Reims, oraşul încoronării regilor Franţei

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Reims venind de la Verdun, după parcurgerea unui drum de aproximativ 115 km. După ce am intrat într-o parcare în care nu am mai găsit loc, am avut norocul să găsesc un loc de parcare pe Rue du Cloître, foarte aproape de Catedrala Notre-Dame, scopul principal al vizitei noastre la Reims.

Deja din locul unde parcasem, catedrala se vedea impunătoare, cu dantelăria-i caracteristică. Ceea ce vedeam noi era, deocamdată, doar absida altarului şi latura sa dinspre de nord. Pe măsură ce ne apropiam, clădirile din jur estompau din ce în ce mai puţin majestuoasa construcţie, veche de şapte secole, loc al încoronării regilor francezi.

Pe partea de nord a transeptului (după cum se ştie, bisericile, văzute de sus, au formă de cruce, cu altarul orientat, pe cât posibil, spre răsărit; transeptul este latura mică a crucii, perpendiculară pe axul bisericii), catedrala este împodobită cu decoraţii şi statui, reprezentând principalii episcopi ai diocezei Reims-Ardennes.

Mergând apoi de-a lungul laturii de nord, ne îndreptăm spre intrare, total absenţi faţă de ce este în jur, cu atenţia captată definitiv de frumuseţea catedralei.

Ajungem la intrare. Faţada acesteia este de o frumuseţe unică, deşi se pot constata asemănări cu catedralele Notre-Dame din Paris şi din Strasbourg (poate şi cu altele, dar pe astea le-am văzut). La fel ca ele, faţada este dominată de cele două turnuri, care spre deosebire de catedralele gotice germane, nu sunt ţuguiate, ci îşi păstrează aproximativ secţiunea pătrată constantă, până la înălţimea maximă (81 de metri, în acest caz). În turnul dinspre sud (dreapta, cum privim cu faţa spre intrare) se află un clopot care cântăreşte vreo zece tone.

Intrarea are trei portaluri (doar două erau vizibile la date vizitei noastre, cel din stânga fiind acoperit de schele), încadrate în câte un arc, caracteristică a arhitecturii gotice. Fiecare este decorat cu statui mai mari sau mai mici. Portalul din centru are deasupra o fereastră rozariu de dimensiuni imense, iar deasupra acesteia se află "galeria regilor", care înfăţişează scena botezării lui Clovis (care a avut loc în biserica ce se afla pe locul unde se ridică acum catedrala) şi statuile succesorilor acestuia.

În sfârşit, este greu de descris aspectul exteriorului şi interiorului catedralei, dar vă puteţi face o idee, privind fotografiile ataşate.

Interiorul nu este nici el mai prejos, dar n-am să intru în detalii, mulţumindu-mă doar cu evidenţierea câtorva aspecte. În primul rând, spre deosebire de multe alte biserici, aici nu sunt picturi, doar statui şi vitralii. Pe o latură a catedralei este prezentat vizitatorului un exemplu privind modul cum au fost restaurate statuile ce împodobesc catedrala. Explicaţiile mai detaliate le-am pus la fotografiile ataşate. Apoi, în capătul estic, dinspre altar, se găsesc trei vitralii de dimensiuni foarte mari, operă a artistului Marc Chagall, reprezentând scene biblice. Cu ocazia acestei vizite, am aflat (scria pe un panou explicativ din catedrală) că pictorul suprarealist francez era de origine evreu, născut în Belarus, la Vitebsk. Locul încoronării regilor, acolo unde stăteau când li se punea coroana pe cap, este bine evidenţiat, în ciuda aversiunii declarate a francezilor faţă de orice simbol regalist.

Ieşim parcă ameţiţi de monumentalitatea acestei opere de artă şi abia acum putem să aruncăm o privire în jur. Imediat la dreapta, la ieşire se află Palatul de justiţie şi ceva mai în spate Oficiul de Turism, într-o clădire ce din exterior arată ca nişte ruine. Drept în faţă se deschide o piaţă, care se continuă în uşoară coborâre cu strada Libergier. Pe latura sudică a catedralei se află Palais du Tau, sediul arhiepiscopului de Reims şi locul unde viitorii regi stăteau înainte de încoronare. La est, în dreptul catedralei şi al Palatului Tau (numit aşa de la litera T - tau, în greceşte - pentru că planurile palatului erau de această formă) este un frumos parc, decorat cu splendide flori.

Să mai amintesc faptul că, împreună cu Mănăstirea Saint-Remi şi Palatul Tau, Catedrala Notre Dame din Reims a fost înscrisă în anul 1991 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

După ce ne-am mai plimbat puţin prin centrul oraşului, ne-am întors la locul de parcare, pentru că obiectivul final din acea zi era Parisul, aflat la vreo 150 km.

Dar satisfacţia opririi la Reims a fost totală. Merită să treceţi pe acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 5514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI