EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Willcommen im Paradis (guesthouse) [La Matanza de Acentejo](încă) NECLASIFICATĂ / MENIU
Nu puteau găsi un nume mai potrivit: „Bine ați venit în Paradis!”
La un moment dat, încercând să organizez vacanța noastră în Tenerife, am realizat că ultima cazare (Puerto de Santiago, vezi impresii) e cam departe de aeroportul din nord (aproximativ 70 de minute) pentru cât de devreme aveam programat zborul de întoarcere acasă (în jurul orei 7). În mod logic, mi-a venit ideea să caut ceva mai aproape pentru ultima noapte.
Am căutat în Santa Cruz de Tenerife și în San Cristobal de la Laguna, m-au descurajat prețurile, n-am găsit nimic rezonabil. În San Andres nici atât, având în vedere apropierea acestui drăguț orășel de celebra Playa de Las Teresitas (care, desigur, era unul din obiectivele ultimei zile și pentru noi) !
Am extins un pic căutarea spre nord și... wow! Willcommen im Paradis, o pensiune micuță, suspendată deasupra mării, în mijlocul unei grădini exotice! Nu mi-a venit să cred cât de frumos e locul ăsta! Adevărat Paradis! Atât de frumos, încât am înțeles imediat, pe baza experiențelor trecute, că o ședere de numai o noapte o să ne producă mai mult frustrare decât bucurie!...
Așadar, am redus sejurul în Puerto de Santiago la 4 nopți și am relocat ultimele 2 nopți în La Matanza de Acentejo, o localitate mică, de care probabil că n-au auzit mulți turiști. Am rezervat 2 duble cu vedere la ocean, pentru 2 nopți, fără nicio masă inclusă, la prețul total de 228 euro. Am avut drept de anulare gratuită până cu 5 zile înainte de a ajunge acolo, dar banii au fost retrași automat de pe card cu o lună înainte, conform specificării din rezervare.
În ziua cazării, am trimis un mesaj pe numărul proprietății, anunțând ora probabilă a sosirii și am primit răspuns că vom fi așteptați. De data asta, socoteala din târg s-a cam potrivit cu cea de acasă și, într-adevăr, în jurul orei 18:30 am ieșit de pe autostradă spre dreapta, conform recomandărilor GPS-ului. La fața locului, am constatat că localitatea nu-i micuță deloc, că-i cocoțată pe un versant destul de abrupt, de-o parte și de alta a șoselei, legătura între cele două „cartiere” făcându-se prin poduri ce traversează autostrada, la distanță de câțiva kilometri între ele. Noi aveam treabă în partea dinspre ocean.
Pe Google Maps n-o să găsiți locația pensiunii, Booking o poziționează însă destul de bine, la capătul aleii Camino Jagre, ultima proprietate pe stânga (coordonate: 28°26’54.5’’N 16°28’04.4’’W). Aleea aceasta se face din principala arteră ce străbate cartierul (Calle Acentejo) și coboară vreo 250 m spre mare, într-o pantă accentuată, care ne-a cam dat fiori (și palpitații, atunci când a trebuit s-o luăm la picior).
Când Helga ne-a servit binecunoscuta replică „Ați ajuns la destinație!” , a trebuit să oprim în micuța parcare, oricum nu mai aveam unde să înaintăm, drumul părea să continue cu o potecuță ce se strecura printre lame uriașe de aloe în direcția oceanului. Am coborât din mașină, liniștea era punctată ritmic doar de zgomotul valurilor ce se spărgeau cu putere undeva jos, sub noi, semn că țărmul aici e stâncos și prea puțin primitor...
Nu eram chiar siguri că am ajuns unde trebuia. Deasupra porții de fier forjat, vopsit în alb, scria Jardin mariposa abre corazones (un mix între „grădina cu fluturi” și „inimi deschise”), iar dedesubt ceva ce s-ar traduce „Centru de dezvoltare personală și umană” . Alături mai era o plăcuță, cu informații detaliate despre proprietară, de profesie psiholog și despre serviciile oferite, majoritatea bazate pe terapii alternative. Și o cutie poștală cu fluturi pictați...
Încurajați de faptul că numărul casei (11) și prenumele doamnei psiholog (Petra) se potriveau cu datele noastre, am hotărât să încercăm poarta;nada! Am sunat la numărul furnizat de booking și am fost rugați să așteptăm un pic, căci va veni cineva să ne deschidă. Și într-adevăr, în doar câteva minute am fost întâmpinați de însăși Petra: „Wellcome in Paradise!!!” Petra este o doamnă blondă drăguță și volubilă, care ne-a devoalat din primele replici originea sa germană și dragostea pentru această insulă (și pentru unul din localnici), care a determinat-o să nu-și dorească să mai plece niciodată de aici! Cred și eu...
Am străbătut curtea în care se odihnea o mașină sport galbenă (aveam să înțelegem în curând că extravaganta noastră gazdă n-ar fi putut conduce un altfel de auto!), am remarcat o clădire cu etaj și cu balcon canarez din lemn sculptat în stânga și altă clădire mai mică în dreapta, un fel de foișor. A, și încă una în față, ascunsă parțial de vegetație. Am traversat-o pe aceasta, două sau trei încăperi, nu mai țin minte, am ieșit pe o terasă spațioasă, acoperită cu gresie, cu o vedere fabuloasă care ne-a smuls un wow în cor! Ocean cât vezi cu ochii, țărmul dantelat în stânga și în dreapta! Din păcate, pozele mele or să vă dezamăgească, vă spun de pe acum, totul pare în ceață (și aproximativ la fel avea să rămână și a doua zi dimineață);de fapt nu e ceață, ci fenomenul numit calima (nor de nisip saharian), specific arhipelagului canarez (și nu numai).
Am făcut cunoștință cu soțul canarez (Antonio, parcă) și cu o cățelușă foarte lipicioasă, căreia i-am uitat numele. Am fost invitați să ședem la una din mese, doamna Petra a adus 4 formulare de cazare și a ținut să le completeze personal pe toate cu TOATE datele noastre din CI-uri! Asta a durat un pic și l-a cam enervat pe Tati, îl simțeam, chiar dacă se străduia să nu se manifeste, așa că m-am implicat și am ajutat-o pe gazdă, descifrându-i tainele CNP-ului românesc????...
Printre picături, am primit informații despre restaurantele din zonă și despre faptul că, deși pe platforma booking acest lucru nu e specificat, pensiunea poate pune la dispoziția oaspeților săi micul dejun pentru 9 euro de persoană (cu specificația că acesta nu conține carne) . Am antamat doar pentru dimineața următoare, în ultima aveam să plecăm cu noaptea-n cap, deci am mai plătit cash încă 36 euro.
În fine, a venit momentul să fim conduși la camerele ce ne-au fost repartizate. Pensiunea este de fapt o sumă de mici clădiri ridicate ici-colo pe cele 3 terase ale terenului, într-o superbă grădină luxuriantă, perfect întreținută. Am urmat-o pe doamna Petra, am traversat terasa, la capătul căreia am întâlnit piscina (evident, inutilizabilă în februarie, ne asumasem acest aspect).
Aleea ne-a condus la prima cameră, numită Rosita 1, după cum am citit pe plăcuța de pe ușă (alături era desenat un fluturaș, desigur). Cealaltă (Rosita 2) era situată în aceeași clădire, dedesubt, coboram câteva trepte prin lateral. Practic, e o clădire cu doar 2 camere, dispuse una peste alta. Încăperile sunt absolut identice, singura diferență fiind faptul că cea de la etaj beneficiază de balcon, pe când cealaltă de o mică terasă în grădină. Ambele au o splendidă vedere la ocean!
Camerele nu sunt prea mari (pe booking se precizează 16 mp), sunt echipate basic, dar suficient, nu ne-a lipsit nimic (și cred că nu ne-ar fi lipsit nici dacă stăteam mai mult). Compartimentarea este cea clasică: se intră într-un holișor, pe dreapta în baie, pe stânga este un dulap-garderobă în spatele unei draperii, în față camera, de unde se iese pe balcon, respectiv pe terasă.
Camera este dotată cu 2 paturi de o persoană, fiecare cu saltea de calitate și cu lenjerie de bumbac. Am avut câte o pernă și câte o pilotă călduroasă pentru învelit (în februarie, pe țărmul nordic al insulei, nopțile sunt destul de reci). Între cele 2 paturi, o noptieră cu o veioză comună. Pe peretele lateral al camerei, o măsuță rotundă și 2 scaune. Câteva decorațiuni cu trimitere la cultura budistă;de fapt, cred că ați înțeles, cele 2 numitoare comune în această pensiune sunt fluturii și budismul (doamna Petra ne-a explicat că își completase cândva formarea profesională în insula Bali). Singurul lucru deranjant să zic că ar fi penuria prizelor;am găsit una lângă măsuță și încă una la baie și ne-am descurcat.
Baia, cu o suprafață nu foarte generoasă, este și ea dotată cu toate cele necesare. Pe etajera dintre oglindă și chiuvetă ne aștepta un flacon cu săpun lichid, singurul consumabil alături de hârtia igienică, iar pe capacul vasului de toaletă câte 2 prosoape mici și încă unul de picioare;alte 2 prosoape mari stăteau împăturite pe unul din scaunele din cameră. Am avut cabină de duș walk-in, cu uși glisante. Aerisirea băii se face printr-un gemuleț. Am remarcat grija pentru detalii: suporturile pentru prosoape fixate în perete, mânerul de care să te ții ca să nu aluneci la duș, suporturile de săpun.
Ca peste tot pe insulă, am întâlnit și aici recomandarea să nu aruncăm hârtia igienică folosită în toaletă, ci în coșul de gunoi special prevăzut. Uscător de păr nu cred să fi fost sau nu l-am căutat noi suficient, oricum nu ne-a trebuit.
Dulapul de pe hol conține surprinzător de mult loc pentru depozitare, o parte este prevăzută cu umerașe;am găsit aici pături de rezervă și o buiotă/aerotermă pentru cei mai friguroși????.
Balconul este echipat cu o măsuță și 2 scaune, precum și cu un suport pliant pentru prosoapele ude, fixat într-o parte. Priveliștea e fenomenală, repet! Am preferat însă să ne strângem pe micuța terasă de la parter, care ne oferea mai mult spațiu. Și aceasta este dotată cu o măsuță și 2 scaune, dar am mai completat cu scaunele dinăuntru și a fost ok.
În clădirea principală, pensiunea pune la dispoziția oaspeților săi o bibliotecă generoasă, un spațiu de relaxare și o sală de mese acoperită, din care se poate ieși pe terasa cu vedere superbă la ocean. O sală de yoga/terapie prin dans se află pe terasa cea mai de jos a proprietății, dimineață au răzbătut câteva acorduri până la căsuța noastră (fusesem invitați să participăm, dar leneșii de noi au preferat să doarmă un pic mai mult).
Micul dejun se servește între 8:45 și 10. Ne-am prezentat pe la 9, ca să fim siguri. Pe o măsuță din interior am găsit mai multe platouri, într-un aranjament colorat și vesel: 4-5 tipuri de brânzeturi, ouă fierte, fructe (kiwi, portocale, banane, papaya), legume (ardei, castraveți, roșioare-cherry), cereale, „lapte” de migdale, mai multe feluri de dulceață, un bol cu guacamole, unul cu humus și altul cu unt de arahide, fructe uscate, semințe, pâine de mai multe feluri. A fost un mic-dejun un pic atipic, dar pe noi nu ne-a deranjat, chiar ne-a plăcut! A, și fără cafea. Doar ceai, apă și suc de portocale.
După micul-dejun, ne-am rezervat câteva minute pentru a ne plimba în sus și-n jos peste tot și a ne bucura de florile colorate și zecile de specii de plante, care de care mai atrăgătoare. Am descoperit, rând pe rând, și celelalte clădiri cu camere de închiriat și am ajuns la concluzia că tot Rositele noastre oferă cele mai frumoase priveliști!
Împrejurimi: Sunt 2 restaurante foarte bune în zonă, ambele situate pe Calle Acejento, unul în dreapta, altul în stânga față de pensiunea noastră, cam la 10-15 minute de mers pe jos;singura problemă este aleea pe care trebuie s-o urci și mai ales s-o cobori la întoarcere (vă jur că mi s-a părut mai nașpa coborâtul decât urcatul!). Noi le-am testat pe amândouă, dar asta e o altă poveste... Supermarket nu există, decât departe, dincolo de autostradă, exclus de accesat la pas!
Pe cărarea ce coboară se poate ajunge până la mare, dar noi n-am făcut asta. Am coborât în schimb cu mașina pe un drum serpentinos de câțiva kilometri până în punctul marcat pe hartă drept Costa de Acentejo, unde am descoperit un mic cartier cu case albe, mai mult părăsite, ce mi-a adus aminte de insulele grecești... Și câteva pisici alintate, și un cățel, și un moșneag ce ne-a supravegheat de la distanță... Și o liniște de început de lume... Foarte fotogenic peisajul, recomand această mică abatere!
Pensiunea este perfect localizată pentru a permite explorarea zonei estice a insulei: Peninsula Anaga cu parcul rural omonim, orășelul viticol Taroconte, orașele istorice Santa Cruz de Tenerife și San Cristobal de la Laguna și, desigur, celebra plajă cu nisip saharian Las Teresitas. La mică distanță înspre vest aveți La Orotava (un orășel superb, cu case vechi canareze excelent conservate;în același timp, principala poartă de intrare în Parcul Național al vulcanului El Teide) și Puerto de la Cruz, cel mai important port de pe coasta nordică a insulei. Iar până la aeroportul din nord aveam să facem cam 20 de minute.
... În general, îmi place să experimentez cât mai mult, să mă mut dintr-un hotel în altul, să testez mereu alte și alte restaurante... Dar, dacă ar fi să revenim cândva în Tenerife, aș încerca să ne cazăm din nou la tanti Petra, atât de mult am rezonat cu locul ăsta! Până la urmă, bine că n-am făcut prostia să rezerv doar pentru ultima noapte! Vorba lui Tati, după ce ne-am instalat, încântați: „Îți dai seama cum ar fi fost să ajungem astă-seară în paradisul ăsta și mâine dimineață să trebuiască să plecăm?!” Brrr... Nici nu vreau să mă gândesc!
despre SERVICII
Gazdă ospitalieră și amabilă.
despre CAMERE & COND. CAZARE
Tot ce trebuie într-un spațiu restrâns;bonus, o vedere senzațională și o grădină luxuriantă!
GASTRONOMIE (BUC & MASĂ)
Opțional, mic dejun ovo-lacto-vegetarian, 9 euro/persoană.
PLAJA & MAREA / LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
2 restaurante excelente la 10-15 minute de mers pe jos. Cu mașina: supermarket 6-7 minute, aeroportul din nord 20 minute. Ușor de accesat Peninsula Anaga, Playa de Las Tersitas, Santa Cruz, La Laguna, La Orotava (și de aici El Teide), Puerto de la Cruz.
Trimis de crismis in 10.05.20 12:59:24
- A fost prima sa vizită/vacanță în SPANIA
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 28.44841200 N, -16.46779700 W - CONFIRMATE
ECOURI la acest review
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog web a atașa următorul videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=-1bHyvI0QVc
excelentă recomandarea
Mutat în rubrica "Willcommen im Paradis (guesthouse) [La Matanza de Acentejo], TENERIFE" (nou-creată pe sait)
Am setat coordonatele GPS conform indicațiilor, rezultând următoarea poziționare pe harta interactivă AFA.
Am adnotat, deasemenea, aceste coordonate ca fiind confirmate.
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@webmasterX: Mulțumesc și mulțumesc!
Localizarea e perfectă!
@crismis: Sunt de acord cu tine ca in astfel de situatii e bine sa iei o cazare pentru 2 nopti deoarece asa cum spuneai
”„Îți dai seama cum ar fi fost să ajungem astă-seară în paradisul ăsta și mâine dimineață să trebuiască să plecăm?! ”
am avut parte de astfel de cazari (ce-i drept eram in interes de serviciu) unde ajungeam la ora 10 seara si dimineata la 7 trebuia sa plecam.
Indiferent cum arata locul este bine sa il descoperi, iar in acest caz ati dat chiar peste un mic colt de paradis.
Si dupa cum spunea si gazda, chiar ca nu iti mai vine sa pleci din aceste locuri.
Interesanta si ideea cu micul dejun fara carne, deci sa inteleg ca nu consumau deloc carne? Nu m-ar deranja pe perioada scurta, insa pe termen lung nu sunt chiar ovo-lacti-vegetariana, macar de un degetel de carne (chiar un mic) as vrea sa ma bucur.
O alegere mai mult decat inspirata, felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Mi-am învățat lecția, ce crezi?! Mai ales după turul de forță de astă-vară din Turcia, când s-a întâmplat să experimentam 3 cazări grozave de câte o noapte, 3 nopți la rând! Cel puțin după cea din Ayvalik sau Kusadasi și acum suspinăm... De atunci mi-am jurat: într-un loc pe care-l simt fain, decât o noapte, mai bine deloc.
Cât despre preferințele nutriționale ale gazdelor... Înclin că da, erau vegetarieni. Chestia cu "laptele"de migdale mă scoate mereu din pepeni, chestia aia nu e lapte, compoziția chimică e departe de a laptelui obișnuit! La masa de lângă noi era o familie de nemți, părinții și 2 băieți de până în 10 ani. Am văzut pe masa lor o cutie de lapte normal, dar înclin să cred că și-o cumpăraseră singuri.
În rest, pe noi nu ne deranjează să mâncăm din când în când fără carne. De fapt, nici acasă nu mănânc carne la micul dejun. Am grijă să compensez la alte mese!
Mulțumesc pentru vizită și ecou!
@crismis: Și un SB din tot sufletul pentru un așa colț de paradis cu vedere la ocean!
Fluturi și inimi deschise... La cum arată pe-acolo, inimile se ransformă-n maripose și se plimbă printre plantele alea superbe!
”lapte de migdale” e un fel de... ceva pe care eu nu l-am ptut bea! Cred c-aș fi procedat ca acea familie și mi-aș fi cumpărat!
De rest, suna frumos! Iar apusul e... De Vis!
@Zoazore: Mulțumesc pentru SB!
Nici n-am încercat vreodată să beau chestia aia de migdale! Laptele de vaca are beneficii nutritive clare, nu înțeleg de ce trebuie să reinventam noi roata! De cumpărat, nu cred că ți-ai fi cumpărat (poate nemții stăteau mai multe zile și, în orice caz, era vorba de copii), la cât de variată și gustoasă era restul ofertei. Pur și simplu, aveai ce alege! Am uitat să pomenesc un terci de ovăz pe care l-am combinat la final cu fructe, semințe și scorțișoară! Yummy!
@crismis: Cazarea asta cocoțată îmi amintește un pic de Muntenegru, loc pe care l-am ales pentru peisaj și vederea către mare Pentru mine contează foarte mult balconul cu vedere la apă, renunț imediat la confort in favoarea peisajului care poate hrăni sufletul și ochii.
Guacamole cum a fost? Foarte bun MD, părerea mea. Mai puțin lipsa cafelei
Cred că doamna nu accepta fumătorii având in vedere “budismul” ei.
Ți-am mai spus ca ați avut noroc, după voi s-a instalat Calima in toată “splendoarea” ei, aeroporturile s-au închis și oamenii s-au baricadat in case, un fel de carantină impusă din cauza aerului încărcat cu nisip.
Foarte bună alegere ai făcut, felicitări!
Cristina, tu cam stii caile paradisului! Auzi ce scrie:
”Willcommen im Paradis, o pensiune micuță, suspendată deasupra mării, în mijlocul unei grădini exotice!
Chestia e ca ai si argumentat ca nu e numai cu numele. Faptele, realitatile, pozele vorbesc.
Si auzi despre gazda: ca s-a in dragostit de loc si de un ceratean de al locului si... a ramas.
Ce lume minunata! M-am simtit BINE citind review-ul tau dupa cei 8 km parcursi astazi (pe jos).
????????????Numai bine! ????
@krisstinna: Guacamole a fost bun, dar eu îl fac și mai bun, căci îi adaug un pic de usturoi.
Nu cred că nu erau admiși fumătorii, în fond în spațiile deschise poți să fumezi cât vrei, iar pensiunea asta nu duce lipsă de spatii deschise. Adevărul este că, neinteresandu-ne aspectul, n-aș putea să-ți dau un răspuns exact.
Iar cu balconul, da, ai dreptate! Nimic nu înlocuiește o priveliște pe cinste în care să deschizi ochii dimineața!
@Dan&Ema: Mă bucur pentru starea de bine pe care ți-am prilejuit-o! Să ne vedem cu sănătate!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)