Hai hui prin Woudrichem

TIPĂREȘTE

In drum spre minunatul si mult laudatul oras Amsterdam, am hotarat ca ar fi mult mai indicat (mai ales financiar, recunosc) sa alegem locul in care ne vom caza, aiurea, prin apropierea marelui oras.

Asa se face ca din variantele de cazare puse la dispozitia noastra de foarte utilul site www.hrs.com, am ales hotelul Woudrichem din orasul cu acelasi nume.

Dupa vreo 200 km de la pasirea pe pamant olandez, ne trezim ca gps-ul ne arata ca trebuie sa iesim dupa autostrada si sa o luam, asa, pe colcauri. Bine, coclauri, in sensul ca in afara de camp cat vezi cu ochii si ceva vacute, altceva nu se pomenea; altfel soseaua era ca-n palma de bebelus, neteda adica. In jur de 15 km am mers noi pe drumul ce serpuia prin campie si la un moment dat (tocmai cand incepusem sa ne punem semne de intrebare in legatura cu locul nostru de innoptat), l-am zarit. Pe el, orasul.

Desi mult mai mult i se potriveste oraselul. Un orasel asa cum am vazut la televizor in filmele americane: strazi drepte, largi, gard viu, case mici, doar cu parter, toate cu o anume arhitectura; mai degraba se deosebeau unele de altele prin plantele din gradina decat prin stil si mai ales foarte multa liniste.

Linisteeeeeeeeeee, anormala pentru romani si fireasca pentru germani. La ora 18 nu era tipenie pe strada, parea mai degraba un decor de la Buftea, dupa filmari. Dupa defilarea noastra prin mini orasel, ne duce drumul intr-un fel de fort medieval cu legatura printr-un podet si fireste poarta de intrare. Imediat in dreapta ne intampina, maietuoasa, moara tipic olandeza. Stradute inguste, pietruite, serpuiau printre casele cu ferestre in strada si fara garduri, pana la raul Waal - principalul brat al fluviului Rin, care trecea chiar prin spatele hotelului. Oraselul acesta de poveste avea si un port cu o multime de ambarcatiuni acostate.

Am dibuit hotelul si am purces in pas vioi la cazare, pentru a mai prinde ceva lumina pentru plimbare. Hotelul OK, cladirea inalta, de fapt cladirile din fort toate erau mai inalte, cu 1-2 etaje fiecare, alt stil decat cele din prima parte a oraselului.

Noi am beneficiat de o camera la ultimul etaj, asta a fost singura parte, nu pot sa zic nepalcuta, mai mult anevoioasa din aceasta aventura pe nume Olanda. Scarile gen spirala, inguste si al naibii de greu de urcat cu trolere in brate.

Camera mica dar foarte curata, foarte bine aerisita, baia echipata cu tot ce e necesar, tv cu programe in limba engleza. Am lasat camera si am coborat pe strazi, prin cetatuie.

Cum am iesit in strada era sa ma impiedic de o pisica; am dat s-o ocolesc dar se tinea ca scaiul de noi. Si nu era singura; am constatat cu uimire si mare placere (noi fiind mari iubitori de feline) ca fortul era plin de pisici, care se preumblau pe strazi precum cainii la noi, ba mai mult, existau si castronele cu apa si mancare special pentru ele.

Deci, am vizitat portul, moara, biserica reformata Martinuskerk, poarta mare de intrare in fort si o poarta mai mica Gevangenpoort care ducea, fireste spre port si ne-am preumblat printre minunatele casute din fort. Ca o curiozitate: asa cum am spus mai sus, ferestrele dadeau in strada si inevitabil ne aruncam privirea in dorinta noastra de a cuprinde tot noul si nemaivazutul.

Asa ca am constatat ca acele locuinte nu aveau perdele sau pur si simplu perdelele nu erau trase asa incat se vedea absolut tot ce era in casa. Prima data am crezut ca e ceva singular, dar nu, era ca o regula: la toata lumea "transparenta" totala. Ma gandeam cum ar fi sa faci asa ceva la noi, in minunatul Bucuresti. No comment.

In noapte, cand am urcat Everestul la noi in camera, am constatat cu mare placere ca moara, luminata, se vedea pe fereastra, ca intr-o pictura. Nu m-am hotarat inca de cine sa fi fost semnata pictura, poate Van Gogh, de ce nu? Cert e ca am dormit minunat in acea noapte.

Dimineata ne-a surpins cu o zi superba si un mic dejun copios.

Gazdele noastre, despre care am uitat sa va spun ca au fost extraordinar de amabile si dragute (un tanar si probabil tatal lui), ne-au intampinat cu chifle fierbinti, croissant-uri calde, oua fierte, lapte (direct de la sursa si nu din galantar), tot felul de mezeluri si o cafea dumnezeiasca sau cel putin asa ni s-a parut dupa vreo 13 zile petrecute prin Germania unde cafeaua e un fel de ceai.

Ne-au dat indicatii pretioase despre ce traseu trebuie sa urmam pana la Amsterdam si unde sa parcam mai ieftin. Am pornit iarasi in pas de defliare si cu aceasta ocazie am fotografiat ce mi s-a parut mai interesant. O sa va ofer si domniilor voastre cateva imagini dragi aminitrilor mele din Olanda.

Recomand acest orasel idilic pentru liniste, relaxare, starea de bine pe care o induce, benefic pentru oamenii extrem de stresati si ocupati 11 luni pe an.

De asemenea, hotelul este minunat; sa nu va asteptati va rog la un lux exorbitant, in schimb puteti sa mergeti pe mana mea in ceea ce priveste curatenia (sunt paranoica la praf, scame, mirosuri, egrasie, perdele prafuite). Aici totul era impecabil.

Oamenii extrem de amabili si draguti, mancarea foarte buna. Nu il recomand persoanelor cu copii mici sau cu probleme locomotorii; scarile sunt obositoare si periculoase pentru copilasi.

Am incadrat acest review la localitatea Dordrecht pentru ca nu am gasit Woudrichem sau macar Gorinchem care era foarte apropiat de oraselul nostru. Daca exista posibilitatea adaugirii orasului Woudrichem, rog administratorul sa ma ajute.

---

VIZUALIZĂRI: 1728 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI