa ei cupolă verde. Prin parbrizul pătat al autocarului, am pozat și eu acest edificiu impresionant prin proporțiile sale. Transeptul măsoară 108 m, iar turnul are o înălțime de 90 m.

În capitala Belgiei mai sunt și alte biserici care atrag privirile vizitatorilor. Église Saint Nicolas amplasată în spatele clădirii Bursei din Bruxelles, înconjurată de clădiri frumoase, are aprox. 1000 de ani. Puține detalii mai sunt originale. Construcția în stil romanesc din sec. XI a căpătat o fațadă gotică 300 de ani mai târziu și a fost reconstruită în urma bombardamentului francez din 1695. Église Saint Jacques - aflată în Piața Regală, cunoscută și drept Cathédrale Saint Jacques sur Coudenberg, a avut inițial un alt amplasament. Demolată din ordinul lui Charles Alexander de Lorraine, noua clădire înălțată după 1776, cu fațada frumos pictată, a fost locul în care - în anul 1831 - prințul Leopold a devenit rege, regele Leopold I, primul rege al Belgiei. O altă construcție religioasă notabilă este Église Notre Dame du Sablon sau Église Notre Dame des Victoires au Sablon, o perlă a arhitecturii gotice.

Turul pietonal mi-a plăcut mai mult decât cel cu autocarul. Cum a fost turul pietonal? Cum am perceput eu orașul Bruxelles, această mare capitală europeană? La început - până a ajunge în cea mai turistică parte a orașului - mi s-a părut rece, cu multe zone cam pustii pentru un atât de mare și de important oraș. Mă refer la prezența umană. Soldații înarmați patrulau doi câte doi prin anumite locuri și am văzut chiar mașini militare plasate central, în locuri publice în care mai potrivit ar fi fost să vezi tineri ținându-se de mână, la plimbare. Fără a omite faptul că pentru a ajunge seara la hotel a trebuit să facem un ocol serios, strada principală fiind închisă circulației publice fără vreun motiv aparent, rezumând cele spuse de ghid, “parcă plutește ceva în aer, parcă se așteaptă ceva. Ceva grav!” De altfel, dacă tot sunt la acest subiect, trebuie să spun că ghidul - părând chiar înspăimântat din cauza unor atentate care avuseseră loc de curând în Europa - ne-a avertizat să nu circulăm în grupuri prea mari.

Grand Place (Grote Markt) - Piața centrală din Bruxelles a fost fără îndoială locul care mi-a plăcut cel mai mult. Aflată pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Piața centrală din Bruxelles este în opinia multora una dintre cele mai frumoase piețe din Europa. De formă dreptunghiulară (68 x 110 m) piața înconjurată de vechile case ale breslelor, găzduiește Primăria orașului și Casa Regelui.

În sec. XI, pe o mlaștină asanată, s-a amenajat Nedermerckt sau Piața de Jos - o piață în aer liber. Două secole mai târziu, la marginea acesteia apar alte trei piețe, acoperite, una de carne, alta de pâine și o alta de țesături, clădiri care îi aparțineau ducelui de Brabant. Mărfurile erau protejate de intemperii, iar ducii puteau ține mai bine evidența stocurilor și a vânzărilor în vederea colectării de taxe.

Grand Place - important loc comercial, era și locul în care erau executați condamnații. Tot aici se făceau și primirile oficiale ale ducilor, regilor sau împăraților. Treptat, toate casele din lemn au fost înlocuite cu superbe construcții din piatră, casele breslelor.

Hôtel de Ville (Stadhuis) - Primăria din Bruxelles a fost construită în partea de sud a pieței, în mai multe etape. Începută în 1401, primăria a fost terminată abia în 1455, fapt care explică asimetria acesteia. Cea mai veche parte a acestei clădiri este aripa de est (1402-1420). Mai târziu a mai apărut o aripă, mai mică, pentru ca în 1444 să se finalizeze și aripa din dreapta, fiecare dintre acestea având arhitecți diferiți. Fațada este decorată cu o încărcătură de statui reprezentând nobili, sfinți sau figuri alegorice importante. Bineînțeles, toate sunt reproduceri, statuile inițiale fiind păstrate în muzeul din Casa Regelui, din cealaltă parte a pieței. Dar ceea ce atrage atenția cel mai mult este Turnul primăriei, în stil gotic, de o deosebită frumusețe, înalt de 96 m. Turnul este dominat de statuia Arhanghelului Mihail, patronul orașului.

Bombardamentele din 13 august 1695 au transformat celebra piață într-o ruină. Aspectul actual se datorează refacerilor ulterioare, dar și intervenției primăriei care a impus reconstruirea clădirilor cu păstrarea aspectului lor inițial.

În perioada 1504-1536 ducele de Brabant a construit vis-a-vis de primărie, pe locul fostelor piețe de pâine și de țesături, o foarte frumoasă clădire. Aceasta a fost numită Maison du roi (Broodhuis) - Casa Regelui deși nici un rege nu a locuit vreodată acolo. Când ducele de Brabant a fost încoronat rege al Spaniei, casei sale din Grand Place - Bruxelles i s-a spus Casa Regelui. Este o clădire monumentală, elegantă, cu o arhitectură cu adevărat demnă de un rege. În prezent aceasta găzduiește muzeul orașului, cu o secțiune în care sunt etalate ținutele vestimentare ale legendarului Julien, Manneken Pis, unul din simbolurile orașului.

La fel de atrăgătoare pentru turiști sunt și Maisons de guilde - Casele breslelor din Grand Place, fiecare dintre acestea etalând însemnele breslei pe care o reprezintă. Cele inițiale, din lemn, au fost distruse în 1695, în locul lor apărând altele, din piatră. Sunt multe și sunt neasemuit de frumoase. Mergeți acolo, priviți-le, minunați-vă și încercați să le identificați!

„Le Renard” (Vulpea), casa breslei postăvarilor, are în partea de sus pe protectorul breslei, St. Nicolas. „Le Cornet” , de forma unui vapor, este casa breslei marinarilor, iar „La Louve” (Lupoaica), cu pasărea Phoenix în vârf, este casa breslei arcașilor. Deasupra intrării putem observa un basorelief reprezentând lupoaica alăptând pe Romulus și pe Remus. Și alte personalități ale lumii antice romane pot fi observate în decorul bogat al fațadei. „La Maison du Sac” este casa breslei tâmplarilor care făceau butoaie. Poarta din dreapta este decorată cu scena culesului de vie, cu răsturnarea strugurilor în sac. În prezent această construcție adăpostește "La Maison des Maîtres Chocolatiers Belges". „La Brouette” (Roaba), cu Saint Gilles, protectorul lăptarilor postat într-o nișă, era cândva casa breslei lăptarilor. În prezent, aici se află o berărie. „Le Cygne” (Casa lebedei), aflată în stânga primăriei, cu o lebădă deasupra intrării, a fost inițial un han. Turiștii sunt informați că aceasta este locația în care Marx și Engels au scris „Manifestul Partidului Comunist” . Actualmente, în fostul han se află un restaurant. Alături, în „Maison de l' Arbre d' Or” , o casă cu frumoase coloane, se află Muzeul Berii. Am aflat că acesta se poate vizita, taxa de intrare incluzând și un pahar cu bere. Nu am fost interesată nici de muzeu și nici de bere. De altfel, toată piața abundă de terase, cafenele, restaurante și de tot felul de magazine. Clădirile minunate din piață, precum și mulțimea umană - turiști și localnici așezați direct pe caldarâm - mă atrăgeau cel mai mult.

Nu trebuie să uit a menționa că Grand Place din Bruxelles este locul care - o dată la doi ani, în luna august - este decorat cu un imens covor de flori. Primul covor de flori a fost făcut în 1971, apoi evenimentul s-a repetat devenind o frumoasă tradiție.

Place d' Espagne - Piața Spaniei este o piață situată în centrul orașului, între Boulevard de l' Impératrice și Rue du Marché aux Herbes, o piață în întregime pietonală. Ea acoperă o parcare subterană creată ca parte a unui proiect imobiliar care includea și eliminarea parcărilor în aer liber situate lângă Grand Place.

Programul vizitei noastre pietonale în Bruxelles cuprindea și această piață datorită grupului statuar, situat central, care-i reprezintă pe Don Quijote și pe Sancho Pança, eroii lui Cervantes, o replică a celebrei lucrări din Madrid. Opera lui Lorenzo Coullaut-Valera a fost oferită de capitala spaniolă orașului Bruxelles și a fost inaugurată în 1989. De asemenea, în piață poate fi văzută și statuia muzicianului maghiar Béla Bartók.

Place d' Espagne oferă o frumoasă perspectivă asupra Turnului primăriei din Grand Place.

Manneken Pis - un simbol al orașului, poate fi văzut la intersecția Rue de l’Etuve cu Rue du Chene, la doar câțiva pași de Grand Place. Este o mică statuie din bronz (61 cm înălțime) reprezentând un băiețel care face pipi într-un bazin.

Manneken Pis - în traducere "omulețul pișăcios", a fost proiectat și realizat de Jérôme Duquesnoy cel Bătrân în 1618 sau 1619. Ceea ce vedem astăzi este o copie datând din 1965, originalul furat și vandalizat de atâtea ori păstrându-se în Muzeul Orașului Bruxelles (Casa Regelui). Cu o asemenea istorie și cu atâtea legende în spate, Manneken Pis a devenit unul dintre simbolurile orașului, poate cel mai cunoscut.

Se spune că în sec. XIV, când orașul era amenințat de un incendiu, un băiețel rătăcit, rămas în afara cetății, a salvat orașul urinând pe fitil, explozia nemaiavând loc. O altă legendă spune că un negustor bogat și-a pierdut fiul. Acesta a fost găsit urinând într-o grădină, iar negustorul, drept mulțumire pentru că a fost ajutat să-și găsească odrasla, a construit fântâna pe care a oferit-o în dar orașului.

Este atât de populară această fântână cu mica ei statuie neagră, încât nici un grup turistic nu scapă fără să fie dus acolo. Ea apare marcată pe toate hărțile turistice ale orașului. De asemenea, foarte multe suveniruri din Bruxelles - statuete de diferite dimensiuni, magneți, tirbușoane, desfăcătoare de sticle - îl reprezintă pe micul pișăcios. Ceea ce mi se pare și mai interesant este faptul că mica statuie este îmbrăcată, veșmintele fiind schimbate periodic. Manneken Pis are aproape 1000 de costume diferite, o parte dintre ele etalate în Muzeul Orașului Bruxelles (Casa Regelui) din Grand Place. Unele costume reprezintă portul tradițional al națiunilor ai căror cetățeni vin la Bruxelles ca turiști, altele sunt uniforme civile sau militare, iar altele sunt ținute ale unor mari personalități istorice sau legendare.

Nu pot spune că m-a impresionat în vreun fel fântâna cu Manneken Pis și nici legendele lui. Aproape că mă bucur că n-am fost duși să vedem și replica lui feminină - Jeanneke Pis - care se află în aleea Impasse de la Fidélité, aproape de Galeriile Reginei. Ea a fost plasată acolo în 1987.

Galeries Royales St. Houbert - ultimul obiectiv al turului nostru pietonal în Bruxelles, reprezintă de fapt un complex de trei pasaje comerciale acoperite pe toată lungimea lor cu geamuri în arcadă: Galerie de la Reine (de la Rue du Marché aux Herbes la Rue des Bouchers), Galerie du Roi (de la Rue des Bouchers la Rue d' Arenberg) și Galerie des Princes (de la Galerie du Roi la Rue des Dominicains). Aceste galerii, inaugurate în 1847, opera arhitectului Jean-Pierre Cluysenaar finanțată de bancherul Jean André De Mot, sunt printre cele mai vechi și mai frumoase din Europa.

Galeriile ornamentate cu statui și basoreliefuri, găzduiesc săli de teatru și de cinema, librării, restaurante, foarte multe magazine de lux (nu lipsesc cele cu bijuterii și nici cele cu ciocolată fină, belgiană). În plus, în partea superioară sunt agățate imense tablouri cu imaginile covoarelor de flori din Grand Place corespunzătoare fiecărei ediții a evenimentului. La Galeries Royales St. Houbert am avut destul de mult timp la dispoziție. Am admirat vitrine, ne-am plimbat, am făcut fotografii și cam atât. Nu veniserăm acolo pentru cumpărături.

Ziua avea să se încheie la Best Western County House – Brussels hotelul care ne-a găzduit o noapte. Pentru cei care vor să viziteze Bruxelles sau sunt doar în tranzit prin oraș, hotelul situat la sud de centrul orașului, nu prea departe de aeroport și nici de gară, cu o stație de autobuz aproape, este - cred - o bună alegere.

În fața hotelului, în micul parc de dincolo de stradă, în plimbarea mea matinală care a precedat micul dejun, am conversat cu o doamnă în vârstă care-și plimba cățelul. Era o portugheză stabilită de mulți ani în Bruxelles și a părut foarte bucuroasă să discute cu cineva din România. N-ar fi fost un fapt deosebit și nu l-aș fi amintit aici, dacă nu mi-ar răsuna în auz încă și acum spusele ghidului speriat de atentatori. Ne-a spus să evităm orice discuție cu străinii, persoane aparent obișnuite, chiar doamne vârstnice ieșite la plimbare cu cățeii, interpelând necunoscuți, încercând să afle ceva… Ce?

În încheiere, mai am de spus doar că plecând de la hotel, ne-am îndreptat spre Platoul Heysel din nord-vestul capitalei belgiene, acolo unde - în 1935 - a avut loc Expoziția Internațională de la Bruxelles, iar în 1958 a fost organizat Târgul Mondial de la Bruxelles sau Expo ' 58 - prima mare expoziție organizată după cel de-al doilea război mondial. Cu vizita la Waterloo la 15 km sud de oraș - loc intrat în istorie la 18 iunie 1815 în urma înfrângerii lui Napolean și a căderii imperiului său - am încheiat popasul la Bruxelles sau Brussel, capitala Belgiei și capitală a Europei.

---

VIZUALIZĂRI: 751 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI