Vila TELECONSTRUCŢIA camera 205 Slănic Moldova

TIPĂREȘTE

Poposirăm noi, aduşi la Slănic prin bunăvoinţa lui ioana74, si mai ales a "driverului" Călin, în jur de ora prânzului, aducând de pe drum şi soarele cu noi, contrazicănd astfel toate prognozele pesimiste, cu care ne împuiasera capul cei care erau în bune relaţii cu Zeul METEO.

Am intrat în recepţia hotelului DOBRU, unde am fost întâmpinaţi de amabilitatea şi căldura sufletească a colegelor din stafful AFA, care ne-au înmânat imediat toate cele necesare celor două zile de trai pe vătrai (ecusonul a fost spendid, pot să spun "de milioane").

Apoi ne-am deplasat la vila TELECONSTRUCŢIA (nu ştiu de ce au denumit-o asa, că nu era nici un post TELE prin preajmă şi nici vreun TELE-scaun, - gondolă sau alte instalaţii de accesat pe pârtie).

Am găsit vila destul de repede - ştiam cum arată de pe Google Map. Are o amplasare centrală, în spatele sălii de sport. Mai greu a fost cu intrarea în vilă, care nu este frontală, ci laterală:Înauntru un hol modest şi o recepţie "mignonă", unde o domnisoară recepţioneră (nu decepţioneră), ne-a ajutat, amabilă, să completăm formularul, apoi ne-a înmânat cheia camerei 205, cu ghiuleaua respectivă ataşată de ea. Lângă recepţie se afla un stand înduioşător cu parfumuri (de marcă?), "ieftine" pentru amatoarele de odorizări.

Apoi am luat-o tiptil pe o scară, de o persoană lăţime, spre etajul II, cu trolerul după noi (bine că am luat numai unul de acasă!), că de un "troager" de bagaje nu se auzise pe aici, iar de lift nici pomeneală. Pesemne că se dorea ca acei amatori de ascensiuni pe munte, să înceapă mai devreme încălzirea. În rest, vai de turiştii mai în vărstă, care au făcut imprudenţa să se doteze cu bagaje grele. Primul punct negativ la capitolul grija faţă de turisti.

Camera 205 ne-a întâmpinat nu cu căldura ei sufletească, ci cu căldura degajată de calorifere, ceea ce m-a determinat să reduc regulatorul la gradaţia 3 şi să dechd geamul. Cei 4x4 mp ai camerei ne-au mulţumit, putându-ne deplasa lejer, fără să ne batem de mobile şi nici să ne batem cu ele. Balcon nu am avut, dar nu ne-a deranjat nefiind fumători, iar peisajul (superb şi iarna) l-am putut admira pe fereastră. Era normal şi logic ca lipsa balconului să se fi resfrânf în tariful camerei, care a fost otova pentru toţi.

Camera era curată, patul matrimonial aşisderea, balsamul cu care fusese limpezită lenjeria avea o aromă fină, halatele şi prosoapele impecabile, baia şi chiuveta în regulă, mobilierul funcţional (n-am putut aprecia dacă era vechi sau nou, dar arăta bine), TV cu diagonală de 82 cm prindea o grămadă de posturi. Am avut şi o masă cu tăblia din sticlă, prevăzută cu două scaune.

Ca puncte negative: o jaluzea verticală era ieşită din cant şi nu se închidea, permiţând luminii să ne scoale dimineaţa mai devreme decât am fi vrut. Mocheta era veche, uzată, ba chiar roasă în zona dintre cameră şi hol.

Dimineaţa la micul dejun, care a fost gata cu o ţără de întârziere, am găsit de toate şi sortimente reci şi calde, numai muştarul s-a transportat mai greu. Sortimentajul şi calitatea micului dejun ne-a mulţumit. Duminică dimineaţa a fost şi mai bogat, completat cu sortimente noi, aşa că ne-am cam umplut "ghiozdănelele", ca să ne ajungă de drum. În ambele cazuri, când ne-am ridicat de la masă, în jur de ora 9, platourile cu mâncare erau prezente la fel ca la debutul micului dejun şi fără "nudiţăţile" de care s-au plâns alţi turişti. Un punct bun pentru patronii care remediaseră această deficienţă.

Restaurantul era destul de bine spaţiat, cu o capacitate, la mese, de cca 40 de persoane adulte, cuprinse în cele 13 camere şi 7 apartamente. Mesele frumos aranjate şi vesela curată. Despre caliatea felurilor de măncare de la prânz nu mă pot pronunţa, pentru că ardeleni fiind, după un aşa dejun copios, am mâcat ceva frugal "din brişcă".

După micul dejun de sâmbătă dimineaţa, ne-am luat halatele (că papucii de unică folosinţă trebuiau să-i cerem de la recepţie, pesemne că le era teamă să nu plecăm cu ei acasă (!) si am coborât la piscină. Altă deficienţă. fotoliul vibrator. destinat amatorilor de trepidaţii antireumatice era de decor: frumos dar nu funcţiona. Bazinul pentru inot, de dimensini semi-olimpice, zice-se conţinea o apă relativ curată, clorinată exact cât trebuie pentru a nu te bulversa gustul şi mirosul de clor.

Baiul cel mare erau cele două scărite de intrat în bazin, rahitice şi şubrede, pe care cu greu s-ar fi aventurat persoanele cu gabaritul greutăţii depâşit, precum şi adâncimea minimă de la un capât al bazinului de "numai" 1,60 m (la celălat capăt peste 2 m), ceea ce mie, cu înălţimea de 1,70 m (neglijând ce a mai intrat la apă), îmi prilejuia "bucuria" de a-mi veni apa până la gură sau gura până la apă, atunci când încercam să mă odihnesc după o tură de inot, stând cu picioarele pe fundul bazinului. Aşa că trebuia să stau spânzurat de bara laterală, ca maimuţa de vârful cocotierului. De copii, săracii, cu înălţimea lor mai mică, nici nu mai vorbim. Consider că cei care au proiectat bazinul si-au bătut joc de propietarul vilei, neluând în calcul cele relatate mai sus.

In compensaţie yakuzzi-ul, de o capacitate, aş putea zice modestă, funcţiona ireprosabil. Celelalte facilităţi - tenis, saună, sală de fitness, spa, etc erau prezente, dar nu le-am folosit.

La plecare, am mulţumit domnişoarei recepţionere, i-am semnala deficienţele, am evidenţiat cele care se rezolvaseră, semn că se aflau pe drumul cel bun şi ne-al luat tălpăşiţa către hotel DOBRU, unde Cornel ne-a pus apostila pe "zertificatele" de bun rămas.

In concluzie recomand cu prudenţă un sejur la vila TELECONSTRUCTIA, cu speranţa reyolvării deficienţelor semnalate.

"Dixit et salvavi anima mea! "

---

VIZUALIZĂRI: 2475 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI