Villa Kibel din Eilat, cazarea unde am avut propria floare de bougainvillea în patio

TIPĂREȘTE

Floarea de hârtie sau bougainvillea m-a fermecat de când am văzut-o prima dată. De mulți ani, iubesc bougainvillea și de câte ori am ocazia s-o văd în vacanță, tot de atâtea ori mă declar fascinată de această superbă plantă de culori diferite, delicată și gingașă deopotrivă.

Totuși acesta fiind un articol de cazare, și nu unul dedicat acestei flori, am făcut această introducere pentru a vă pune în temă cu ce am găsit la cazarea din Eilat.

În Eilat cazările nu sunt prea ieftine, mai ales când vorbim de hotelurile luxoase, cu multe stele pe frontispiciu. Nu mi s-a părut ieftină nici cazarea în sistem self-catering la vile sau aparthoteluri, mai ales dacă se pune problema să fie poziționate aproape de centrul stațiunii.

În asemenea condiții, am tot căutat pe booking în dorința de a găsi ceva de din cea de-a doua categorie de cazări, având în vedere că nu vroiam una cu masă inclusă, nici măcar cu mic-dejun, fiindcă în trei din cele patru dimineți aveam să plecăm foarte devreme de-acasă. Am găsit la un moment dat un studio la Villa Kibel Apartments, o vilă cu cinci sudiouri, situată relativ aproape de centru, în partea veche a orașului, într-un cartier select de vile ale localnicilor.

Adresă: str. Peres, nr. 18, Eilat, 88000, Israel
Website: http://villakibel.co.il/

Studiourile vilei, dispuse două la parter și trei la etaj, poartă fiecare numele a câte unui membru al familiei proprietarului, Russel Kibel: Maisie, Jack aflate la parter și Galit, Yuval, Alon, la etaj, așa cum am citit pe propriul website.

Am rezervat un studio pentru patru nopți, am transmis ora aproximativă a sosirii, iar proprietarul mi-a scris zilele următoare că ar vrea să-i achit în numerar dacă e posibil, în orice monedă pot eu: shekeli, euro, dolari. M-am învoit, nedându-i exact moneda în care vom fi făcut plata, căci nici eu nu știam în momentul acela ce și cum vom face.

Totuși, cu o zi înainte de a începe cazarea, proprietarul mi-a scris din nou să-i confirm ora sosirii sau să o modific pe cea știută de el. I-am răspuns politicos că nu s-a schimbat nimic, dacă avionul ar fi avut întârziere, n-aș fi avut de unde să știu în acel moment.

Am aterizat pe aeroportul OVDA în jur de orele 10,00, iar în Eilat am sosit pe la 11,30 la autogara centrală. De acolo, știam că putem merge pe jos, distanța până la proprietate fiind mică, ușor de parcurs, în 10-15 minute. Socoteala nu s-a potrivit exact pentru că, deși aveam harta în mână, localnicii nu prea știau de străduța cu pricina, dar, până la urmă, ne-am descurcat de minune. Dacă tot a venit vorba de distanțe, pot spune că până în inima orașului, considerată a fi Mall Hayam, sunt vreo 7-800 m, la fel și până la plaja publică 9Beach ce ocupă unghiul de 90 ° al golfului Eilat, vecină cu mall-ul.

Am ajuns în fața Villei Kibel la orele 12,00, am sunat și proprietarul, Russel Kibel, cel cu care comunicasem pe e-mail, ne-a deschis primindu-ne călduros. Russel este o persoană trecută de 70 ani care nu-și arată vârsta, foarte sociabil, săritor și sfătos. A trăit în Africa de Sud peste 30 ani, după care s-a întors la origini.

Ne-a condus la studioul ce ni-l rezervase, situat la parter, spunându-ne că suntem privilegiați fiindcă avem patio privat. Ce-i drept, uitându-mă pe website-ul vilei, am văzut că doar la parter studiourile au câte un patio fiecare, toate cele trei studiouri situate la etaj împărțind un singur balcon, acela fiind, deci, un spațiu comun. Am primit, deci, studioul Jack.

De cum a deschis poarta înaltă, dincolo de gardul opac, în patio ne-a întâmpinat o frumoasă și bogată bougainvillea care m-a făcut să scap un wow de uimire și încântare. Avea o culoare puternică de ciclamen și o coroană destul de înaltă și deasă, lăsându-mi momentan impresia că aceea era vedeta cazării. În patio mai aveam o masă metalică cu trei scaune de plastic, loc excelent pentru a mânca sau a sta la cafea și un uscător de rufe, foarte necesar pentru prosoape și costume de baie. „Pardoseala” nu era de iarbă, ci dintr-un covor de plastic verde, cu, cili” care imită bine gazonul.

Apoi am intrat în studio constatând că pozele de pe booking erau fidele, poate peste realitate, chiar. Destul de spațios (aprox. 30 mp), studioul are în stânga patul matrimonial cu noptiere la capete. Pe fiecare dintre acestea, se află câte o veioză. Patul, destul de confortabil, este dotat cu saltea cu memorie. În dreapta aveam o canapea nu în cea mai bună stare, dar utilizabilă. Noi am folosit-o să sprijinim pe ea diverse, inclusiv trolerele. Pe partea dreaptă a patului se afla fereastra care dădea în patio, aşa încât tot timpul priveam bougainvillea vrând-nevrând, umplându-ne ochii de frumos și încântare. Deasupra ferestrei, era aparatul de aer condiţionat.

Dincolo de canapea, direct în față, era baia, potrivită ca mărime, dotată cu duș cu perdeluță, o chiuvetă încastrată în mobilier, vas de toaletă. Am găsit consumabile de tip săpun lichid într-o sticlă cu pompiță, șampon și gel de duș în recipienți foarte mari, întrucât etichetele lor erau numai în ebraică, am presupus că unul era gel de duș, celălalt șampon, dar prea sigur nu știu. :) În dulăpiorul de sub chiuvetă erau trei role de hârtie igienică, odorizant micro spray, soluție de curățat pardoseala.

Țin să menționez că totul era curat și absolut funcțional, atât bateriile cât și instalațiile. Firește că gresia se uda bine la fiecare duș, dar se usca destul de repede, nefiind chiar un inconvenient.

Dincolo de pat, era o mică zonă de luat masa reprezentată de o masă nu prea mare, cu două scăunele tip taburet, apoi, pe un întreg perete se desfășura chicineta. Mobilierul era de calitate, iar dotările peste așteptări. Aveam plită electrică cu un ochi, cană electrică de încălzit apa, cuptor cu microunde, veselă, vase de gătit, tacâmuri și ustensile. În plus, am găsit alimente de genul sării, zahărului, cafelei solubile, condimentelor, pliculețelor de ceai, uleiului de măsline. La chiuvetă era o sticlă mare de detergent de vase, lavetă și buretele aferent, dar și un prosopel de șters mâinile. Ni s-a spus că apa este potabilă și că are gust bun, greu de crezut într-o țară, în care, în general, această resursă este precară. În zilele următoare ne-am lămurit că apa de la chiuvetă provenea de la unica stație de desalinizare a apei marine din Israel, aflată în Eilat.

Imediat lângă chicinetă aveam un frigider mare, foarte util, ce-i drept. Toate vasele și aparatura erau foarte curate și îngrijite, chiar dacă nu tocmai noi.

Între frigider și pat, mobilierul studioului era completat cu dulapul de haine, destul de încăpător, având numai rafturi, nu și spații de umerașe. În dulap ne așteptau cuminți trei prosoape, unul de picioare, două de corp, nu albe, dar foarte curate. Prosoape de față nu am primit, asta nu prea mi-a plăcut, dar am trecut peste acest aspect, fiindcă luasem două mici de acasă, pentru orice eventualitate. Tot în dulap, pe interiorul uneia dintre uşi era lipită parola de la wi-fi care era parţial numărul de telefon al lui Russel. Acesta avea semnal bun şi a funcţionat perfect.

Deasupra canapelei era suspendat un televizor LCD cu diagonală mare, cu programe în ebraică şi arabă. Am găsit un post specializat în muzică şi acolo l-am fixat.

Am găsit de cuviință să achităm în shekeli, dat fiind că schimbaserăm destui dolari și în aeroport și în zona autogării, iar echivalentul în euro sau dolari pe care Russel îl scrisese pe foaia cu rezervarea nu era chiar avantajos pentru noi, cel mai corect a fost să plătim, așa cum scria pe rezervarea mea printată de pe booking: în shekeli. A rămas cam surprins, nu se aștepta să primească monedă națională, ci valută, dar n-a comentat nimic. Apoi, pe harta turistică a oraşului pe care o pusese pa masă, ne-a încercuit principalele atracţii turistice din oraş povestind un pic despre ele, principalele magazine (mai ales cele din apropiere), ne-a dat informaţii despre transportul în comun.

Şi-a arătat disponibilitatea în a ne sprijini în orice problemă. În zilele următoare ne-am intersectat de câteva ori cu el, mereu întrebându-ne dacă avem nevoie de ceva. Nu a fost cazul de nimic, din fericire. În dimineaţa celei de-a patra zile când am plecat spre aeroport, ne-am trezit cu el la uşă la 06,15 să-şi ia rămas-bun şi să mă roage să-i fac un comentariu ok şi să-i dau note bune pe booking.

La final, nu pot decât să recomand şederea la Villa Kibel pentru că totul a decurs absolut normal, ne-am simţit bine, iar bougainvillea din patio, cu care ne-am împrietenit încă din prima clipă, ne-a fost cel mai colorat şi frumos colocatar.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=N_5U1JMdiI4

---

VIZUALIZĂRI: 1133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI