Hotel Zannis, o cazare fără reproş

TIPĂREȘTE

Venise vremea să lăsăm în urmă Tinos şi să ne îndreptăm spre Mykonos, de unde aveam să zburăm înapoi spre casă. Deplasarea am făcut-o cu aceeaşi companie de ferryboat, Blue Star Ferries, la care achiziţionasem biletele online şi bine am făcut, deoarece, curios, portul din Tinos nu are casă de bilete, la preţul de 11,50 €/pers. Desigur, pe vas, am întâlnit aceleaşi condiţii mai mult decât decente, dacă nu, chiar de clasă.

Insulele, fiind foarte apropiate una de cealaltă, durata de parcurs a fost foarte scurtă, de circa 30 minute, iar eu optasem pentru o cursă la orele 12,50, aşa încât la 13,20 soseam în portul nou, Troulos, din Mykonos. De acolo, ne-am urcat în autobuzul KTEL conectat la ferry ce avea traseu la aeroport, noi coborând la staţia Fabrika, cea mai mare autogară din Chora. Biletele au costat 3 €/pers. şi se pot cumpăra doar cu cash de la şofer.  

De la staţia Fabrika, aveam de mers până la Hotel Zannis cam zece minute pe jos, dar în urcare pieptişă a unei coline, pe care noi o cunoşteam foarte bine de la sejurul din 2021. Cu rucsacul în spate nu a fost deloc uşor, dar ne-am descurcat fără probleme.

Adresă: School of Fine Arts area, P. C. 84600-Chora Mykonos

Website: www.zannis. gr

Tel. : +30 2289022486; +30 2289027114, Fax +30 2289023042

E-mail: zannis-htl@otenet. gr

 Când am rezervat pe booking.com o noapte pentru finalul de vacanţă şi două la început (la care am fost obligată să renunţ), Hotel Zannis avea o notă de numai 7,6 şi o faimă destul de rea din comentarii, culmea, atribuită nu vreunor lipsuri ale hotelului, ci atitudinii şi comportamentului staff-ului de care se plângeau foşti musafiri în comentarii că ar fi arogant, insolent şi needucat. Pe parcurs, lucrurile s-au mai îndreptat, nota devenind 8 în prezent.

În ciuda acestora, eu m-am încăpăţânat să „rămân” la Zannis prin prisma preţului (135 €/noapte) care era cel mai bun la data căutărilor mele pentru cerinţele pe care le-am fi vrut neapărat: distanţă mică până în centrul Chorei, mic-dejun inclus, vedere la mare, frigider şi anulare gratuită. Aceasta din urmă era posibilă cu circa o săptămână înainte de şedere. Bonus, hotelul avea şi piscină! Plata nu se făcea la proprietar, ci mi se luau banii de pe cardul cu care garantasem.  

Aceasta mi s-a părut varianta care să ni potrivească cel mai bine, altele erau exagerat de scumpe, practic incompatibile cu bugetul nostru.

  Pe de altă parte, Hotel Zannis are norocul să fie situat gard în gard cu Andriani Guesthouse https://amfostacolo.ro/hotel9.php?d=andrianis-guest-house-mykonos-town--mykonos-insula&id=27166, fosta noastră gazdă de acum trei ani, într-o zonă cu care ne obişnuiserăm, cu avantajul unei privelişti splendide la mare şi Chora de undeva de sus, dar şi dezavantajul urcuşului de care vă spuneam.

Are 22 camere, toate cu vedere la mare, dar diferite ca şi capacitate sau grad de confort, unele standard, altele deluxe, unele cu balcon, altele cu un soi de patio şi chiar două suite sau un apartament. Clădirea hotelului dispune de două niveluri, parter şi etaj, la parter aflându-se recepţia, sala de mese, o grădină şi o terasă generoasă, precum şi o parte dintre camere, iar la etaj numai camere.

  Cireaşa de pe tort era piscina cochetă, de dimensiuni modeste, formă ovală neregulată, foarte îngrijită, cu şezlonguri aferente şi un bar care deservea clienţii aflaţi la prin preajmă.

Am sosit la hotel pe la orele 14,00 şi ne-am zis să intrăm, deşi check-inul începea la 15,00. A fost cu noroc fiindcă recepţionerul ne-a zis că, dacă e cumva gata camera, o primim imediat. Între timp, ne-a explicat cum e cu cu micul-dejun, între ce ore, la ce oră se face check-out, că trebuie să mai achităm cash la decazare încă 1,50 €, taxa suplimentară impusă de guvernul grec (ceea ce ştiam deja), parola wi-fi, şi am primit invitaţia de a folosi cu încredere piscina.  

Dat fiind tot ce citisem despre lamentările unora dintre cei ce fuseseră clienţi aici, eu mă setasem să nu comentez nimic chiar dacă poate, prin absurd, aş fi avut ceva de spus, pentru a nu intra în nicio polemică. Însă, surprinzător, n-a fost cazul, mie personal staff-ul mi s-a părut corect, nu din cale afară de amabil, însă fără a avea de-a face în vreun fel cu aroganţa. Ce-i drept, fizicul celor doi recepţioneri întâlniţi, tată şi fiu cred, după asemănărea chipurilor, te ducea cu gândul la interlopii de pe la noi, însă doar atât! Glumesc, desigur! 😊

Ni s-a repartizat camera nr. 106, situată la parter, care tocmai fusese curăţată, iar cu câteva clipe în urmă, recepţionerul fusese sunat că ne putem instala.  

  Camera, o dublă standard cu vedere la mare, arăta exact ca în fotografii: mediu spaţioasă, cu mobilier în nuanţe de bej. În realitate, acesta nu era prea nou, dar se afla în stare bună. Două paturi individuale, unite, apăreau ca unul de mijloc ce domina camera, în părţi fiind încadrate de noptiere deasupra cărora se aflau veiozele de citit.

 Pe pareta opusă patului, pe perete se găsea suspendat tv-ul, iar în linie aveam o toaletă cu oglindă şi scaun cu spătar, frigider mic încorporat într-o comodă joasă. Un hol lunguieţ despărţea camera de uşa de la intrare, iar într-o latură a acestuia se găsea dulapul de haine, încăpător, în care îşi avea loc şi seiful, pe cealaltă latură se făcea accesul către baie.  

Baia era micuţă, dar destul de bine utilată şi perfect funcţională. Şi, desigur, foarte curată, aspect regăsit peste tot, în orice ungher al hotelului. Duşul era despărţit de restul încăperii de un perete de sticlă care proteja perfect de stropii de apă. Am găsit consumabile de tip săpunele sau flaconaşe de gel de duş, şampon, loţiune de corp, la fel uscător de păr sau prosoape imaculate depozitate sub chiuvetă.

Balconul, sau mai bine-zis, patio, a fost vedeta cazării, aşa cum era de aşteptat. Terasa generoasă spre care dădea patio, la fel. De fapt, aceasta era comună mai multor patio-uri vecine, iar priveliştea care se putea admira era absolut încântătoare: surprindeam de sus toată Chora până în portul mare, cu vasele sale de croazieră sau feriboat-uri. Era un spectacol splendid de alb şi albastru la care nu te mai săturai să te uiţi!

Wi-fi-ul a avut semnal bun, era parolat şi primiserăm deja parola la check-in.  

Micul-dejun era servit zilnic în sistem bufet, în intervalul 08,00-10,00 şi a fost unul dintre cele mai bogate din câte am văzut prin Grecia, însă numai cu produse clasice, nimic special. Oricine ar fi găsit ceva pe plac pentru prima masă a zilei, oferta de produse proaspete fiind largă: brânzeturi, mezeluri, măsline, ouă gătite în felurile cunoscute (omletă, ochiuri, fierte), legume, fructe, fructe uscate, cereale, compoturi, unt, miere, dulceaţă de multe tipuri, prăjiturele, etc. de băut am găsit sucuri, lapte, ceai, cafe, iar cafeaua cu adevărat bună.

Piscina a fost o binecuvântare, mai ales că ne-am dat seama repede că pe plaja Megali Ammos din apropiere nu putea fi o fericire pe vântul din acele zile, aşa că a fost soluţia ideală pentru a trândăvi niţeluş pe şezlong, mai cu seamă că primiserăm îndemnul de a o folosi cu încredere, gratuit pentru clienţii săi. Programul era între orele 10,00-19,00, destul de cuprinzător, iar concluzia mea punctuală este că a meritat toţi banii!

Despre personalul hotelului am făcut deja referire, cert este că nu trebuie mers cu idei preconcepute, nu întotdeauna ceea ce aflăm pe diverse căi se şi adevereşte. Impresia lăsată de staff-ul de la Zannis nu a fost nici pe departe de cea despre care citisem.

Hotel Zannis nu deţine parcare, însă în capătul străzii, în josul său, există o parcare generoasă, desigur contra cost, aşa că, pentru cine doreşte să închirieze maşină sau vine cu maşina personală, există soluţii.

---

VIZUALIZĂRI: 171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI