Patru Anotimpuri moderne în sălbăticie

TIPĂREȘTE

Pe 1 august trebuia să zburăm în Irlanda pentru o vacanță de 15 zile. Pe 23 iulie Irlanda anunța condițiile de intrare care presupuneau 14 zile de carantină, așa că, am vrut să nu mă apuce data vacanței acasă și să intru în depresie și am hotărât să plecăm cât mai repede, unde om vedea cu ochii. Singura condiție a fost să avem drumeții de făcut și să nu fie o zonă aglomerată. Prin urmare în 2 zile am și plecat spre Cheile Nerei, fără să avem cazare, pentru că la data aceea cele câteva pensiuni din zonă erau ocupate până în septembrie.

Noi am plecat de multe ori așa și niciodată nu am avut o surpriză neplăcută, ba acelea au fost cele mai frumoase vacanțe ale noastre. Pentru Cheile Nerei însă am scăpat din vedere faptul că în cele 2 Sasca, Montană și Romană, unde ne-am fi dorit să avem baza, sunt undeva la 9, poate 10 pensiuni mici, deci posibilități reduse de cazare, iar în vara aceasta cel puțin, cererea a fost foarte mare.

După ce m-am uitat puțin prin împrejurimi, am văzut că Oravița ar putea fi o alternativă (erau locuri de cazare), ne-am mai liniștit puțin și ne-am împăcat cu idea că urma să facem cei 30 de km zilnic, spre punctul de pornire al drumețiilor noastre.

Acuma, după ce vacanța s-a consumat vă spun că nu este deloc o soluție bună. Dacă vreți să vedeți Cheile Nerei eu recomand o cazare în una din cele două Sasca pentru că, momentan, drumurile sunt proaste și nu vreți să faceți zilnic drumul de la Oravița, de ex sau chiar din satele mai apropiate. Pentru că în afară de faptul că nu sunt așa bune trebuie să țineți seamă că drumurile mai sunt și în pantă. Pentru că nouă ne-a ieșit și de data asta, probabil că nu ne-am învățat minte și vom mai pleca și altă dată fără cazare, dar în Cheile Nerei nu vă recomand.

După ce am intrat în Sasca Montană, primul panou informativ despre o pensiune era chiar la intrare. Pensiunea Patru Anotimpuri se afla la 2 km, în Sasca Romană și am avut așa, un imbold să mergem spre ea și chiar dacă am mai trecut pe lângă pensiuni sau indicatoare de pensiuni, nu ne-am oprit, așa cum era firesc în situația noastră.

Acolo am dat chiar de proprietar, un bărbat care ni s-a părut ușor plictisit și cam scump la vorbă. A fost doar o falsă impresie, Marius este un tip fain, fain de tot. I-am spus că avem nevoie de 2 camere pentru 6 nopți, ne-a spus că întâmplător avea 2 camere pentru noaptea aceea, pentru că tocmai s-a anunțat o întârziere de o zi, dar că după aceea nu mai are nimic liber până în septembrie.

Ne-a lămurit că nu avem cum să găsim ceva în zonă pentru că sunt foarte multe cereri și prea puține pensiuni, iar ei fiind o comunitate așa mică știu unii de alții și știe că nimeni nu mai are nimic de închiriat. Totuși a dat pentru noi niște telefoane ca să verifice dacă nu s-a mai întâmplat și altora ceva asemănător cu ce tocmai i se întâmplase lui. În timp ce el vorbea la telefon noi deja ne vedeam bătând din poartă în poartă la localnici.

Aproape când ne luam la revedere de la el, mulțumindu-i pentru ce a făcut pentru noi, ne-a spus că mai dă un ultim telefon la un prieten despre care știa că are o casă de vacanță în Sasca Montană. Acest om a fost salvarea noastră. A sunat, casa era liberă de a doua zi până pe 3 august, noi aveam nevoie doar până pe 1, așa că problema noastră s-a rezolvat mult mai repede decât ne-am așteptat și am răsuflat ușurați. Lucrurile s-au legat perfect. Patru Anotimpuri ne putea găzdui în acea noapte, iar ulterior urma să ne mutăm în casa care devenea disponibilă pentru noi de a doua zi.

Nu pot să scriu despre casa asta care ne-a găzduit pentru 5 nopți pentru că nu este în circuitul turistic, dar mi-ar fi plăcut. Casa cu 3 dormitoare, living, bucătărie cu de toate, 2 băi, balcoane, terase, livadă terasată în spate, plină de roade, grătar, grădină, un foișor natural…, a fost un loc doar al nostru și ne-am simțit minunat. Dar pot să spun că simpaticul care ne-a pus la dispoziție casa lui administrează o nouă pensiune din Sasca Montană, care se pregătește să intre în circuitul turistic.

Dar să mă întorc la pensiunea care ne-a găzduit, din păcate, doar pentru o noapte, dar cu care ne-am văzut zilnic, pentru că acolo am mâncat tot timpul.

Pensiunea Patru Anotimpuri este una nouă, funcționează din vara anului trecut și este cotată la 3*. Se vede că mai sunt lucruri de făcut dar nimic nu te deranjează. Nu este nici un șantier deschis și toate sunt la locul lor, dar la o privire atentă vezi ce urmează să mai fie pus la punct și cu siguranță se va întâmpla asta pentru că este mult suflet pus acolo și mult bun gust, dublat de o calitate la orice, de la cazare și servicii până la mâncare.

Nota pensiunii este 9,8 din peste 80 de evaluări, ultimile note fiind aproape exclusiv de 10. Din ce am apucat eu să văd, cred că este una din cele mai bune evaluări pentru o locație de cazare din zonă.

Pensiunea are 2 corpuri, ambele doar cu parter și etaj. Cel de la stradă unde este recepția (nefuncțională încă), restaurantul, toaletele de serviciu, bucătăria, vestiarele angajaților, terasa restaurantului, suficient de mare în spate, care se întinde și pe pajiște, dacă e nevoie, iar la etaj este o altă terasă și cred că acolo, la etaj, vor mai fi camere. Momentan, sunt 8 camere de închiriat, toate în corpul din spate, perpendicular pe cel din față, cu restaurantul.

Camerele noastre, 4 și 5, au fost la parter, în partea din spate a corpului. Fiecare cameră are terasă sau balcon, dar cele dinspre terasa restaurantului sunt cam aproape de traficul din zona aceea. Poate fi un pic deranjant, nu știu neapărat dacă-i așa.

Camera noastră a fost o triplă iar a copiilor o dublă. Totul este nou și miroase frumos. Cum intri în cameră este un hol cu dulapul de haine, o măsuță pentru bagaje și un cuier, dar și intrarea în baie, iar în camera propriu zisă, care este destul de mare, am găsit un birou, un TV, aer condiționat și un scaun masiv cu spătar. Destul de simplist mobilat, în culori deschise și fără să ne lipsească ceva, cred totuși că spațiul mai trebuie umplut. Pereții în nuanțe deschise de bej și gri cer ceva care să fie în contrast cu mobilierul deschis la culoare și el, detalii care cred că vor urma, cu siguranță. Veiozele de la pat lipsesc și probabil un minibar ar fi și el util.

Terasa/Balconul camerei este destul de mare și se întinde pe 2 laturi. Acolo am găsit o măsuță cu 2 scaune împletite, tip fotolii, dar n-am apucat să ne bucurăm deloc de ea. Peisajul din jur superb. În față un lan de porumb și în rest priveliștea este spre dealurile din jur. Apropo de locul pe care se află pensiunea, ăsta era capătul satului, cu lanurile de porumb. Am înțeles că proprietarul a avut o chimie acolo și a știut chiar din momentul în care a ajuns pentru prima dată că acela va fi locul lui.

Baia este modernă și ea, cu cabină de duș, cu geam din sticlă, unde s-ar putea spăla 3 persoane, nu una. Tot ce trebuie în baie, prosoape albe, impecabile, nimic de reproșat.

Nu am avut micul dejun în tariful de cazare, dar cu o singură excepție aici am mâncat în fiecare dimineață și în fiecare zi prânzul/cina, când ne adunam după trasee.

Micul dejun ocupa o pagină din meniu și puteai să alegi între un mic dejun traditional cu 4 felii de mușchiuleț și 4 de un salam mai bun, brânză, măsline, legume și unt cu gem și de asemenea, câteva feluri de omletă, iar preferata noastră a fost omleta cu șuncă și cașcaval, servită alături de roșii și castraveți, crenvurști, cereale, iaurturi, cafea, ceai… și în general ne-a costat în jur de 50 de lei pentru 2 persoane.

Terasele unde se servește masa sunt de o capacitate mult mai mare decât numărul de turiști, dar în afară de Vechea Moară, Pensiunea Patru Anotimpuri este singura la care pot să mănânce și persoane necazate aici și asta poți să observi la orice masă, pentru că terasa a fost tot timpul plină, inclusiv cu localnici.

Cu toate că nu este un meniu atât de stufos am putut să diversificăm în fiecare zi. Porțiile sunt generoase, mâncarea foarte, foarte bună și când soțul a vrut să cunoască bucătarul ca să îl felicite ni s-a spus că este o afacere de familie și mama cu fratele găteau. Jos pălăria, foarte bun tot ce am mâncat.

N-o să-mi amintesc chiar totul dar la Patru Anotimpuri am mâncat ciorbă a la grec, (12 lei) păstrăv la grătar, ciolan cu fasole la 900 de grame cu ceapă roșie murată, demențial (40+2), ceafă de porc la grătar (27), șnițele din porc/pui, pizza patru anotimpuri (30 lei), bestială, copiii au încercat și alte pizza (20 lei) și au fost încântați, cârnați afumați, picanți, mici (6 lei), toate garniturile excelente (cartofi gratinați și în toate felurile, orez cu ciuperci, cu legume), pui, mămăliguță cu brânză și smântână, salate, bere, vin, cafele, cappuccino (6 lei), cei mai buni papanași (uriași) pe care i-am mâncat în viața noastră, părere unanimă (15 lei porția), înghețată (3 lei/cupa). Toate excelente. Nu a fost absolut nimic care să nu ne placă iar ca și preț o masă de la care ne-am ridicat ghiftuiți ne-a dus undeva între 100 și 200 de lei, diferența făcând-o băuturile.

Cum spuneam, curtea cred că va avea altă față în viitor. Acum, în afară de cele 2 corpuri erau alei și gazon peste tot, iar pe una din pajiști o căsuță, un mic tobogan pentru copii și un leagăn.

Exact din curtea Pensiunii Patru Anotimpuri începe traseul “La tunele” sau și mai departe către cascada Beușnița.

Apropo de mâncat în Sasca, noi chiar am încercat să diversificăm și să facem o comparație. Nu există vreun restaurant sau ceva unde poți mânca, ci ca și turist o poți face la cele câteva pensiuni care oferă și cazare. Însă din câte am observat noi numai la Vechea Moară și la Patru Anotimpuri pot mânca și turiști cazați în altă parte. În rest, fiecare pensiune are grijă de clienții ei. Dacă mi-o fi scăpat ceva va fi un plus pentru cei care vor ajunge acolo.

Simt nevoia să repet că, dacă aveți în plan să mergeți în Cheile Nerei, localitățile Sasca Montană și Sasca Romană sunt cele mai bune opțiuni de cazare din punctul nostru de vedere dar posibilitățile sunt limitate. Localnicii nu prea închiriază sau cei care ar vrea să o facă nu pot să ofere condiții decente cât de cât, iar o cazare în împrejurimi așa cum mă gândeam și eu de acasă, nu prea este fezabilă din cauza drumurilor proaste. În plus, nu este un șantier acolo, ceea ce înseamnă că localnicii nu sunt așa dispuși să primească mai mulți turiști și cam așa am și auzit, vorbind cu câțiva dintre ei. Așa că programați-vă din timp o incursiune acolo și duceți-vă cu cazarea antamată.

Pentru că ne-au plăcut mult oamenii, mâncarea, locul, pentru că sunt curioasă cum o să arate totul la final, mi-ar plăcea să revin peste 2-3 ani, măcar în trecere, măcar pentru un sejur cât de scurt la Patru Anotimpuri. Până atunci vouă vă recomand din inimă acest loc.

O pensiune nouă, cu temele foarte bine făcute în materie de turism.

Mai sunt de finalizat câteva lucruri pe acolo dar nimic nu te deranjează și nu te încurcă nici acum.

O afacere de familie, mâncare excelentă, ca la mama acasă.

Dacă vă place natura sălbatică aici e locul.

Drumeții prin sălbăticie, cascade spectaculoase, rafting, pagini de istorie, oameni simpli și binevoitori... toate te ajută să revii cu picioarele pe pământ.

---

VIZUALIZĂRI: 2139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI