Locul în care vii turist și pleci membru al familiei

TIPĂREȘTE

Vacanța noastră a început într-o seară călduroasă de vară. După formalitățile de îmbarcare în autocar, pentru că toată lumea a fost prezentă cu mult timp înainte de ora plecării, ne-am pus în mișcare cu 10 minute mai devreme.

Turiștii îmbarcați mergeau către trei destinații: Riviera Olimpului (Paralia Katerini, Olympic Beach, Nei Pori, Platamonas), Agios Ioannis – Pelion și Pefki – Insula Evia.

Traseul a fost cel clasic București – Giurgiu – Ruse – Kulata – Promachonas apoi pe Autostrada Salonic – Atena trecând și prin tunelul de 6 km dat în folosință undeva prin primăvară.

În jurul orei 11.00, am ajuns pe Autostradă în dreptul localității Velestino unde am fost debarcați pentru a ni se face transferul spre destinația finală, autocarul continuându-și drumul spre portul Glyfa, locul de îmbarcare pe fery-boat până pe Insula Evia.

La Velestino ne aștepta Nikos, cu un taxi Mercedes și, cât am putut de repede am transferat bagajele și am pornit la drum. Am ocolit orașul Volos, am intrat în Peninsula Pelion prin localitatea Ano Volos și am continuat prin munți spre Portaria, ne-au încântat serpentinele spre stațiunea de schi Xania (pronunțat Hania) unde am văzut și telescaunul, am trecut pe lângă satele Kissos și Agios Dimitrios, iar în jurul orei 13.00 am ajuns la hotel.

Ne-am luat la revedere de la Nikos, urmând să discutăm ulterior despre ora la care urma să ne preia de la hotel pentru a ne duce la autocar. N-am să spun mai multe despre Nikos decât că este un tip de milioane care ne-a făcut să nu simțim dificultatea drumului pe care l-a străbătut cu max. 30 km/h, care n-a fost doar șofer ci și un adevărat ghid care a oprit în cel mai bun loc pentru a face cele mai frumoase fotografii și care este o enciclopedie de muzică grecească.

Revenind la hotel, cazarea s-a făcut aproape instantaneu, nu înainte ca Elisavet, recepționera să completeze datele noastre și, mai ales, nu înainte ca Dimitra, proprietara hotelului, să verifice cu ochii ei de Cerber dacă într-adevăr camera este pregătită cum se cuvine.

Din cele 30 de camere ale hotelului, am primit una la parterul înalt al clădirii orientate spre mare. Vederea era spre grădina amenajată cu mese și scaune, umbrită de pomi fructiferi și viță de vie.

Camera micuță, cu mobilier de lemn masiv care la prima vedere dă senzația de vechi și deteriorat, dar la o cercetare atentă se vede că este recondiționată în stil vintage, ca de altfel întregul hotel, avea două paturi unite, o noptieră în care am găsit un prelungitor, o băncuță pentru bagaje, măsuță de toaletă cu oglindă lângă care era uscătorul de păr și dulap de haine în care am găsit și patru pături groase, foarte utile în sezonul rece. Un televizor micuț, cu tub, pe care se prindeau vreo 6 canale grecești a fost singurul lucru inutil, uitându-mă o singură dată la prognoza meteo. Aerul condiționat, inclus în preț a fost folosit doar de vreo trei ori, camera având soare doar până la ora 11.00. La ușa de la balcon erau obloane de lemn, dar nu erau plase pentru insecte, lucru care, însă nu ne-a deranjant pentru că nici nu le-am văzut. Frigiderul de dimensiuni medii l-am folosit pentru apă, suc, fructe și cuburi de gheata.

Balconul micuț și el, avea o masă și două scaune din plastic, frânghie și cârlige de rufe, locul ideal pentru o cafea sau pentru o sporovăială înainte de culcare.

Baia, frumos decorată, cu cadita de duș cu perdea, avea produse de toaletă: săpun, gel de duș și șampon care au fost completate o dată, noi folosind mai mult produsele noastre.

Prosoapele albe le-am găsit pe pat împăturite sub formă de fundă și s-au schimbat zilnic, la fel ca și așternuturile, un lucru neașteptat la un hotel care are doar 2* conform clasificării locale. S-a făcut curățenie temeinic în fiecare zi de la golit coșul la măturat și spălat pe jos. În balcon puneam zilnic o sacoșă pentru resturile de țigară, cutii de suc și altele și de fiecare dată când ne întorceam n-o mai găseam.

Internetul wi-fi avea semnal peste tot dar cel mai bine funcționa între orele 20.00 si 08.00 când probabil era cel mai puțin trafic. Oricum pentru minimul necesar de navigare, mail, postări pe Facebook făcea față cu succes și în afara acestor ore.

Cred că singurul lucru care nu mi-a plăcut au fost pernele un pic cam tari, dar dacă i-aș fi spus Dimitrei imediat, mi-ar fi dat altele. I-am spus abia la plecare și a fost foarte dezamăgită că n-a știut mai devreme. Vă spun sincer că mi-a fost jenă, având în vedere cât de disponibili și săritori erau să rezolve orice problemă chiar și pe acelea care n-aveau legătură cu cazarea.

Micul dejun a fost una dintre cireșele de pe tort. Servit stil bufet, cu ceai, lapte, cafea, apă, unt (nu margarină) două feluri de gem făcut în casă, miere, iaurt, pâine albă, neagră și prăjită, două feluri de cereale, două feluri de șuncă și două de cașcaval, ouă (fierte sau prăjite) sau două feluri de omletă (simplă, cu roșii, cu brânză, cu legume), prăjituri de casă (chec simplu, cu cacao, plăcintă cu portocale, brioșe) și gustări (bruschete, plăcintă de dovlecei cu brânză, pâine prăjită cu ulei de măsline și oregano), te surprindea zilnic cu ce va nou.

La barul hotelului se serveau cafea de toate felurile, răcoritoare, vreo trei feluri de bere, vin, cockteiluri, plăcinte cu umplutură dulce sau sărată, gogoși, înghețată.

În ceea ce privește personalul, orice calificativ este prea puțin. Începând cu Dimitra, pe care o găseai de la bar în curte, în camere, în bucătărie și la recepție, la recepționera Elisavet pe care eu am proclamat-o „zâmbăreața șefă” și terminând cu Efi, cofetăreasă de meserie, responsabila cu dulciurile de la micul dejun, pe care o găseam atât în camere la curățenie cât și în bucătărie, cu fetele de la bar și cu barmanul care era și supraveghetor erau o mare familie care pe mine una m-au făcut să mă simt ca într-o mare familie.

Amplasarea hotelului este extraordinară, chiar la intrarea în stațiune, la jumătatea distanței dintre plaja Papa Nero, una dintre cele mai frumoase plaje de pe coasta estică și plaja stațiunii Agios Ioanis, ambele la maxim 10 minute într-o plimbare ușoară, vis-a-vis de parcarea publică de vreo 100 de locuri, perete în perete cu un supermarket și la 1 minut de prima tavernă.

Dar despre toate astea într-o altă povestire.

---

VIZUALIZĂRI: 2744 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI