Transylvanian Inn – Bran, Predelut

TIPĂREȘTE

Retreat decembrie 2015. Pentru ca am mers pe organizarea altora nu am facut eu setarile deci am luat totul la pachet exact asa cum a fost.

Am avut noua nopti de cazare cu pensiune completa plus activitatile ce nu fac obiectul prezentarii de fata, specific doar ca umple timpul atat incat sa nu ai timp de nimic altceva si daca ai chef sa faci altceva, nu vii la retreat.

Pentru mine a fost exact ce ma interesa, noua zile nu am iesit din cladire si nu m-am plictisit, dimpotriva, mi-a umplut timpul nu doar cele noua zile ci si mult timp dupa pentru asimilarea si digerarea informatiei si impresiilor.

Dar tot imi vine sa divaghez, eu merg in vacanta da’ la programele la care particip in vacanta tot intalnesc persoane pe care nu le cunosc dar care au facut aceleasi lucruri ca si mine dar in perioade diferite de timp si avand aceleasi informatii despre aceeasi oameni, e ca sicum ne-am cunoaste si am asa o senzatie familiara ce-mi place, e un fel de unitate in diversitate - :D am auzit expresia asta si mi-a placut – tot gasesc noi povesti de viata pe alte personaje dar cu aceleasi preocupari.

Programul incepea mult inainte de micul dejun si se termina mult dupa cina si-a avut de toate dar tot din perspectiva subiectului central si mi-a placut mult.

A fost in perioada Craciunului (18 – 27 decembrie) si desi am avut timpul programat full au fost acceptati si copii, lucru care nu se prea intampla in retreat-uri astfel ca am avut o tabara intreaga de minori de toate varstele inclusiv doi de o luna ce participau mare parte la povestile adultilor si mi s-a parut extrem de cool. Multi au spus ca daca nu erau acceptati copii n-aveau cum veni.

Organizarea s-a ingrijit si de prunci si au avut supraveghere intr-o sala alaturata astfel incat au creat o multime de fluturasi colorati de hartie si altele la fel in atelierele lor de lucru insa stiau ca parintii sunt in sala de alaturi si puteau intra oricand fara sa deranjeze vorbitoarea – la randul ei mama, cu copii prezenti.

Am ajuns vineri in jurul pranzului, cam tot grupul pentru ca s-au organizat bine.

La pranzul de la ora 13:00 a fost prezenta cam toata lumea.

Pe toata perioada am avut doua variante de masa pentru ca erau si vegetarieni printre noi si baiatul si fata ce ne-au servit toata perioada de noua zile cat am stat, ce erau prezenti acolo de la 8:00 dimineata pana la 22:00 sau chiar dupa, ne intrebau mereu ce vrem sa servim din cele doua variante si ne aduceau ce comandam.

Mancarea a fost foarte buna si diversificata, in fiecare zi altceva mai putin la micul dejun cand era mai mereu la fel insa ce sa mai diversifici ca erau de toate inclusiv icre si zacusca de casa, delicioasa si dulceata tot home-made, doua sortimente, asta pe langa mezeluri de toate felurile, branzeturi, cascaval, omleta, ochiuri, carnati – tot de casa, sucuri, cereale, lapte, iaurt cu si fara fructe, legume – rosii, castraveti, masline, ceaiuri – multe variante, cafea si – nu-mi mai amintesc ce, bufet suedez.

Primul pranz a fost banal, imi amintesc doar ca am cerut o ciorba de legume ca eram extrem de obosita, aproape epuizata si nu-mi mai trebuia nimic altceva insa cina a fost festiva, cu sarmale si carnati de casa, cina de primire.

In fiecare zi duceam mancare in camera pentru ca boierii mei sunt lenesi si serveau breakfast in bed – ei, nici chiar in bed dar oricum, mancau tarziu in camera cand toata lumea era deja la activitati – iar eu serveam cafeaua in camera pe la 10:00 si n-a comentat nimeni nimic niciodata. Au fost mereu foarte amabili si disponibili, mereu zambitori :)

Micul dejun se servea in liniste de obicei insa de la o vreme fata a inceput sa ne dea ceva banatene, asa, mai in surdina…

Mi-au placut mult banatenele insa dupa vreo trei zile de banatene incepusem sa fac fobie ca agreez diversitatea (inclusiv bio :D natura 2000) asa ca m-am gandit ca nu mi-o cadea cerul in cap daca o intreb pe fata daca are Bob Marley.

Nu mi-a cazut cerul in cap, ba chiar a fost foarte cooperanta si dragutica si, scumpa de ea mi-a spus ca – binenteles, putem asculta orice dorim ca e de pe net – numa’ sa ii scriu pe o hartie cum se scrie Bob Marley c’apai mere ea la butoane si butoneaza acolo astfel ca in acea dimineata toata lumea a servit micul dejun in acorduri de “get up, stand up” si altele asemenatoare in surdina. Mi-a pacut mult. Bine ca nu am cerut Bob Dylan… … & the wailers…

A doua zi ne-am intors la banatene…

La pranz, imi amintesc chiar, intr-o zi am avut mancarica de mazare, pentru vegetarieni si m-am mirat ca nu prea vad asta prin restaurante, altfel, perisoare, spanac, grill-uri, frech fries, pilafuri, piureuri, diverse. Plus prajitura casei, clatite si gris cu lapte pe seara, dupa ceva salate sau alte soft-uri.

Bauturi incluse am avut doar apa plata pentru ca nu am venit la petrecere si unii erau totally non driker insa uneori la cina ceream un pahar de vin rosu (vinul casei) si era foarte bun.

Singurul inconvenient era ca restaurantul era cam inghesuit, daca nu prindeai loc la margine intepeneai la masa pana termina lumea de mancat si pentru chelneri era o adevarata aventura sa iti aduca mancarea. Vara se mai poate manca pe terasa dar iarna nu.

Desi nu am avut program de sarbatori, am avut vreo trei randuri de colindatori in ajun, nu prea m-am prins de ce, cine i-a chemat si platit dar a fost frumos, cu costumele lor traditionale si datinile lor – adica noi faceam altceva,

Din partea noastra a venit mosul pe care l-au chemat oaspetii organizatori si nu gazdele organizatori, asta stiam dinainte sa ajungem la locul faptei ca ne-a intrebat daca vrem un mos cu barba reala, era cenusie spre alb. Era un mos masiv, jovial si la plecare, pe scara labirint de la sala de conferinte spre receptie l-a ajuns Junior din urma ca mergea spre camera si s-a luat de sufletul lui spunandu-i ca nu e mosul adevarat, ca e costumat, la care, mosul:

-Pai, da’s costumat, ce vrei sa umblu gol? Nu vezi ca-i frig? Ce, tu nu esti costumat? N-ai haine pe tine? Mi-am pus si eu o bluza, un pantalon…

Cladirea asta are parter, etaj si mansarda, este un ansamblu architectonic frumos, ca un fel de castelas, cu oarece labirinturi interioare, te ameteste putin insa e placut.

Pentru ca e Bran si este Predelut, terenul nu e plan, e zona de coline mai blande si mai abrupte si cladirea asta e asezata pe un teren in panta astfel ca receptia este la parter, insa daca treci de receptie si mergi in restaurant, pe acelasi nivel si iesi pe terasa restaurantului vei constata ca nu mai esti la parter ci la etajul intai iar daca cobori un etaj pe oricare din cele doua scari se cheama ca pleci de la parter, cobori un etaj si ajungi in sala de conferinte tot la parter pentru ca si sala de conferinte are o usa directa spre exterior ce te scoate pe alta terasa, la un etaj mai jos decat terasa restaurantului ce este la etajul intai, sustinuta de niste piloni. Deci haios, asa…

De cum intri la receptie, drept in fata este scara de gresie ce duce spiralat in jos spre sala de billiard unde se jucau copii si spre sala de conferinte, dupa un micut labirint ametitor.

Spre dreapta este culoarul spre camerele de la parter (o parte din ele) si intre acestea doua, cumva fata dreapta este scara de lemn de acces spre etaj si spre mansarda. Aceasta scara este compusa din doua segmente si trecerea de la unul la altul se face cu schimbare de directie ce lasa o platforma triunghiulara din lemn, cu o fereastra larga si putin inalta ce se deschidea batant si are un pervaz lat unde se aduna copilaria fericita la taifas, acolo era meetingul de pauza.

La etajul intai un hol larg este echipat cu doua canapele rustice si masute.

Mai sus pe scara, la mansarda era in hol o canapea alba, in careu, confortabila unde te puteai tavali ceea ce copii si faceau insa eu am vazut asta abia dupa ce am plecat, in pliante si mi-a spus Junior ca el a fost acolo si de asta fugea mereu din camera, ca sa mearga acolo, eu crezand ca deranjeaza lumea pe la usi, nu prea il lasam. Mi-a parut rau apoi ca nu am urcat mai sus de etajul intai.

De la receptie, in fata stanga se merge spre restaurant. Si pe partea asta, inainte de restaurant mai sunt vreo doua camere.

Inainte de restaurant, imediat stanga mai e o scara, cumva scara din spate prin care ajungi si la etaj dar si la sala de conferinte de la parter-subsol :D, pe aici se ajunge mai direct, fara labirint, scara fiind din lemn si nu din gresie ca cealalta.

Am avut camera 10 de la etajul intai, cumva central.

Usa se deschide cu cartela si din interior nu se poate incuia astfel ca fugaream mereu mezina ce fugea din camera si mergea la scari pana am gasit solutia sa blochez usa cu scaunul din lemn masiv ce era in camera.

Camera eleganta, pat confortabil, TV led, baie curata, prosoape destule, dulap cu umerase, scaun masiv – amintit, masa, pahare – uzuale…

Fereastra da spre curtea din spate unde ieseam din sala de conferinte. In balcon,o masa de sticla si doua scaue,

Spre lateral, in curte erau vreo doua tobogane pentru copii.

In curte-i un fel de zgura ca si pe strada ca nu-i asfalt, e o zona rustic eleganta.

Nu-i departe de centrul localitatii Bran desi e alt sat. Plecand din Brasov, in Bran se face dreapta pe strada Predelut apoi stanga pe Strada Inginer Nicolae Boboc pana la numarul 10. Pe drum sunt indicatoare ce faciliteaza orientarea.

As reveni oricand cu drag in amintirea confortului fizic si psihic desi nu cred ca o voi face ca m-ar coplesi amintirile si n-am cum reedita atmosfera de atunci, poate doar daca prind un alt retreat tot aici ca sa pun altceva peste, ca sa nu simt vacanta golita de continut.

---

VIZUALIZĂRI: 1519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI