Zlaten Rozhen Hotel

TIPĂREȘTE

Anul trecut, în drum spre Grecia, am făcut un popas de o noapte într-un "orășel", Melnik, despre care am și scris vezi impresii, celebru pentru vinurile sale unice dar și pentru piramidele de nisip; și atât de mult ne-a plăcut încât am hotărât să ne oprim acolo și anul acesta, ceva mai sus însă, la 6 km de Melnik, în satul Rozhen unde este și vechea mânăstire Rojen sau Rozhen. Din cele două locuri de cazare ale localității am ales Zlaten Rozhen Hotel, de trei stele.

Zlaten Rozhen Hotel este ușor de găsit, fiind pe drumul care duce la Melnik, de aici, de la ceea ce a fost podul roman se continuă încă 6 km până în piața satului Rojen unde stau vânzătorii de suveniruri, acolo fiind și hotelul. Drumul este bun și frumos, din loc în loc apar acele piramide de nisip cu forme variate, despre care vă spuneam anul trecut că-și schimbă forma destul de rapid în timp sub influența factorilor de mediu. Sub multe din acele formațiuni, cele apropiate satelor, sunt grote în care localnicii își păstrează vinurile și rakia tare, licori ce sunt vândute turiștilor pe parcursul întregului an.

Zlaten Rozhen Hotel este o afacere de familie, însă ce afacere și când spun asta nu mă refer doar la hotel ci la întreg complexul cu podgoriile întinse, cramele și vinurile premiate la importante concursuri internaționale (și nu mică ne-a fost mirarea când, în recenta vizită la Nessebar, la restaurantul Unchiul George, am băut vin de Syrah, vin ce se produce doar la Rozhen).

Clădirea hotelului are trei nivele: la subsol este o cramă frumoasă unde se fac degustări de vinuri cu prezentări făcute de un somelier, contra cost desigur și care, în sâmbăta când am fost noi era foarte căutată. Cum a doua zi dimineață ne aștepta un drum lung, nu am optat pentru o seară acolo dar bănuim cum a fost după turiștii care urcau scara la miezul nopții, fapt ce indica și că somelierul de acolo este un bun meseriaș, rolul lui fiind acela de a prezenta vinurile dar și de a ghici dorințele ascunse ale clientilor pentru a putea vinde la sfârșitul prezentării!

La parterul clădirii este recepția micuță în al cărei birou erau întinse blănuri de animale vânate în pădurile din munții Pirin, crama și hotelul având un parteneriat cu societatea de vânătoare bulgară dar și cu cea rusă. Tot la parter este restaurantul mare, decorat într-un oarecare stil bulgăresc cu elemente de vânătoare și sticlă tip vitraliu; bucătăria și o sală de conferințe sunt tot aici.

Pe scara elegantă se urcă la etaj, singurul, unde sunt cele 12 camere și un apartament, toate fără balcoane.

Noi am stat la camera 8, o cameră standard, nu foarte mare, cu pat dublu și baie proprie.

Am găsit o cameră curată, cu lenjerie bună, salteaua un pic cam moale, două perne pe pat și nici una în dulap, la cât erau de moi se simțea nevoia de a doua dar de unde nu e, nu cerem!

Un televizor cu ecran plat suficient de mare pentru acea cameră, deasupra unei măsuțe joase; un dulap de lemn, singurul mobilier al camerei alături de măsuță. Nici un scaun cât de mic nu era. Peretele holului de la intrare este îmbrăcat în lemn și aici se găsește un cuier, foarte necesar de altfel, având în vedere că spațiul liber din cameră este mic.

Baia este potrivit de mare, îmbrăcată în faianță frumoasă, are duș fără cabină și fără perdea și nu are aerisire directă deși este un perete exterior ce permitea un geam mic. Hotelul oferă articole de toaletă gratis. Apa caldă la orice oră și fără probleme.

Nu ne-a plăcut că a fost foarte mic spațiul dintre pereți și laturile patului, așa că am luat ceva colțuri în genunchi, chiar mă întrebam ce face o persoană mai grasă.

Izolarea fonică lasă mult de dorit, cred că pereții interiori sunt de rigips.

Holul etajului este îngust și ce ne-a plăcut, numărul camerei este trecut pe o sticlă de vin, luminată. Scările sunt ornamentate într-un stil semi-țărănesc și cu spoturi încastrate; pe pereți sunt și fotografii vechi, de familie și cu vechea mehană.

Vă spuneam că există o terasă în fața hotelului, pe acolo este și intrarea principală. Acolo am servit micul dejun inclus în prețul camerei și am luat masa în prima zi. Terasa este împărțită în două, jumătate acoperită și cu gelatine ce se rulează și jumătate doar cu umbrele mari.

Micul dejun inclus a fost tip bufet suedez, obișnuitele salamuri, ouă și cârnăciori, brânza și iaurtul au fost deosebit de bune. Bună și plăcinta lor cu brânză. Cafeaua destul de concentrată, aproape pe gustul meu. Nu a avut nimic deosebit dar este suficient pentru un om obișnuit și nu stă nimeni să numere ce se pune în farfurie. Și prânzul a fost bun, servit rapid, cu un raport calitate/cantitate/preț foarte bun.

Pe terasa acoperită am cunoscut un personaj cam trist dar care a comunicat totuși puțin cu soțul meu. Jack, un papagal mare, singur, fără parteneră.

Parcare este destul de mare, atât lângă hotel cât și în apropiere la 30 - 40 m, deci nu este o problemă, doar să nu parcați pe locurile unde-și expun localnicii marfa.

Per total, am fost mulțumiți pentru o noapte de cazare.

Cei care stau mai mult de o noapte, pot face excursii în zonă căci, în afară de mânăstirea Rojen aflată la 1 km distanță, de aici se poate pleca pe diferite trasee în Parcul Național Pirin sau se poate merge la Melnik. Există o stație de autobuz la câțiva metri de hotel și sunt câteva curse pe zi în sezon iar în pliant am găsit informația că la recepție se poate aranja închirieri de biciclete.

Este o zonă frumoasă a Bulgariei, Rojen este un loc mult mai liniștit decât Melnik iar o degustare de vinuri cu poveștile și sfaturile unui somelier bun cred că este interesantă, doar să nu fiți vrăjiți de învârtitul prea des a licorii în paharul cu formă de lalea necesar degustării și să uitați câți bani v-ați propus să lăsați la cramă!

---

VIZUALIZĂRI: 932 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI