Kavala, frumoasa urbe din nordul Greciei

TIPĂREȘTE

Kavala stătea în atenţia noastră ca destinaţie ipotetică de vacanţă de mai mult timp, însă fără a fi fost neapărat o prioritate, considerând mai mereu că accesul spre ea se poate face mai uşor şi oricând am putea ajunge aici. Cum drumurile ne-au dus în oraş în a doua jumătate de iunie anul acesta, imediat după deschiderea porților turistice ale Greciei, rămânând acolo pentru zece zile și unsprezece nopți, era de la sine înțeles că voi dedica orașului un articol aparte.

Datorită aspectului său general, de multe ori, orașul a fost asemuit cu Monte Carlo, ba chiar a căpătat supranumele de Monte Carlo al estului Europei, ceea ce n-ar fi prea departe de adevăr, dacă se face abstracție de opulența emanată de original, fiindcă, într-adevăr, desfășurarea urbei pe colinele ce se înalță amfiteatric parcă direct din mare, te duc cu gândul la cocheta bijuterie monegască. Kavala este frumoasă atât văzută dinspre continent, de pe uscat, atunci când cobori muntele ca să ajungi spre port, sau poate vii paralel cu țărmul, dar mai cu seamă de pe mare, când o privești din larg, de pe vas, sau chiar din Thassos. De departe, apare ca o aglomerare de clădiri albe, grațioase, cocoțate pe coline, ce se preling până la mare.

Promovată de autorităţile locale sub deviza de „Blue City” (Oraşul albastru), Kavala este capitala provinciei omonime, al doilea cel mai mare oraș al Macedoniei, după Salonic, și un port strategic in nordul Greciei. Are o populație de circa 80.000 locuitori permanenți, însă în sezonul turistic numărul de suflete se poate dubla.

Nu s-a numit dintotdeauna așa, la început, întemeietorii, greci veniți din Thassos, originari din insula Paros, au pus bazele acestei așezări botezând-o Neapolis, adică „orașul nou” , în secolul al VII-lea Î. C. Se pare că nu erau foarte inspirați acești parieni, dacă stăm să ne gândim că și alte orașe din lume fuseseră denumite așa la începuturi, când fuseseră fondate, însă cert este că cele mai vechi artefacte arheologice descoperite în oraș și în regiune datează încă din paleolitic. La acea vreme, nivelul apei mării era mult mai scăzut decât în prezent, iar insula Thassos era legată de țărm. Prima așezare de aici datează din perioada neolitică – 5600 Î. C.

În antichitate a jucat un rol foarte important în regiune, atât în vremurile elenistice, cât și sub Imperiul Roman, dar şi mai apoi, după ce orașul fusese creștinat în primul secol ale erei noastre chiar de către apostolul Pavel, din acest punct de vedere, zona aceasta fiind considerată ca începutul creştinării întregului continent european. A făcut parte din Imperiul Bizantin, iar, mai târziu, în Evul Mediu, avea să fie cunoscut drept Christoupolis, adică „orașul crucii” , nume purtat începând din veacul al VIII-lea.

Numele de Kavala nu se știe exact când l-a căpătat, cert este că îl avea deja când orașul a intrat sub dominație turcă, în anul 1371, influență sub care a rămas câteva sute bune de ani ca parte din Imperiul Otoman, până la începutul secolului trecut (până în 1912). Numele de Kavala a cărui origine a fost disputată de multe ori, se pare că ar proveni de la termenul de cavallo (cal) ce i-a fost atribuit de genovezii care au „trecut” și ei vremelnic pe aici, în sensul că era un important nod de schimb pentru caii folosiți pentru circulația pe Via Egnatia, vestitul drum ce lega încă din antichitate Roma de Constantinopol. Însă pentru controlul oraşului, în scurte perioade s-au amestecat şi francii sau normanzii.

Cea mai înfloritoare perioadă a Kavalei, numită epoca de aur, a reprezentat-o cea de la mijlocul secolului al XVIII-lea până la jumătatea secolului al XIX-lea, când Kavala deținea monopolul afacerilor cu tutun din această parte a Europei. Prima jumătate a veacului trecut a fost marcată, printre altele, de deținerea puterii temporar asupra Kavalei a bulgarilor în trei episoade scurte, cel din august 1916-septembrie 1918 fiind destul de crud și de sângeros.

La o primă evaluare a orașului, acesta pare împărțit în trei: peninsula istorică (Panagia) , situată în est pe o colină reprezentativă, respectiv locul în care au descins prima dată parienii (thassienii) și au întemeiat antica cetate Neapolis, portul vechi în spatele căruia s-a dezvoltat mijlocul orașului, în special în perioada înfloririi substanțiale a industriei tutunului când au fost ridicate clădiri luxoase, de-o frumusețe aparte și partea de vest reprezentând extinderea cea mai nouă a orașului cu tot felul de construcții, mai mult sau mai puțin arătoase, cele mai multe rezidențiale. Dincolo de penisula Panagia, la est, se poate spune că există tot o parte relativ nouă a orașului, dezvoltată mai cu seamă înapoia șantierului naval și în jurul Marinei Perigiali, cu case ce se cocoață pe colinele nu mereu cele mai molcome.

Încă din primele zile, am mers la Centrul de Informaţii Turistice situat foarte aproape de hotelul Airotel Galaxy, cea de-a doua noastră gazdă din oraş, pentru a primi recomandări, eventual materiale, hărţi, dar acolo am găsit o tânără frumoasă şi cam atât. Nu numai că nu ne-a lămurit asupra niciunui aspect cerut, dar ne-a mai dat şi informaţii eronate referitoare la muzee pe care bine am făcut că nu le-am ascultat. În schimb, ne-am ales cu hărți detaliate ale orașului.

Aşadar, am pornit în explorarea oraşului pe cont propriu, cu documentarea făcută de cele mai multe ori adhoc, de pe internet, în acest sens, ghidându-ne de cele mai multe ori, de pe https://www.visitkavala. gr/en/

De cum păşeşti spre inima oraşului, privirile sunt magnetizate de peninsula istorică şi portul vechi, iar centrul urbei este tăiat de bulevardul Erithrou Stavrou, principala arteră de circulaţie, pe care se află unele dintre cele mai de seamă hoteluri ale Kavalei ce privesc direct către mare: Nefeli, Esperia, Oceanis, cu care am cochetat şi eu un pic până să mă opresc la cazările alese. Însă, cea mai „călcată” parte a orașului o reprezintă faleza din apropierea portului, respectiv strada Antistaseos, mărginită de palmieri înalți și viguroși, care după-amiaza, după orele, 16,00, devine pietonală și, desigur, un adevărat furnicar, localnici și turiști, depotrivă, plimbându-se sau admirând marea de pe băncuțele așezate pe ambele părți sau în micul parc Faliro din prelungirea acesteia. Seara, mai cu seamă, atmosfera devine de poveste, multele terase ale tavernelor înșiruite până în buza mării, erau înțesate de turiști și localnici, muzica live de cele mai multe ori încântând și binedispunând pe oricine. Nu cred să fi văzut atâtea taverne ca în Kavala niciunde în Grecia, după cum, cu mâna pe inimă, vă spun că nu am mâncat nicodată atât de bine și de ieftin ca în Kavala, dar aceasta e o altă poveste.

Tot în această zonă se găsesc Autoritatea Portuară, Poșta și clădirea Prefecturii Kavala.

Inima orașului este considerată a fi Plateia Eleftherios, situată în spatele portului, o deschidere amplă, preferată de mulți localnici ca loc de socializare. Mai departe, înapoia acesteia, se află piața muncipală a orașului (Δημοτική Αγορά Καβάλας) cu un sector aparte de piață de pește, care ne atrage mereu ca obiectiv ce trebuie vizitat. Lângă piață se poate vedea frumoasa biserică Agios Georgios. În apropiere de Piaţa Municipală există supermarketul Sklavenitis, iar mai multe magazie mari din lanţul Masoutis se pot găsi atât în zona centrală, cât şi spre plaja Rapsani. La acestea se poate achita fără probleme cu cardul, la cele mici de cartier, grecii nu acceptă întotdeauna acest mod de plată. Bancomate se găsesc peste tot în oraş, nu numai la bănci, deci nu sunt probleme pentru asigurarea numerarului necesar.

De la Piaţa Municipală, se întinde partea cea mai comercială a orașului, dacă se poate spune așa, strada pietonală Megalou Alexandrou și cele din vecinătatea sa care oferă magazine cochete, cele mai multe ale unor firme vestite, cafenele, cofetării, baruri, terase, precum și un centru comercial destul de mare găzduit de un fost depozit de tutun.

Apropos de tutun, trtebuie menționat că în această „Mecca a Tutunului” , așa cum a fost denumită Kavala în trecut, mii de lucrători și-au câștigat existența, după cum mulți s-au oameni de afaceri s-au îmbogățit excesiv din comerțul și producția legate de tutun, mărturie stând conacele neoclasice și depozitele mari de tutun ce evocă un trecut glorios al orașului. Dintre acestea, câteva sunt demne de a fi menționate:

-Vila Tokos, fostă reședință a fermierului Dimitris Tokos, apoi gazdă a Consulatului Italiei timp de doi ani (1879-1880), ce are elemente otomane, neoclasice și baroce, astăzi fiind unul dintre sediile municipalității folosite pe post de loc de depozitare.

-Megali Lesxi (Marele Club), conac neoclasic din 1910 care găzduiește acum Biblioteca Municipală.

-Primăria (Dimarchio), clădire impozantă din 1890, fostă reședință a comerciantului de tutun ridicat la rang de baron, Peter Herzog, maghiar și evreu în același timp. Din 1937 aici funcționează primăria Kavalei și este realmente un edificiu splendid care atrage toate privirile.

-Vila Wix construită între 1898-1900, amplasată lângă primărie, a fost reședința baronului german Adolf Wix von Zsolna până în 1925. Din 1989 aparține autorităților municipale.

-Vechea Școală de Fete, o clădire neoclasică ce găzduiește în prezent o școală primară (nr. 10).

-Misiunea Catolică, clădire ridicată între 1888-1892 ce a fost a consulatului francez, precum și școală de limba franceză, astăzi singura biserică catolică din Kavala.

-Depozitul Municipal de Tutun cu elemente otomane, neclasice și baroce, ridicat în jurul anilor 1900, în zilele noastre, folosit pentru expoziții de tot felul.

Cert este că în Kavala, pe lângă aceste clădiri reprezentative, care și-au găsit utilitate, din păcate există și altele, la fel de mărețe în trecut care, acum, zac aproape de ruină, pentru ele negăsindu-se soluții, ceea ce este cu atât mai trist cu cât nepăsarea adânceșete degradarea acestora, iar spectacolul vizual nu este unul prea plăcut.

Despre muzeele Kavalei, aș spune că am avut în vizor musai Muzeul Tutunului, singurul de acest fel din Europa, grecii sunt de părere că din lume chiar, dar ei sunt subiectivi și Muzeul de Arheologie, situat în zona falezei, într-o clădire nu prea expusă privirilor. Ar mai fi de vizitat Muzeul Refugiaților Greci, Muzeul Municipal (de artă populară şi modernă) și Muzeul Maritim situat în apropierea plajei Rapsani.

Fiindcă tot am adus vorba de plaje, Kavala deține trei plaje, din care una în oraș: Rapsani, care nu este chiar minunată, dar pentru o bălăceală-două, nu-i de lepădat, iar două situate la extremități: Kalamitsa în vest, frumoasă, mare, cu nisip fin, auriu, premiată cu Blue Flag, și Perigiali în est, la fel ca și Kalamitsa. La acestea două din urmă se poate ajunge cu transportul public sau cu mașina, distanța față de centrul orașului fiind apreciabilă, de cam 3-5 km. În afara orașului, după plaja Kalamitsa, mai există un complex foarte modern, dar privat, pe nume Batis, incluzând plajă, camping, tavernă, restaurant, cafenea, loc de distracții copii.

Transportul public în oraș se face cu autobuze moderne, pe care le-am văzut în trafic, însă nu știu cât este de bine pus la punct, fiindcă nu l-am încercat, am văzut însă un trenuleț turistic ce avea curse prin orașul medieval și punct de plecare/sosire în Plateia Eleftherios.

În ceea ce privește parcările din Kavala, acestea sunt amenajate și sunt de regulă cu plată: 6 €/zi, acestea fiind administrate de municipalitate. Singura parcare mai scumpă era cea din port:8 €/zi. Există mai multe parcări în centrul orașului (lângă Piaţa Municipală, în zona falezei), noi am folosit-o pe cea numită Rodopi, situată cel mai aproape de Airotel Galaxy şi Primărie.

Kavala deţine un aeroport internaţionl, iar referitor la transportul aerian, aș mai adăuga că anul acesta, din iunie Ryanair introdusese o cursă București-Kavala, dar care nu a mai devenit operațională din cauza pandemiei. Pentru cei ce mergeau în Thassos și ar fi vrut să evite transportul rutier, ar fi fost de un real folos.

În schimb, portul vechi și spectacolul oferit de circulația vaselor mici și mijlocii de pescuit, ca și cel de ferry este captivant și îl urmăream atât de la sol cât și din balcon. Este un loc aglomerat şi plin de viaţă. Kavala a avut dintotdeauna norocul să dețină un port natural care permitea oricărei nave comerciale să acosteze, ceea ce a contribuit covârșitor la dezvoltarea orașului atât în antichitate, cât și în perioada modernă. Cele mai interesante momente erau acelea când ferry de dimensiuni uriașe soseau și apoi plecau spre insula Limnos sau în periplul lor mediteraneean spre Dodecaneze. Spre Thassos (Skala Prinos) plecau trei ferry mici pe zi, prețul era de 6 €/persoană.

Dacă despre transportul de pasageri am putut spune câteva cuvinte, despre cel de mărfuri ar fi de zis că se face din portul comercial care se află la 10 km est de oraș, fiind unul dintre cele mai importante ale țării.

Întorcându-ne în zona„metropolitană” a Kavalei, am întâlnit mai multe lăcaşuri de cult ortodoxe: Catedrala Agios Pavlos situată pe bulevardul principal, Erithrou Stavrou, biserica cu hramul Schimbarea la Faţă (Metamorfosi) în partea vestică a oraşului, biserica Agios Prodromos în centru, oarecum în spatele şirului marilor hoteluri cu faţa la mare, Profitis Ilias ce vegează oraşul de la înălţime, Agia Varvara aflată în partea de est a oraşului.

Dar cea mai cunoscută şi cea mai veche biserică din Kavala, o adevărată emblemă a acesteia, este biserica Agios Nikolaos care are şi propriul muzeu alături. Clădirea bisericii a fost ridicată la mijlocul secolului al XVI-lea și a funcționat ca o moschee cu numele lui Ibrahim Pașa, care în 1530 fusese marele vizir și cumnatul sultanului Suleiman Magnificul. Aceasta a fost principala moschee din Orașul Vechi din Kavala, transformată în biserică în jurul anului 1926, iar în 1945 a fost închinată și numită după ocrotitorul mărilor, Sf. Nicolae (Agios Nikolaos). Pe rămășițele unui stâlp vechi se poate vedea ceea ce, potrivit tradiției, se presupune a fi amprenta Apostolului Pavel, lăsată acolo de când a vizitat Macedonia pentru prima dată, acesta fiind, se pare, punctul în care a debarcat apostolul.

Ar urma la rând să povestesc despre Kamares, apeductul Kavalei, simbolul de netăgăduit al orașului, și peninsula Panagia, bijuteria medievală a Kavalei, fără de care o vizită în Kavala este de neconceput, însă fiindcă m-am lungit prea mult, o voi face într-un alt articol care sper să-mi mai iasă ceva mai scurt.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 11086 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI