GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Villa Giuly3 / MENIU
GiuGIULYrea... bărzoiului
TIPĂREȘTEGong!
Obişnuinţa este o deprindere cu factor mare de risc... şi pentru turistul de pretutindeni. Exclamaţii stil, „Mergem şi la anu'! ”, „D'abia aştept să revin!”sau, „Sigur, la anu' venim tot aici! ”, fac să te pună în postura ca, în concediul principal al anului să vezi aceleaşi meleaguri, oricare ar fi ele. Comoditatea este a doua ”bacterie” care, participă în demersul de a alege aceeaşi destinaţie. Te ştii cu împrejurimile, te ştii cu oraşul, eşti obişnuit cu plaja/muntele, ştii unde-i lăptaru'... whatever. Singurele antidoturi împotriva celor două de mai sus este, Repetiţia, dusă până la Plictis care, te face la un moment dat să... Switch, „vorba” lu' Will Smith.
Arareori am purces în ultimii 20 de ani, în a “bătători aceleaşi alei”, pe considerentul că, “languste, caracatiţă şi icre de somon aş mânca în fiecare zi dar, nu... tot timpul” (... deh... mă rog, e chestie de gust...). Anu' ăsta, NU am reuşit să creez o altă... religie, în ceea ce priveşte o nouă destinaţie, pentru că faraoana e un fel de copil-femeie-copil. Copil, pentru că se alintă în a ajunge la deznodământul programat de propria-i minte şi dacă nu... femeie, pentru a argumenta cu tipul de fraze "Ştii că am dreptate! ” şi dacă nici aia nu funcţionează devine, din nou... copil, si începi să realizezi că mai bine renunţi şi faci ca ea, decât să ajungi la lobotomie şi să te auzi spunând, "Ok, ok, ok, mergem tot acolo, ... numai, nu mai vreau sa aud nimic de chestia asta!! ”.
În consecinţă de la atâta gudureală combinată cu o f... runzăreală la creieri, m-a sucit de la Grecia. Cu materia cenuşie făcută franjuri, Italia a devenit chestia repetativă pe 2011. Adevarul era, că Plictisul încă nu mă lovise, ca să schimb traiectoria, spre alte locuri.
CULCUŞU'
Alegerea “hambarului’ şi comoditatea “fânului”, unde pui “bila-pe-cinci”, în general, nu este... stufoasă, pentru 2 adulţi care, sunt într-o veşnică “lună de nutella” şi nu se iau la palme prea des. Pe de altă parte, e la mintea raţei că simplitatea să faci din rahat capodoperă, nu e chiar perfectibila dar, încercarea merită. Culcuşu-l bobinez din timp, având în vedere că, în viz (uina) iunea mea, 14 zile... oriunde, trebuie cât de cât gândite. Din ianuarie încep să adulmec prin zona adriatică sau ionică, pentru ca mai apoi să intru în contact, de preferat direct cu propietarul. De cele mai multe ori, însa, este o agenţie locală, prin care fac rezervarea. Anu' ăsta am ocolit agenţia „La buza umflată” şi ne-a ieşit concediul aşa cum ne-am propus.
Zona macaronară Friuli-Giulia, Lignano Sabbiadoro şi Villa Giuly, a fost finalmente destinaţia lu' iulie 2011, ca loc de somn, depozitat cârpe şi acareturi per paişpe zile. Locul a avut trei condiţii de îndeplinit, când se trage linie: acces uşor auto/parcare, zgomotecă la minim şi... câţi... mai puţini “claie peste gramadă”, adică un fel de... ocluzie humano-turistică. Dacă posibil, numai noi şi propietarii, cerul fiind limita, în rest. Pretenţiile le-am “întins” şi în funcţie de costuri. Ca un cocostârc, la capăt de stradă şi 350 metri de mare, vila, ce pare mai mult... viloc la prima vedere, e aşezată pe un drum obturat... de fapt, drum închis, deci, numai noi şi cei din zonă îşi cărau posteriorul, pe acolo. Etajul întâi, hibernam noi şi la doi, un italian cu soţia, el lucrând la agenţia prin care am facut rezervarea. Aşa s-a nimerit, nu s-a vrut! Oricum, pentru mine era perfect, aveam vreo nelămurire, urcam un etaj şi se rezolva. Acum... să nu vă închipuiţi că e ceva stil... Donald Trump, culcuşu' ăsta din mijocul staţiunii. Italienii ca şi grecii merg pe ideea (destul de logică dealtfel), de... minimales de minimales!... şi cu titlul “Construieşte şi dă în chirie”. Bojdeuca lu' bunica de la 19suteţâşpe, din Brăila, care, fiind atât de înalta de... bătea broasca cu laba-n geam, era la fel de încăpătoare, chiar dacă la interior nu era up to date. Un balcon imens (cam mare... mai bine dădeau largheţe interiorului, decât invers), cu două dormitoare, într-unul se dormea, în celălalt se sforăia. Nu că aş fi eu un argument convingător pentru paturi separate dar, dacă serile erau stropite cu... Sambuca (... că Săniuţa, sau Moartea pe Schiuri nu consumăm), se lăsa cu... drujbălit. Aerul condiţionat era, sub forma unui ventilator ce făcea valuri cu aerul cald din preajmă, oricum nefolosit. Din păcate, o meteahnă des întâlnită în privinţa pereţilor, era şi este izolarea fonică, aproape inexistentă. Când foloseşti gresie pe tot arealul ca pardoseală... sau marmura, zgomotul de interior se amplifică, normal. Asta-i viaţa... nu poţi fi cu toate! Dacă unu' din noi, vroia să bage cornu-n pernă, vreo dup-amiază sau se culca mai devreme, se auzea şi dacă îţi puneai unt pe pâine. Uşile elegante dar, erau mai mult un fel de... paravan cu clanţă şi de-ţi făceai de lucru în bucătărie sau baie sau mersu-n şlapi... orice... meştereală era exclusă. Că scăpai ochelarii de soare pe jos, sau dădeai cu picamăru', era acelaşi lucru. Ca să nu mai zic că mi-am şlefuit pronunţia în limba lui Dante cu, cuvinte deja ştiute dar, cu fonetica originală, ca: vaffanculo... mascalzzone... stronzzo... figlio di putana, venite de la vecinii mei italieni de la etaj, evident cu accent venezian, nu oricum! Deci, o plăcere... şi fără dicţionar. Sigur, trec peste inconvenientul unei canapele, în formă de S, turtit, închisă parte-peste-parte care, în prima zi, am desfacut-o, trăgând de S-ul ăla ca s-o întind şi s-o fac pat şi aşezând-u-mă pe margine cu cafeaua fierbinte, liniştit şi entuziast în d'alde concediului... capătul celalalt s-a încovoiat şi mi-a venit direct în meclă şi evident, efectul dominoului, cafeaua în poală. Noroc ca eram înfofolit cu... slipu'. Cum sunt om şcolit şi n-am ieşit mai tâmpit din facultate, am urlat galant un: Fuck that shit!... şi mi-am revenit. Şi ca să închei acest capitol, ultima chestie care-mi dădea senzaţia că cineva îmi face o trepanare cu bormaşina, la nivelul tâmplei, era modelul sau in-print-ul feţelor de masă şi pernuţele (le) lor de şezut... care erau în ton cu... nimic... ce să vă spun!... să te trezeşti în fiecare zi şi să vezi nişte bujori roşii imenşi, pe fond alb (vezi foto) ... era... ca-n filmele alea de groază, în care psihiatrii-ţi testează schizofrenia cu cartonaşe, ce ţi-le'mping sub nas cu tot felul de, desene, de ajungi să-ţi facă creierul... pitic. Aveam senzaţia, de fiecare dată că, am băut Roşu de Moscova, cu o seară înainte, Verdele de Paris, neavând concentraţia să te ducă în starea aceea. Sumam sumarum, perfect pentru doi, ok pentru patru şi calvar pentru şase... că aşa se închiriază locu', de fapt, per şase capita, la origini.
NUTREŢURI ŞI HIDRATĂRI
Sunt întrutotul de acord că, în momentul concediului, care poate fi activo-mergător sau pasivo-lăfăitor, îţi alegi modul de a băga la serpentine, servind masa cum simţi mai bine la corazón. Îmi place să fiu rege două săptămâni şi să am posibilitatea unui mahaburez/majordom, personal. Să mă servească cu d-ale gurii şi să-mi ducă căldura solară de la fese, stând ca sluga lângă masă/şezlongul meu şi fâlfâind cu o frunză, în chip de evantai. Mai întodeauna sunt propriul meu... fâlfâitor de frunză, pentru că în viaţă una-i dorinţa şi alta-i realitatea. Şi cu mâncarea la fel, îmi pun singur că, nu-mi cade prafu' de pe umeri.
Ca şi-n 2010, am servit masa la Ristorante “Crăpelnizza di Macedo”, care era foarte aproape de casă... adică... la colţ... de perete cu ieşirea din apartament... adică în bucatarie şi unde întodeauna, primeam în plus în farfurie şi rămâneam şi cu bani de suc. Cum faraoana e o ladă... pardon, o lady, evident că îşi ia în concedii soţul, şoferul, animatorul, saltimbancu', cărătorul de bagaje, cititorul de GPS, vorbitorul de limbi latine, limbi lamine, anglo-saxonă... whatever. Aşa că, dacă eu sunt în toate rolurile, de mai sus, ca Sergiu Nicolaescu, normal că sunt şi bucatarul de fiece zi. Chestia asta, a fi de toate, îţi “necrozează” un pic, juma' de creier dar, îşi revine-n timp dacă-l loveşti cu ceva whisky. Lăsând gluma la o parte, când eşti în Italia, e păcat (dacă eşti în tandem... adultic!), şi le ai şi-ţi place cu “ce se mănâncă gastronomia”, să nu îţi prepari singur şi la cantitaţile care le doreşti. În zona Udine sunt fermieri, care au de toate şi proaspete. De la şunci, brânzeturi, la legume. Roşiile cu gust de soare udinez, sunt un festin într-un melanj cu paste proaspete, “trase” la mână de vreo nană cu mustaţă din vreo fermă, din zona friuliană. Pasta fresca cu ouă create de găini crăcănate de la atâta porumb, plimbat prin ulei de sâmburi de măsline din fermele italiene. Pesto cu busuioc de grădină, cu frunza cât palma şi parmezan adormit mai multe luni, în beciuri macaronare. Meniul, "Á la Carte" (vezi foto) , conţine doar un singur fel, sub denumirea “Tati, orice găteşti e bun”. Sigur, libertatea de popotă îţi creeaza o linişte orgasmică şi cerebral poţi bucătări, în tihnă.
Hidratările pot fi... băi de bere Moretti, dacă te ţine duodenu' dar, părerea mea, că viticolul macaronar are oareşce renume şi nu trebuie ocolit. Sigur, aici nu putem uita talentul ardelenesc de alambic, sub formă de trotil, numit şi recunoscut ca, pălincă, venită cu ea în teacă de pe plaiul strămoşesc.
ENTRETAIMENT
Echipa de animaţie “Los Dilimanes”, de mare anvergură, care avea reprezentaţii în fiecare zi, nu pot s-o evaluez, întrucât era formată dintr-un singur membru şi ăla era... m, EU. Am ajuns în Lignano pe o vreme de... vis... mijlocul lu' iulie şi era o... ”văjăliiie”, că m-am uitat pe hartă daca nu cumva am ajuns în... Camchatka. Ploua cu nişte... ”stropoi” de-ţi cădea ochiu' pe jos! Evident că a doua zi am ieşit în balcon să fac temenele cerului şi să hămăi un... ahammma, ahammma... ca tribul cherokee dar, am realizat că sunt în Italia şi am început să cânt în gura mare, refrenul adecvat către cerul înnorat...
- “O soooole miiioo,
sta 'nfronte a teeee! ”
O so...
... dar... de la clădirea din lateral...
- Ooooo... oooo! Ma'... che... cavollo stai facendo? Sei pazzo?? Sei Mario Lanza??? , începe să urle o tanti, sigur cu păr pă mamelon, că avea voce dă bas.
Evident, ca şi “câinele lui Pavlov”... the conditional reflex...
- No, io sono Mario Clantza, de-ţi sparge faianţa! , strig reflexo-clovnonian.
- Ma'... di dove sei, demente? , ţipă doamna păroasă, civilizat.
-... di Balamuco! , răspunsul meu, obişnuit...
La patru zile distanţă, visam... zgomote... ihooooviiingrhhh şi... mă trezesc şi aud acelaşi lucru plus de trei ori, “Basta... basta... basta! ”
O iau ca zăludu, cu freza din somn a unui indian sioux, fără ajutorul stilistului şi ajung în balcon. Găsesc o faraoană cu părul zburlit şi mâinile în şold, cu aspect de “pregatiţi-vă-să-vă-prind-biluţele-între două-cărămizi”. Nu era greu de dibuit baiu', având în vedere că şi anul anterior am avut talentul, a intra în situaţii maro. Tot pruncii sau pruncul, de această dată, era variaţiunea pe aceeaşi temă. În clădirea alăturată veniţi in vacanţă, una famiglia di macaronarii, cu doi prunci, care erau la vârsta când îşi dau în cap ca fraţii. Mezinul halitor de loaşte (paste de Ardeal), avea un anume... orgasm, cu poarta de intrare, adică, acolo era un ivăr din ăla în formă de L, destul de antic, aşa cum ştiţi şi voi, existent la garajele mai vechi sau la ţară, la hambaru' lu' bunicu'... eeeeh... şi... copchilu' era... artist... la ora 8! , în zori! Adicătelea, arta lui consta să frece ivărul ăla-n L, ruginit, prin mişcări rotative faţă-spate pentru al scoate-introduce prin cele două găuri sudate de închidere. La ora aia să auzi... ihohrrchhhrammm... repetativ şi cadenţat ca bocancii de soldat, îţi cădea păru' pubian! Nici de mirare că faraoana era aproape cheală... pardon, chinuită, vrui sa zic. Mă mir că n-a sărit de la balcon ca să muşte sau să dea cu puţin napalm. Cum era de aşteptat, dupa incident, s-a aflat cu viteza luminii (exagerez... normal!), cine erau locatarii de la etajul unu din casa alăturată, adica noi. Altă zi, normal că ora era tot 8-dis-de, aceeaşi poartă şi acelaşi copil, numit mai departe Micuţul Coşmar care, avea talentul a şti că, cafeaua NU se bea în linişte şi mai ales să NU şadă mioriticul Alex, pe balconul lui în tihnă, nederanjând pe nimeni. Băietul avea... două biluţe... ale lui plus încă două... una galbenă, alta roşie... şi cum era îndrăgostit de acea poartă scârţâitoare, dădea... în ea... odată cu bila galbenă, odată cu aia roşie... dinga... linga... dinga... linga... dingalingadingalingadingalinga...
Sigur că, a sorbi din espresso, în acel ambient era o plăcere... simţeam cum îmi încolţeşte pătrunjelu' dar, cum reuşesc mai de fiecare dată să-mi fac auto-terapie, neintesivă ci doar antidepresivă, nu am mai apucat să intervin civilizat că, copchilu' ridică ochii spre mine şi dintr-o dată... o zbugheşte alergând, spre ai lui bănuiesc, strigând:
- Papá, papá, papááá... la signora Dracula... e lààà!!! AIUTOOO!
- Ce Dumnez... ???
Când mă întorc, în spatele meu, faraoana nemişcată, nu făcea nimic... stătea doar cu mâinile în şold ca o zeiţă, stil anti-world, parte dintr-un desen apocalptic, de pe vreo copertă de disc de-a lu' Metallica, Black Sabbath sau Megadeath.
- Yo, momma! What's up? ... Hei... Parcă... am mai văzut privirea asta, acum câteva zile... hmmm!!!... Ai venit să distrugi invenţia care toacă nervii lu' bărba'tu? E greu să-ţi bei cucuta de dimineaţă în linişte! Huhh?
- NUuu... ! Nu pot sa dau cu... vitriolul de dimineaţă în linişte!
- Ok, ma' bad, ma' bad! Am înţeles! Mă duc pân-la colţ să-ţi cumpăr un aruncător de flăcări!
Din acel moment, s-a făcut linişte în cartier şi ne-am putut vedea de concediu, în limitele suportabilului.
CONCLUZIE
Firea umană este în continuă căutare. Firea mioritică adaugă un... plus la această căutare. De aceea, oriunde ne-ar duce paşii, ne luăm şi... cârcoteala mioritică în bagaj şi într-un fel este benefic. Trăind sub impresia comparativului a fi cârcotaş la modul pozitiv, nu face decât să te pună “în mişcare”, a te duce la mai bine în anii următori, având evident în minte, costurile.
FINAL
Pentru a fi ancorat în veridic, nu pot să nu recunosc că a fi mioritic astăzi în Europa, nu este chiar o... imortelă la timpan. Cred că ideea este să te bucuri de locul în care te afli, oricare ar fi el. Că ai fost sănătos ajungând pân-acolo cu bine şi ai un loc care se numeşte ACASĂ la care te rentorci, cu drag. Sigur că şi acasă înjuri şi nu-ţi convin diverse lucruri dar, dacă-ţi iei nevroza şi ieşi un pic în natura gliei noastre, clătind ochii cu munţii, şesul, pădurile, satele, tradiţiile stramoşeşti, te calmezi şi realizezi că, cuvântul pitoresc a fost inventat pentru a descrie România.
Personal, mă mândresc că sunt român... şi pentru că România, ori te contrariază, ori o iubeşti dar, nu te lasă niciodată indiferent.
Poate sună patetic şi siropos sau populist dar, nici că-mi pasă pentru că: My country is a Home, not a Place.
Iubiţi-vă ţara, că n-o va iubi nimeni în locul vostru!
Pe... oricând!
Cortina!
Trimis de Alex_Macedo in 08.12.11 09:04:51
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
39 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Alex_Macedo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
39 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Sunt convins ca ziua de astazi, 8 decembrie, va fi muuult mai fain pentru muuulta lume (toti cei care citesc aici) si ca asta se va datora primordialmente lecturarii acestui review (si autorului sau).
Ajungand la a treia rubrica distincta cu recomandari de calatorie sau sejur din aceasta zona, am definit pe site sectiunea LIGNANO SABBIADORO (vezi localizarea pe harta interactiva aici). Si pentru ca aceasta sectiune s-a nascut prin aportul aproape exclusiv al autorului, l-am definit pe Alex_Macedo ca nănaş (termenul folosit pentru naş in regiunea celor 3 Crişuri si nu numai) al acestei sectiuni.
Rog așteptați...
@Admin
... ce pot sa-ti spun? Ca intodeauna esti umar-langa-umar! Iti multumesc pentru tot sprijinul, de-a lungul timpului!
Sa fim sanatosi si... Craciun fericit!!
Hai ca mi-ai inveselit ziua!
"Macedo's shot"... 
O concluzie am tras cu certitudine: vreau si eu sa fiu faraoana pentru o zi!! 
Ma dove posso trovare un uomo così??...
Pentru ca prima data cand am citit am ras... n-am inteles prea mare lucru (normal ca nu-i vina ta)... asa ca a intervenit si o a doua lecturare! Super!!! Mentionez ca faraonului meu nu-i convin decat concediile pasivo-lafaitoare care-s stresante de-a dreptu'!!! Un vot si o zi buna!
@magdalena
))) no lo so! no lo so!
... asa cum bine, ai inteles... este o placere sa fii faraoana
DAR... nu e prea usor sa fii Alex... rabdare este cuvantul de ordine!! ))
@alex_macedo: Am lasat toate alea balta cand am vazut ca ai postat ceva . Da' sa stii ca in rolu' lu' Sergiu Nicolaescu era Colea Rautu! Mai zi -ne de licoarea aia de struguri macaronari, ca mi-ai facut pofta! Si o intrebare serioasa (pentru subsemnatu'): 2012: Lignano Sabbiadoro sau Liddo di Jessolo, ca nu m-am hotarat?
As manca si eu la Ristorante “Crăpelnizza di Macedo” si sa-mi cante "Los Dilimanes”. E deschis publicului?
Sa ne traieste maestre ca ne inveselesti ziua si ne aduci aminte ce inseamna sa fii roman.
@johnnyredlabel
Mersi de vizita, stimabile!!!
... si Lido are eleganta lui dar, parca Sabbiadoro este mai aerisit si poti gasi cazare in limitele decentei, alegand daca vrei in buza marii sau a patra linie de la mare! Avand in vedere ca urbanistic a fost bine gandit... poti gasi locuri unde e mai multa liniste si sa sa fii si... vicino al mare!
Mie personal mi-a placut si place, pentru ca aduce cu o Mamaie a anilor'70.
@Alex_Macedo: Si eu tot la Sabbiadoro ma gandeam, dar jumatatea cealalta a familiei tot insista cu Lido. Mai negociem, insa soferul sunt tot eu, asa ca...
Daca ma hotarasc, am sa-ti mai cer oarece sfaturi, prin PM, ca sa nu deranjam aci... Multumesc oricum si... cum ziceai ca-i vinul?
TraianS
Traiane, Traiane...
Ma bucur ca ti-au placut, macar la vedere bucatele... Los Dilimanes are, ore cu publicul pana-i sare publicu'n cap!
Vacante cat mai multe si mai diverse, iti doresc!
@johnnyredlabel
Stii ca la mine e "Pe... oricand! " si cand ai tu chef scrie-mi cam la ce te-ai gandit pe PM si te ajut cu placere!!
Vinu' johnny... vinu'... vinu'... e... e... MIAM-MIAM!! Sangue siciliano de te iei la palme singur... deh... ma rog... pe mine ma lua faraoana la palme...
Faraoane, cred că sînt dator o bere (sau mai multe) la tine, să mor io, că începusem ziua al naibii de prost. Mi-am revenit, mersi!
@santana
Imi place ca am reusit sa-ti mai elimin din partea proasta a zilei! Hei! PRIETENE! Revino-ti!!... stiu ca toate pot parea... maro, in anumite momente dar le scoti tu la capat!!!
... EU, MERSI!!
Olelei maestre, ti-au dat macaronarii si blide personalizate. Esti tare ce sa mai zic, dar spune-mi si mie unde ai gasit betele alea pe post de grisine cu numele tau?
Si apropo nu te-a invatat nea Georgica Bus cand a fost la noi ca nu se zice umar-langa-umar ci sold langa sold.
@Alex_Macedo
Îți spun eu... Piticotu' cu biluțele colorate, ăla cu dingalinga, era in misiune... Era trimis acolo de Muuvit/Mini Me/ArTuuDiTuu/etc sa pregătească terenul... Pentru ce, nu știu, tu ar trebui să știi mai bine și, eventual, să ne spui și nouă!
Vezi? Noroc cu Hatsepsuta (a cata oară?), sa te scoată din situația colorată...
Maestre, din nou, jos palaria.
Saptamana asta, doua evenimente m-au inveselit: postarea ta si "drama" cainilor rosii )
La mai multe!
Nu am cuvinte maestre sa iti descriu buna dispozitie "la care m-ai supus" citind review-ul in cauza. (rasul zgomotos cu "gura pana la urechi" este un "must" in lecturile tale)
EXCELENTA este "istorisirea"... EXCELENTA este si starea mea acum...
Dar poate cel mai mult ma bucur ca "ti-ai luat inima in dinti" si ne-ai incintat din nou cu experientele tale si cu "stilul Alex_Macedo" (stil ce ar trebui brevetat.)
Felicitari si multumesc pentru buna dispozitie "cauzata"!!
Si asa cum bine spui... sper ca "Pe... Oricind" se va transforma in "Pe... Curind"
Acelasi fan declarat si "prieten virtual"... sev7
@Andox
Frate Andox, am si eu niste circumstante de... mintea copiiilor!!... m-am jucat si eu, intr-un moment mai liber... promit sa nu mai fac!! )))... fie si sold-langa-sold de la Bush in the... bush!
@crima
Asa cum zici, sa fie!!! Hatsepsuta trebuie sa aiba si ea aportul ei, nu? ... numai, sa stai asa, cu posterioru-n soare? ... sa mai si "munceasca"!!!
@vladex
Important e sa mai... iesim... noi toti din gri-ul, nenorocit cateodata, de care ne lovim in fiecare zi! Ma bucur ca te-am binedispus!
In sfarsit, am vazut si eu... ceva fotbal in Stefan cel Mare!... cam tarziu s-au trezit dar, bine macar ca au facut-o!
Multumesc domnilor ca "ati trecut pe la mine"!
@sev7
Intrasem intr-o moarte clinica cu, creierii si sincer pofta se cam duse... si mi-ai scris mesajul ala... si m-am gandit ca ai dreptate!... colegii/amicii/prietenii de pe AFA, poate au nevoie de putin zambet, in viata lor si de aici si aceasta ultima postare. Sper sa nu fie ultima... vom vedea...
Multumesc mult, sev7!!!
@Alex Macedo:
”l-am definit pe Alex_Macedo ca nănaş (termenul folosit pentru naş in regiunea celor 3 Crişuri si nu numai) al acestei sectiuni
.
o asemenea distinctie, prin partile de pe la noi, se traduce cu: "nu udati si dumneavoastra noul statut, cu ceva bautura, ca sa fie unul trainic? ". E bine si cu urarile de sanatate, Craciun fericit, dar astea sunt deja clisee .
Noroc si la cat mai multe asemenea delectari!
@alex_macedo: daca tot e vorba de nanas, cum a zis Cornel, promit ca in seara asta am sa degust un redlabel in cinstea ta! Prosit!
Alex, vorbeste cu cel responsabil de ridicare cortinei.
Noi aici strigam de azi de dimineata de cand am citit:
"Biiiiis!!! Biiiiiiiiiiiiiis!!!
Si inca ceva... nu stiu cu ce te ocupi dar indiferent ce ai face, nu-i crede pe cei care spun ca romanii nu mai citesc si cartile nu se mai vand.
Incepe si scrie Alex, cu totii avem nevoie de asa ceva. Romanii parca nu mai stiu sa rada de ceva vreme, impreuna, unii cu altii. Cred ca mai rad doar unii de altii.
Alex, io fiind unul din privilegiaţii ce-ţi cunosc personal faraoana, trebuie să-ţi spun, că nici un efort, prin care încerci să o mulţumeşti nu este prea mult. D-na ta, este o femeie pe cinste, nici nu mă mir că o răsfeţi aşa.
În rest, ce să mai zic... savuros, reconfortant, de setat la favorite şi recitit când vine (de ex.), factura la încălzire pentru prima lună de iarnă, că fără o astfel de lectură, m-ar apuca damblaua
Să ne trăieşti amice şi, dacă încurajările noastre te pot determina să ne mai delectezi cu astfel de review-uri, promit să-mi încep fiece zi cu câte un PM la adresa ta.
Să ne vedem cu bine... oricând.
))))))))
Asteptam sa ne mai foarte-binedispui cu povestiri despre cum v-ati petrecut acolo!!! ca anul trecut ati avut multe peripetii )))
Un medicament pentru dureri de mijloc din cauza rasului aveti??? )
Dragii mei! (valeu, muica ca siropos suna!... dar sa mor ca e pe bune si nu sunt eu cu pupinfundisme!!) Dragi imi sunteti toti, mai noi sau mai vechi pe site, de la caseta de vot pana la ecou, pentru ca de-a lungul acestor 2 ani, ati fost alaturi de mine si ati trecut cu vederea si greselile gramaticale si cateva iesiri... in decor!
Va voi raspunde pe rand:
@gheisa
Adevar grait-ai! Asa e, ca nanaş, trebuie sa uzi, naşitul!
Chiar, la un moment dat, ma gandeam sa-i fac, pe nepusa masa o vizita in stil rapido, Admin-ului dar am zis sa nu iasa un faux pas, ca atitudine. Cu toate ca din cat il cunosc, i-ar fi facut sigur placere... numai ca... el nu are timp nici pentru el, "sireacul"! Mai veneam si 'io pe capu' lui ) ! Sper sa gaseasca el o modalitate a unei noi intalniri AFA, care nu e o chestie usoara, avand in vedere timpurile!
Mersi de urare si sper sa continui... chiar daca de multe ori o iau razna si nu sunt stricto-facto... cred ca, in general, astazi, lumea are o sete de râs, ca sa mai linisteasca materia cenusie si in acest cadru, incerc si eu sa influentez cu ceva atat cat pot!
@johnnyredlabel
Aaaaaaaaaa, asa da, onoare! Prosit, Prosit, stimabile!... sincer as fi ciocnit si eu un pahar cu tine...
Numai bine!
@TEOANCA
))... voi vorbi, numa' s-o ridice! Adevarul e ca vad viata ca o piesa de teatru si in fiecare zi este un Gong si o Cortina care sunt ca o rama in care se intampla ceva... in ultimul timp, nu prea multe... dar asa cum l-am incurajat pe fratele santana, asa fac si cu mine... imi repet tot timpul ca este o zi proasta si imi spun un "Revino-ti, ca nu te recunosc! ", incercand sa nu mor, psihic, in acea zi.
Saru'mana de BIS... ca sa-ti spun eu ?...mama m-a nascut clovn si voi muri probabil economist ca, nu vad sa se schimbe ceva )).....si... sunt convins ca romanii nu s-au oprit din citit insa, respectul editurilor pentru scriitor este INEXISTENT. M-am apucat sa scriu si sa adun draft-urile intr-o nuvela/roman/ce-o iesi! Nu am de gand sa traiesc din asta ca, am eu suflet de clovn dar, nu sunt chiar atat de naiv. Dar, daca tot sacrific din timpul familiei... si ma duc la tara sa stau singur sa scriu, admirand natura din jur... totusi... chiar, nu vreau s-o fac doar, pentru cateva... alune aruncate de vreo editura! Banii nu au nicio legatura cu placerea de a scrie dar, timpul care-l sacrifici pentru asta, are!
@creivean
Daaaaaaaaaa, pe unde esti, prietene? ) La multi Ani de Moş, inca odata! Nu pot sa nu fiu de acord cu tine! Faraoana e fata de gasca dar, cel mai important este ca trage pentru familie si e ca o albina, cu antenele tot timpul in stand-by! Ma tot bate la cap sa scriu, sa scriu, sa scriu, nestiind (nu e vina ei), ca nu e chiar... batut din palme, scrisul asta!
Cand ai timp, tingaleste si hai la o cafă/bere/palinca!
Pe... oricand si astept PM-ul! )
@Alina_Morar
Peripetii au fost de tot felul... sper sa le si asez pe hartie! ))... daca ai ras de te doare spatele... imi pare rau de spate dar, nu de ras! Ideea e sa te simti mai bine dupa ce citesti si sa ramana undeva intr-un cotlon, o stare de bine, chiar daca nu tine o vesnicie dar, care sa adauge pe la colturi o stare de culoare roz!
S-auzim de bine!! Mersi de vizita!
Alex, din pacate, in perioada imediat urmatoare, am sa fiu plecat din localitate.
Am de onorat o promisiune facuta celor de la Perla Ardealului - Ciucea. Iar eu imi tin promisiunile, chiar daca ei nu au vrut sa faca pariul ala cu mine. Asa ca, saptamana viitoare aveti concluziile pe sait. Cu toata obiectivitatea de care pot da eu dovada.
@creivean
Chiar sunt curios de impresia ce-ti va fi lasata de data asta de Perla, comparativ cu data trecuta. Astept scrieriile si poze binenteles!
Succes prietene!
Maestre Alex, nu-mi gasesc cuvintele de apreciere si laudele pentru unicitatea stilului tau. Esti extraordinar!!!
Ti-am citit impresiile aseara trecute fix de miezul noptii, cand stateam cu laptopul in brate si radeam pe infundate cu jumatatea mea. Fiind ora destul de inaintata, flacaii nostri dormeau, motiv pentru care nu puteam sa ne exteriorizam zgomotos entuziasmul emanat de randurile tale spectaculos de umoristice.
Deliciile culinare, dar si cele literare m-au coplesit. Asa ca astazi am mai dat iar o tura pe la rew tau si iar l-am savurat, dar de data asta razand cu gura pana la urechi.
Felicitari din toata inima pentru talentul tau incofundabil, dar si pentru veleitatile tale de maestru bucatar !
Tine-ne mai des in priza cu ,,pastila de ras'', caci este un ,,drog'' placut, care ne face zilele mai faine si mai usoare.
P. S. Sa stii ca restaurantele japoneze m-au fermecat, dar bucatele de la Ristorante “Crăpelnizza di Macedo” sunt mult mai apetisante, pe bune.
Fara umorul lui @Alex Macedo, @Zapacitu, @Santana, @Motaneata si mai nou a lui @Adri-Nico, ce constituie "sarea si piperul" acestui site, viata lui n-ar mai fi atat de interesanta...
@dananecula
Poate ca ar trebui sa fiu mai strict, mai la obiect, review-urile sa atinga in linie dreapta, la modul "tehnic", hotelul sau locul vizitat. Sincer... nu ma pot abtine... la mine totul trebuie sa sune a poveste... poate ca, este un reflex care-mi spune cam ceea ce mi-as dori eu sa citesc... ce stiu, eu? habar nu am! poate asta o fi ... Stiu ca foarte multi au o alta parere, stil, "Dom'le suntem aici sa scriem review-uri, nu suntem Ion Creanga! " Sunt perfect de acord si cu asta!! Fiecare trebuie sa scrie cum simte! Cred ca asta fac si eu... mai altfel! In alta ordine de idei, ... m-ai omorat cu pozele gastronomice de tip nipon! Japonezii au un respect cu totul special, vis-a-vis de tot ansamblul, in ceea ce priveste servirea mesei. Sper sa fiu destul de sanatos (la cap), sa pot ajunge si eu acolo intr-o zi!
"cuvântul pitoresc a fost inventat pentru a descrie România.
Personal, mă mândresc că sunt român... şi pentru că România, ori te contrariază, ori o iubeşti dar, nu te lasă niciodată indiferent.
Poate sună patetic şi siropos sau populist dar, nici că-mi pasă pentru că: My country is a Home, not a Place. "
Pe langa review in sine, (te pandeam de ceva vreme, ca nu cumva sa ratez vreun review si sa am un pacat in plus pe lista de spovedanie) ma bucura faptul ca il citesc intr-o zi in care chiar aveam nevoie de o doza de "Los Dilimantes".
Momentan nu sunt in tara, si uite ca m-a cuprins dorul de casa, de prieteni, de...romanesc. Glasul pamantului este fara doar si poate la fel de puternic ca si glasul inimii. Ironia a facut sa plec din tara exact in dimineata zilei de 1 Decembrie, cand toti romanii incepeau sa-si unga coardele vocale cu tuica fiarta - cine nu ar ramane cu sechele dupa ratarea unei astfel de ocazii?
Serios vorbind acum, sunt mandra ca sunt Romanca si pe cat posibil voi educa "triburile" din tarile pe care le vizitez. Imi curge sange romanesc in vene intr-atat incat cu greu ma abtin sa nu ii trag in teapa, precum Tepes, atunci cand ti-arunca privirea "Io, l'ombelico del mondo".
Sper sa se concretizeze cat mai curand cartea/nuvela/romanul/ce-o iesi, nu conteaza cum i-o zice, da' sa zica!
Cu asta am cam zis si eu ce aveam de zis.
Multumesc pentru pitorescul review!
Maestre, niciodata sa nu-ti treaca prin cap sa-ti schimbi stilul de exceptie marca @Alex_Macedo, cu unul
”mai strict, mai la obiect... mai ,,tehnic''
Exact asa cum ai afirmat, la tine
”... totul trebuie sa sune a poveste...
pentru ca asta vrem noi sa transmita scrierile tale: delectare, descretirea fruntilor, zambete, buna dispozitie, ilaritate, deci intr-un cuvant ,,pastila noastra de ras'' (cea de toate zilele, dac-ar fi posibil) care sa ne ,,unga'' sufletele.
Tine-o tot asa!
”Sper sa fiu destul de sanatos (la cap), sa pot ajunge si eu acolo intr-o zi!
Mai in gluma, mai in serios, adevarat grait-ai. Sa stii ca si la mine a fost decizia (scanteia) aceea de moment (de nebunie) cand am hotarat sa zbor pentru prima data-n viata mea si nu oriunde, ci la 10.000 km de tara. Dar sa stii ca merita! Iti doresc din toata inima s-ajungi intr-o zi in Japonia! Scuze, te rog, de off-topic.
@dorgo:
dorgo... ce iti pot spune, eu? Chiar, imi face placere ca sunt parte, dintr-un grup (cred ca din acest grup intra mult mai multi !), de prieteni/useri pe care-i citesc, de fiecare data si care stiu foarte bine ca scrisul nu este un... sport! Avand in vedere aprecierea ta, imi voi permite sa multumesc si in numele colegilor, mai sus mentionati.
S-auzim de bine!
Ce compliment sa-ti mai fac si eu? cand eram mai tinerica si ma apucase „nebunia“ sa citesc toate cele mai bune 100 de romane aparute pe lume – incepeam pe la pagina 10 cu cititul... deoarece primele pagini erau mereu DOAR o descriere amanuntita a culisei – care ma plictisea ingrozitor! La tine este total contrariu – chiar si aceste descrieri ma fascineaza si amuza! Bleib dir treu!
Eu am gasit antidotul care combate depresia si proasta dispozitie, cand este cazul deschid o "pagina" semnata @Alex_Macedo si nu da gres... never!
Vin și eu cu un vot de apreciere tardiv, dar abia acum încep și eu să învăț cam ce-i pe aici și să discern singurică ce e de calitate. Așa e, nu am înțeles mare lucru din stațiunea asta și nici din cazare, dar e așa nesemnificativ pe lângă starea de bine pe care mi-ai creat-o încât chiar nu contează. Sunt în concediu de lenevie acasă așa că mă apuc să citesc tot ce ai scris!
@larissa2011:
Sigur... era mai simplu sa descriu in amanunt statiunea sau cazarea si poate nu am facut-o cum trebuie ... oricum, important este ca ramai cu acea stare de bine... care, ... pana la urma, e dorita de noi toti, sub o forma sau alta!
Mersi de vot!
Al dreacu' ce nu-mi place sa fiu la fel cu altii. Dar... nu pot sa nu le dau dreptate, dom'le. Si ma tot gandesc - hai scoate niste fraze destepte, sa vaza omu' ca ai toate vorbele/verbele la tine, si le stii frumos manui/folosi - da' creieru' nu si nu.
Asadar, ca scurtatura scurtaturii, vreau sa spun numa' atat: imi place ce cetesc.
Na, ca ti-am zis-o. Deal with it.
Si tot ma chinuiam eu sa ajung la finalul ecourilor pentru a scrie... macar trei randuri amarate si... da-i cu scroll-ul mausului in jos si da-i si lupta si finally am aterizat pe spatiul respectiv destinat unui nou ecou tocmai cand ma gandeam ca voi sarbatori Invierea (adicatelea peste trei ore de acu' inainte) scriind printre lacrimile provocate de rasul isteric ce m-a cuprins!
Man... este evident ca scripturile aci expuse sunt pe gustul multora, dar lasa-ma sa-mi adaug si eu scurta parere afimand loud and clear ca mi-a mers la inimioara prezentarea de mai sus, cu absolut toate intortochelile stilistice, insertiile umoristice, dialogurile sau monologurile Mario-ului Lanza din naratiune.
Si daca tot mi-s la munca in seara aiasta (cu drag si spor pentru al gliei viitor!) ma rog sa am cevashilea timp de lectura... pentru ca voi incerca sa ma cufund in fluxul umoristico-practic testand si alte rw-uri de-ale tale.
Post Factum: fotografiile cu papica mi-au inundat efectiv toate papilele, care saracele de ele abia mai stiu sa inoate printre mirodeniile puse peste gorgonzole, tortellini si alte cele destinate sufletului unui biet gurmand!
Aferim!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată