Nicaieri nu-i mai bine ca acasa!

TIPĂREȘTE

Este o vorba din batrani ca "Nicaeri nu-i ca acasa! " si bine zice, asta potrivindu-se foarte bine mai ales de sarbatori.

Suntem prin luna martie, se apropie Sf. Paste, al doi-lea an petrecut impreuna cu fetita noastra. :) Sunt epuizata, cu nervii intinsi la maxim, imi vine sa las tot si sa plec! In cateva ore, primesc un telefon din partea nasei noastre (a functionat telepatia), in care imi propune sa mergem undeva de Paste. Pe loc imi vine sa zic da... dar nu pot fara acordul sotului... (situatia materiala este din ce in ce mai grea de cand ne-am inmultit, nu mai pot lua decizii de capul meu :().

O intreb pe unde ar vrea sa mergem; dar nici ea habar nu are, stie doar ca vrea sa plece... se ofera sa caute cazare pe undeva, timpul era cam scurt, cazarile de Paste cred ca erau epuizate de mult, mai ales ca se anunta vreme buna...

Dupa cateva ore ma suna din nou si imi spune de "Pensiunea Doi Ponei" din Poiana Tapului, imi spune ca a citit pe AFA numai de bine despre ea, ca a vorbit deja la pensiune si mai au locuri libere; doar sa ne hotaram cat mai repede.

Seara vorbesc si eu cu sotul, intre timp, intru pe AFA si ma documentez si eu, totul ok, primesc si acordul sotului, dupa cateva rugaminti si hotararea de a sparge pusculita fetitei :)

Am rezervat 3 camere, cu noi a mai mersi si mama si sora nasei, cu intrare incepanad cu 11 aprilie :)

Mi s-a luat o mare piatra de pe inima! Nu mai trebuia sa gatesc pentru Paste! Gatitul este ceva infernal pentru mine de cand sunt mamica :(

Se apropie mult asteptata zi, ma apuc sa fac liste cu ce imi trebuie pentru bagaj cu o saptamana inainte, ca de obicei, ne mai trebuie o remorca la masina sa luam tot ce imi trebuie mie (vorba sotului)... :))

Reusesc cu chiu cu vai sa fac bagajul, si in Vinerea Mare, pe data de 11 aprilie, purcedem cu greu la drum... somnorosi si plangaciosi... eu cu inima cat un purice, gandindu-ma la traficul de pe DN si Valea Prahovei, imi faceam tot felul de planuri cum o voi linisti eu pe micuta, ea refuzand sa stea in scaunul de masina :(

Sotul a ales traseul, Sos de centura - autostrada A1. Pe soseaua de centura se circula in aceleasi conditii pe care le cunoastem cu totii; dar am circulat nu am stationat deloc; iar pe autostrada, ce sa zic... batea vantul... era goala, nici nu ziceai ca este vacanta.

Piticuta a adormit imediat ce am intrat pe autostrada pana la km 68... minune mare! Cand am intrat in Comarnic, hop si imbulzeala... incepe circul cu micuta, daca vede ca stationeaza masina, ea vrea jos... Aglomeratia a tinut pana la iesirea din Sinaia (am ocolit orasul, am mers pe centura):(, de acolo in cateva minute am ajuns, imediat dupa biserica din Poiana Tapului, faceti dreapta, strada se lasa in jos, treceti calea ferata, iarasi dreapta, si la 200m, pe partea stanga se iveste frumoasa pensiune "Doi Ponei". Pensiunea are o superba vedere la muntii Bucegi, din camerele din fata vezi Crucea Caraiman.

Parcarea se afla in spatele pensiunii si este destul de incapatoare, nicio masina nu a ramas pe afara. Suntem printre primii ajunsi. Ne intampina o doamna draguta, nu era patroana, mai tarziu am vazut ce era ospatarita, ne arata pensiunea, si ne ofera camera. Initial am cerut o camera cu vedere la munte; dar am fost sfatuita sa accept camera ce mi-a fost oferita (cu vedere in spate) din cauza trenurilor ce trec, sa nu deranjeze copilul. La asta nu ma gandisem, nu credeam ca este trafic atat de mare la CFR :P

Am acceptat camera si incepem sa caram bagajele.

Camera nu era foarte mare, destul cat sa iti satisfaca nevoile, ca si baia de altfel.

Camera era curata, fara mirosuri ciudate, cu pat dublu, doua noptiere, un cuier la intrare, un dulap, o masuta cu un scaun, si o oglinda. TV LCD.

Noi am montat si patutul de copii in camera, si a mai ramas si loc de trecere prin camera. am fost foarte inspirata cand l-am luat, pentru paturile sunt mici, eu cu sotul meu abia incapeam in ele (eu sunt miniona de fel, si sotul la fel, si la kg stam destul de bine); dar minte sa mai dormim si cu fetita. Paturile au avut un mare minus. Caldura din camera, peste noapte a fost insuportabila! Am inchis caloriferul de tot, si am dormit cu geamul rabatat o perioada, pentru ca simteam ca ne sufocam :)

Baia micuta, cu gresie si faianta, cabina de dus cu cadita, curata, cu scurgerea la WC au fost ceva probleme; dar a fost reparata rapid. Initial au incercat sa dea vina pe mine ca as fi aruncat servetele sau pampersi in toaleta, le-am spus ca eu nici acasa nu fac asta, cum ma comport acasa, asa ma comport si in alte locuri, apoi si-au dat seama ca teava se sparsese, deci nu eram eu de vina... :(

Jos in pensiune mai sunt si doua saloane mari, dotate cu bucatarii, vesela si tot ce iti mai trebuie pentru gatit.

Sejurul l-am avut cu demipensiune+ masa de Paste, deci nu a fost nevoie sa folosim bucataria, decat duminica am facut un gratar, desi nu vroiam; dar in timpul plimbarii prin Busteni am vazut ca este deschis la XXL, si am zis de ce nu... cum sa treaca o zi de Paste la romani fara gratar?!? :P

Mesele au inceput cu cina, ne-a fost oferit la alegere pui sau miel cu piure de cartofi si o salata de muraturi (foarte gustoasa); dar si de post, eu am aflat ca pot comanda de post dupa ce am terminat de mancat :(

Bautura nu am avut-o inclusa, asa ca ne-am adus de acasa ce ne-a poftit inimioara. :P

Atmosfera de la cina a fost destul de animata, avand in vedere ca mai erau cazati un grup foarte mare de turisti, impreuna cu copii, acestia asigurand si muzica.

Din pacate, din cauza acestui grup de turisti, nu ne-am putut odihni toate noptile, ei erau cazati la et. 1, in capatul holului aveau un living, in care acolo au petrecut pana noaptea tarziu, ascultand manele, si lasand copii liberi pe holuri... era o galagie de nedescris! Si asa au tinut-o pana la sfarsitul sejurului, la fel si la masa, copii zburdau liberi, ei stateau, fumau si beau :(

Grupul de la etajul 3 (mansarda cred), a fost foarte ok, am socializat foarte bine cu ei, copii s-au jucat frumos, nu alergau in timpul mesei, nu tipau; iar seara la ora 23.00 era liniste totala la dansii... deci educatia spune totul!

Micul dejun a fost destul de ok, tip a la carte, destul de satios. Oricum noi nu suntem gurmanzi; iar dimineata, cafeaua este baza la noi.

Cina a fost la orele 19.30, pentru ca asa am dorit noi, eram intrebati dupa mic dejun la ora vrem cina, si ni se dadeau de ales intre cateva feluri de mancare. Si la cina, galagia a fost la ea acasa, copii din grupul vesel fiind lasati liberi, alergau printre mese. :(

Restul zilei ni l-am petrecut plimbandu-ne prin jur, sau prin Busteni. Ce m-am mirat foarte mult a fost ca nu erau turisti aproape deloc, asta s-a vazut si din trafic; dar nu ma asteptam sa fie atat de pustiu.

Seara am mers la Inviere, la biserica din oras, la doar 10 min de pensiune. Am ajuns cu lumina; dar surpriza, nu ne-a intampinat nimeni cu ou rosu, cozonac si vin, cum am fost intampinati prin alte parti. :( Asta a fost iar un minus. Ar fi fost frumos sa ciocnim impreuna cu conducerea sau cu cineva din administratie un ou rosu si un pahar de vin.

Micul dejun din ziua de Pasti a fost destul frumos, inafara de platoul cu diverse pentru fiecare, am avut pe masa cozonac, oua si o carafa de vin. La fel si la masa de pranz si la cina. :) La masa de pranz cine a vrut a mancat miel, cine nu ne-au adus pui/porc.

In curte exista un frumos gratar acoperit, si o terasa unde poti lua masa in aer liber. A fost o vreme superba, si am profitat de soare, chiar am stat la plaja :)

Curtea este foarte frumos amenajata, cu braduti, pietre si diverse decoratiuni din lemn.

In spatele curtii este o curte, in care poti admira doua caprioare, gaini si cocosi pitici, si poneii :)

In Poiana Tapului nu prea ai ce vizita, marele noroc este ca Busteniul este aproape. Am vrut sa urcam cu telecabina; dar era coada prea mare si nu puteam sta cu bebelina, asa ca am mers prin padure la Manastirea Caraiman. Aici ne-am recules si am vizitat miniferma de acolo. Si aici aveau pauni, ponei si caprioare. :)

Pe scurt a fost un sejur placut, putea fi perfect daca aveam si putina liniste; dar asa inteleg unii sa petreaca.

Oare cand vom invata, noi, ca oameni, ca trebuie sa ne respectam linistea unii celorlalti, si ca daca ai platit un sejur la un hotel/pensiune, nu inseamna ca ai cumparat locul respectiv si iti apartine!

As vrea sa felicit echipa de oameni de acolo, toti muncesc la fel de mult, inclusiv proprietara, se implica in treburile pensiunii :)

Noi vom mai reveni; dar nu cand sunt sarbatori.

Sejururi placute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1931 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI