Un sejur familial

TIPĂREȘTE

Si anul acesta, dupa ce am studiat nenumarate locatii si oferte, ne-am decis sa mergem tot in Turcia dar, de data aceasta, in zona Belek. Am ales hotelul Xanadu, High Class, all inclusive.

Calatoria cu avionul a fost in regula, fara intarzieri si fara bagaje pierdute.

Transportul de la aeroport la hotel si invers a fost asigurat cu microbuz la dus si cu autocar la intoarcere, desigur, in functie de numarul de turisti. Dar si din acest punct de vedere totul a fost ok. De la aeroport la hotel am facut circa 45 de minute.

Locatia resortului este destul de mare ca si suprafata si se afla intr-o padure de pini deosebita, foarte bine intretinuta. De fapt, fiecare copac era inventariat si marcat fiind interzisa taierea acestora prin lege. Mai mult, pe una din stradutele de langa hotel soseaua era separate in doua tocmai ca sa nu taie un pin urias iar prin acoperisul barului principal treceau doi pini.

Aleile curate, asfaltate, zilnic gradinarii hotelului curatau si intretineau spatiile verzi. Destui de putini arbusti cu flori. In prima zi am avut parte de o ploaie de scurta durata, circa 20 de minute dar care a fost mai mult decat binevenita. Pur si simplu parfumul de pin ne-a invadat. A fost cu totul si cu totul deosebit.

Intrarea hotelului si receptia nu sunt foarte spectaculoase dar servesc scopului si pentru noi a fost suficient.

Hotelul este compus dintr-un corp principal si mai multe vile cu parter si etaj. Initial trebuia sa ne cazam intr-o camera junior suite din vile dar, la receptie, ne-au spus ca nu au disponibila o astfel de camera si ca atare ne-au schimbat la family suite (apartament) la etajul 1 al uneia dintre vile. Desigur, ne-am bucurat mai ales ca vila respectiva era situata intr-una dintre zonele cele mai linistite ale domeniului. Vilele sunt grupate cate doua, in mini-complexe.

Apartamentul era compus din doua dormitoare, living o baie cu cada si una secundara cu cabina de dus si era dotat cu doua sifoniere si seif. Un dormitor avea pat matrimonial (1,60 x 2 m) si celalalt dormitor avea doua paturi twin, (0,90 m x 2 m). Livingul, destul de mic, avea o canapea si doua fotolii cu o masuta intre ele. LCD-uri cu diagonala de 81 cm in toate camerele. Oricum, nu prea le-am utilizat. Balconul destul de mare, prevazut cu doua scaune si masuta cu vedere catre interiorul domeniului.

Lenjeria de pat se schimba zilnic daca asezai o cartela anume pe pat. Alba, curata, mereu bine aranjata.

Prosoape albe, schimbate zilnic daca le asezai intr-un cos special de rafie, papuci albi de baie, halate de baie precum si toate cele necesare de la sampon la pieptene, aprovizionate zilnic in functie de cosnum. Din pacate calitatea gelului de dus, samponului si laptelui de corp a fost modesta in ciuda denumirilor pompoase.

Un singur minibar, situat in living, re-umplut zilnic cu bere la doza (Efes), sucuri, apa minerala si plata, napolitane cu ciocolata (Nestle) si mini sticlute cu vodka, whiski, raki, gin.

Mobilierul nu foarte nou, cu un design auster si simplu. Gresie pe jos, fara parchet, fara mocheta. La intrarea in camera se simtea un miros de solutie utilizata pentru dezinsectie. La receptie am primit trei cartele de acces in camera, acestea fiind utilizabile si pentru activarea retelei de curent electric din camera, inclusiv a aerului conditionat. Aerul conditionat era furnizat prin sistem centralizat pe fiecare vila si exista in fiecare camera, inclusiv in living, avand si optiunea de a seta diferiti parametric poe fiecare camera. Din pacate la fiecare pornire a aerului conditionat se simtea mirosul acela de „vechi” sau, mai bine zis, de instalatie de aer conditionat care nu a fost prea des curatata si dezinfectata.

Masa se putea servi in restaurantul principal care avea o sala mare inchisa precum si o terasa acoperita. Atat sala cat si terasa erau deservite de zone separate de autoservire. Restaurantele a-la-carte (mexican turcesc, italian) erau in aceeasi sala de mese a restaurantului principal si nu ne-au impresionat nici prin aranjamente (doar niste spatii deschise amenajate sa dea o senzatie de specific si atat, neatractive). O mica zona era dedicata copiilor mici si juniorilor, si acolo erau puse la dispozitie tot felul de cereale si alte mancaruri dedicate lor. Pranzul si cina se mai puteau servi si la mini-restaurantul piscinei care deservea vilele.

Pe o scara de la 1 la 10, micul dejun a fost de 7, pranzul de 6 (exceptie ziua de marti) si cina de 10. Fructele existau din belsug si erau variate plus erau prezente la toate cele trei mese. De la cirese (in cateva ocazii si capsuni dar sezonul lor trecuse deja) la pepene verde, galben, uneori smochine galbene, struguri, mere, pere, prune, piersici, nectarine. Si desertul a fost suficient de variat si trebuie sa mentionez ca torturile au fost printre cele mai bune pe care le-am servit vreodata in Turcia.

Inghetata, de foarta buna calitate (lamaie, caramel, ciocolata, vanilie, visine, cirese, fructe de padure), putea fi servita in orice cantitate incepand cu ora 10 dimineata la oricare dintre baruri, mai putin la cel de langa receptie, pana la ora 17. La alegere, la cupa sau la cornet. Seara, la cina, se putea servi inghetata, la discretie, pe terasa restaurantului principal.

La micul dejun trebuia sa comanzi omleta alegand ingredientele din cele oferite si dura destul de mult pana cand venea cineva sau pana cand o pregatea. Ochiurile erau de cele mai multe ori reci. Ouale fierte, in 3 categorii, moi, medii, tari erau absolut toate nefierte spre moi. N-am reusit sa gasesc un ou fier tare tot sejurul. Masina de expresso-cafea-capucino, in cateva ocazii, ori nu functiona ori nu era incarcata. Nu serveau cafea la filtru sau altfel preparata la micul dejun. Ceaiuri produse in Turcia, de foarte multe categorii, erau disponibile la plicuri, pe fiecare masa, dar exista si faimosul ceai turcesc care putea fi servit direct sau prin chelneri sau la oricare dintre baruri. Exista un aparat pentru sandvis cald…. cu autoservire. Trebuia sa-ti faci singur sandvisul din ceea ce era oferit (felii de paine, felii de cascaval si margarina). De multe ori trebuia sa astepti la rand si tot de multe ori, erau copii mici cei care isi pregateau sandvisurile cu consecintele de rigoare. Dupa cateva zile am renuntat la a mai pierde vremea.

Pranzul foarte slab. Mancaruri gatite dar care din pacate nu au impresionat nici prin gust si nici prin aspect. Exceptie a facut ziua de martea cand, la pranz, era servit asa numitul picnic, in aer liber, intr-o zona special amenajata cu mese si bancute de lemn sau direct pe iarba pe covoare si perne, printre pini. Gratarele pe carbune (ca acasa), de la legume la pui si miel duceau greul. Fructe, ceva prajituri, vin rosu, bere, sucuri la discretie. La fel si painea. Se utilizau numai tacamuri si farfurii de unica folosinta. Inca o nota buna pentru Xanadu.

Cina este punctul forte al Xanadu. Gratare pe carbuni de peste, pui/curcan, miel/vita, legume fripte, muschi de vita la cuptor, iuperci, cartofi noi etc. etc. Un adevarat festin. Cea mai buna cina servita vreodata la vreun restaurant in Turcia. De aici si kilogramele in plus...

O alta nota aparte, pe care noi am considerat-o de exceptie si care trebuie neaparat evidentiata, este existenta sucului de portocale proaspat stors, in permanenta, de la micul dejun pana la cina si la oricare dintre baruri. Si era si de foarte buna calitate.

Trebuie spus si faptul ca la barul principal, incepand cu ora 11 si pana la ora 17 se servea pizza, ciocanele de pui tip KFC si, normal, cartofi prajiti. La ora 11 si ora 15, in fata barului principal, aduceau, ce este drept in cantitati foarte mici, porumb fiert, prajituri, cartof imensi copti la un cuptor special care avea sertare pline cu carbuni incinsi si care erau umpluti cu ce sos itzi alegeai sau branzica etc.

Bauturile erau de productie autohtona. Doar bere Efes si vin alb, rosu si roze, toate de masa si seci. Erau si vinuri de foarte buna calitate, inclusiv sampanie, dar contra cost. Tariile erau mai bine reprezentate dar nu pot spune daca erau si originale. Cocktailurile destul de slabe, retetele oferite nefiind cele mai fericite mixaje. Si aici vorbim si de cele nealcoolice si de cele alcoolice. In afara de culori si aranjamente, gustul a lasat de dorit. Printre cele mai slabe cocktailuri servite vreodata in Turcia. Apa plata si iaurt de baut la discretie cu autoservire din frigiderele de la baruri.

Piscinele - trei piscine mari, exterioare, o piscina interioara si trei piscine pentru copii au fost cele mai bune piscine pe care le-am folosit vreodata. Apa curata, incalzita, mari, sezlonguri la discretie. Ba mai mult, se puteau gasi sezlonguri la piscina cu coloane si dupa ora 10. Singurul hotel unde am intalnit asa ceva. In plus, sezlongurile erau amenajate si in padurea de pini, foarte aproape de piscinele principale, la umbra.

Barurile – Xanadu are patru baruri (in lobby, la subsol unde sunt si magazinele, la plaja, la piscine doua baruri).

Prosoapele la discretie, cu autoservire, curate. Am primit cartele de prosoape dar nu le-am folosit. Nu a fost cazul.

Locul de joaca pentru copii amenajat langa hotelul principal, in padurea de pini, acoperit de o plasa care protejeaza pe cei mici de conurile ce ar putea sa cada. Zona este amenjata cu tot felul de topogane, scari, scartite etc. Exista si o zona in corpul hotelului cu terasa pentru vizionarea pe un ecran LCD foarte mare a desenelor animate, mai ales seara. Zona interioara era si aceasta dedicata celor mici si foarte mici si dotata in consecinta. Mini disco pentru copii credem ca era destul de bine organizat. N-am vazut decat intr-o seara dar a fost destul de frumos.

Spectacolele destul de firave, doar de doua ori, maxim de trei ori pe saptamana. Cel mai bun a fost Shrek dar dansatorii destul de departe de trupa celor de la Ali Bey Resort din Side. Chiar foarte departe. Oricum, amfiteatrul este foarte mare, construit din blocuri de piatra si sunt oferite perne de plastic pentru a te aseza.

Echipa hotelului pentru divertisment destul de putin prezenta, ba am putea spune foarte discreta. Cu toate acestea exista un orar pentru activitati in aer liber (fitness, aerobic, darts, tir cu arcul, mini fotbal etc.). Martea erau programate jocuri in una dintre piscine, cu tot felul de concursuri.

In fiecare seara canta live cate o formatie locala. Pe parcursul zilei, muzica de la difuzoarele de langa piscine era muzica selectata in special din muzica anilor 80-90. In fiecare dimineata, dupa cantatul cocosului o puteai asculta pe Olivia Newton Jones cantand Xanadu.

In ultima seara a sejurului nostru a fost amenajat un bazar chiar in jurul piscinelor cu tot felul de lucruri si lucrusoare. Totusi preturile era destul de exagerate la fel ca si la magazinele amenajate la subsolul complexului.

Acesul la plaja se face peste un pod construit peste un rau. Podul este mobil, se ridica din mijloc, pentru a se putea permite trecerea vaporaselor ceva mai inalte.

Apa marii foarte calda. Din pacate intrarea in mare se face pe o panta abrupta, iar pe fundul apei sunt foarte multe pietre. De aceea si foarte putina lume in apa. In circa maxim 5 m de la mal apa masura deja 2 m adancime. Noi am avut papuci de apa care au fost foarte folositori.

Plaja acoperita cu nisip fin, curata, lata si lunga (despartita in doua sectoare de aleea de acces si ponton). Salvamar prezent de dimineata pana seara la ora 17. De la zona de sezlonguri la malul apei erau cuiburi in care broastele testoase isi depusesera deja ouale. Aceste zone erau ingradite si etichetate astfel incat sa fie protejate. Erau si udate in fiecare zi, probabil ca sa mentina o anumita umiditate. Zona de sezlonguri era destul de bine intretinuta dar nu existau etajere pe care turistii sa lase pahare, sticle etc. ci doar niste ulcele de lut destul de mici. Astfel de etajere nu erau disponibile nici la piscine. Destul de greu cu debarasatul. Din cand in cand trecea un angajat care aduna ce se putea aduna. Si cosurile de gunoi erau foarte rare.

Un alt aspect negativ, lipsa bancutelor pe aleile ce traversau padurea de pini. Doar cateva bancute amplasate ici si colo.

Domeniul are si doua vile VIP si terenuri de tenis de camp.

Aqua Park-ul arata ca o cetate, este dotat cu 3 topogane, unul interior in serpentine, altul exterior in serpentine si unul denumit kamikaze unde te puteai da numai pe baza de semnatura de asumarea raspunderii. Oricum, de la ultimul nivel puteai sa admiri privelistea din jur.

In prima jumatate a sejurului au fost majoritari turistii rusi, urmati de cei turci. Dar, dupa prima saptamana, numarul acestora s-a redus. Au sosit grupuri de turisti britanici, francezi, polonezi, nemti. Conform unei discutii avute cu o reprezentanta a gazdelor am fost singura familie de romani in perioada respectiva dar, ni s-a spus ca vin familii de romani si la Xanadu si chiar de mai multi ani.

Serviciile bune, nu foarte bune. Asta in principal numarului redus de angajati care activau in diferite sectoare. In ciuda eforturilor evidente, ospatarii nu faceau fata asaltului de la mesele principale si la fel barmanii. S-a intamplat sa ne fie uitate prosoapele o data si in cateva randuri au uitat si de consumabile. Astfel de probleme au fost corectate la receptie dupa o scurta discutie politicoasa. Cu toate acestea am asistat involuntar si la discutii mai putin politicoase intre receptia hotelului si o familie de turisti francezi.

Padurea de pini ofera oportunitatea si de a „discuta”, aproape in fiecare dimineata, cu locuitorii obisnuiti ai padurii de pini, mai ales veveritele, destul de numeroase si galagioase. Pisici, care au fost destul de prezente pe unde am mai fost in Turcia, la Xanadu erau aproape inexistene.

In concluzie, ca si o parare personala, hotelul se recomanda familiilor cu copii sau cuplurilor care cauta relaxare si liniste.

---

VIZUALIZĂRI: 6189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI