Redu viteza, gusta viata!!!

TIPĂREȘTE

Traim intr-o lume in care totul se transforma intr-un ritm alert. Suntem obositi de viata, de obligatii fara limite, problemele vin peste noi cu rapiditate, simtim ca pierdem controlul si ca suntem tarati intr-un vartej din care nu mai putem iesi. Un mare om de stiinta, Dumitru Constantin Dulcan, spune ca „ceea ce ni se intampla este oglinda a ceea ce simtim si ceea ce gandim”. Am fost creeati de Dumnezeu sa iubim si sa fim fericiti. Cand simtim ca nu mai putem trebuie sa ridicam ochii spre Dumnezeu si sa ne rugam. Indiferent de situatiile aparute in viata noastra DUMNEZEU vine in ajutorul celor ce striga catre El. In astfel de momente trebuie sa incercam sa ne gasim linistea. Vi s-a intamplat vreodata ca intr-o zi sa va treziti si totul sa mearga snur, ca si cand un regizor genial ar fi pus totul la cale? Mi s-a intamplat asta pe la jumatatea lunii octombrie. Intr-o sambata dimineata, cand m-am trezit, fericita, plina de energie, nerabdatoare sa-mi incep ziua, desi toata saptamana fusesem agitata si ingrozitor de stresata. In acea zi aveam un presentiment ca ceva frumos mi se va intampla. Pe la ora 10.00 primesc un telefon de la sotul meu. Imi spune ca trebuie sa ma pregatesc pentru ca in cel mult ora vom pleca spre Prislop. Frumusetea zilei a devenit doar un fundal pentru chemerea spre un loc linistit, chemare prezenta in mintea mea, toata saptamana. Acolo, la Prislop, langa mormantul parintelui Arsenie Boca, ne regasim intotdeauna linistiti, cutremurati, smeriti, acolo ne gasim linistea si pacea interioara. Poate cineva sa spuna ca nu exista suflete pereche, ca atunci cand iubim nu ne putem intelege doar prin puterea gandului? Sotul meu a inteles si a stiut cum sa-mi aduca linistea, alinarea.

Am plecat spre Prislop la ora 13.00. Drumul l-am parcurs, in aproximativ, sase ore. Ajunsi acolo am pornit in cautarea unui loc in care sa ne petrecem noaptea. Fiind weekend si o ora destul de inaintata, toate hotelurile si pensiunile din Hateg erau ocupate, asa ca am zis sa incercam si in Hunedoara. Pe drumul spre Hunedoara, am zarit un panou publicitar cu Pensiunea Vila Veche. Am sunat si am rezervat ultima camera disponibila. Indrumati de receptionera si ajutati de un taximetrist am gasit repede pensiunea.

Vila Veche este situata in centrul orasulul Hateg, intr-o cladire veche, dar renovata atat de frumos. Pensiuneea este formata din doua cladiri separate, despartite de o curte ingrijita, o gradina plina cu flori si braduti.

Parcarea se afla intre cele doua vile si este foarte spatioasa. Noi am fost cazati in prima vila, la etajul intai. In aceasta vila se afla receptia care adaposteste si barul. La o prima vedere nu am fost foarte incanta de cum arata, dar ora tarzie, faptul ca aveam baietelul cu noi, frica ca nu voi gasi altceva liber, m-au facut sa platesc camera pe loc. A contat si faptul ca la receptie o alta familie era in asteptare, depinzand de cazarea noastra.

Am remarcat, in primul rand, amabilitatea receptionerelor care erau si ospatarite. O mare bila alba pentru ele. Dupa cum v-am spus, cele doua vile erau ocupate in intregime, restaurantul si terasa erau pline ochi. Ospataritele au fost nevoite sa refuze clienti ce nu erau cazati in vila pentru ca nu faceau fata comenzilor. Noi am dat comanda si am urcat in camera urmand sa fim anuntati atunci cand va fi gata. Durata de asteptare a fost de aproximativ o ora. Mancarea a fost foarte buna si preturile acceptabile. Ce m-a deranjat, faptul ca alti clieti asteptau in receptie ca noi sa mancam, sa se poata aseza si ei la masa. Am mancat in graba nesuportand sa fiu tinta privirilor, sa-mi fie numerate fiecare inghititura. Am rugat-o pe ospatarita sa ne aduca desertul in camera, macar pe acela sa il putem savura in liniste. Primele clatite au fost reci, asa ca am rugat-o sa aduca altele. A adus, insa dupa mai bine de o jumatate de ora de asteptare. Si-a cerut scuze de o mie de ori pentru intarziere.

Camera spatioasa, curata cu mobilier simplu si functional mi-a placut. Ce nu mi-a placut? Cele doua paturi lipite si santuletul ce se forma intre ele. Televizorul, frigiderul erau de tip vechi dar functionale. Camera dispune si de aer conditionat, internetul este gratuit, semnalul este excelent. Parchetul de culoare deschisa da un plus de luminozitate camerei, iar cateva covorase il acopera din loc in loc. Geamurile, cu vedere la strada, au plasa pentru tantari. Camera este simpla, nepretentioasa, insa asternuturile curate si mirosul lor floral m-au facut sa imi placa foarte mult. Temperatura in camera a fost ideala, caloriferul nu era oprit, desi afara nu era foarte frig. Asezata fiind exact in dreptul scarilor, la primul etaj, galagia de la restaunt razbatea pana in camera, insa oboseala si -a spus cuvantul si am reusit sa avem un somn adanc si linistit.

Baia de dimensiuni mici, inghesuita chiar, straluceste de curatenie. Prosoapele, albe, impecabile la fel ca si micuta cabina de dus. Sapunul lichid a fost singurul tip de consumabile existent.

Am fost surprinsa de varietatea micului dejun si de faptul ca era servit la o ora matinala, 7.30. Noi nu am stat sa mancam, ne-am grabit sa ajungem la mormantul Parintelui Arsenie Boca, mai ales ca se anuntau ploi.

Din spusele fetei de la receptive, am inteles ca cealalta cladire a fost renovate de curand, iar camerele reamenajate si modernizate, ca dispune de crama si de piscina. Data viitoare, cand voi ajunge aici sper sa gasesc o camera libera in aceasta vila.

La mormantul parintelui am gasit o multime de oameni, ce au asteptat timp de cateva ore, rabdatori si smeriti, fara sa le pese de stropii reci de ploaie ce cadeau necontenit, pentru a atinge pret de o clipa crucea binecuvantata. In fata crucii, mintea si sufletul ti se golesc de griji, de suferinta, de necazuri. Seninatatea si bucuria iau locul framantarilor. Dupa ce am trecut de poarta manastirii, am simtit ca sunt un alt om, mai linistit, mai calm, mai constient de adevaratele valori. Incepi sa iti dai seama ca lucrurile simple din viata conteaza:familia, sanatatea, prietenii… Am realizat ca problemele ce le credeam de nerezolvat sunt doar aparente si am simtit ca aceasta credinta poate muta muntii din loc.

Am sa inchei, rugandu-va sa luati aminte la cuvintele rostite de parintele Hrisostom Filipescu ,,Cand mintea invata sa taca, bucuria si frumusetea isi afla locul. Acorda-ti un moment de liniste. Redu viteza si gusta viata. Daca in inimi este pace, in lume este pace“

---

VIZUALIZĂRI: 1533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI