Mergeţi într-un WE la Vila dintre brazi

TIPĂREȘTE

Am coborât de pe transalpina (stima noastră şi mândria!) pe la Jina. După ce am trecut de Sălişte şi ne-am încurcat rău cu ieşirea din Sibiu, am luat-o spre Păltiniş trecând prin Răşinari. Abia când am ajuns în Păltiniş am aflat că am fi putut scurta drumul cu vreo 25 km evitând Sibiul şi mergând Jina- Poplaca - Răşinari. Altădată! sau altădată?

Chiar la intrarea în Păltiniş ne-am cazat pentru o noapte la Vila dintre brazi. Făcusem rezervare la telefon cu două-trei zile înainte. La preţul de 100 lei/ noapte nu ne aşteptam la mare lucru pentru că în zonă preţurile pentru o singură zi variază între 120 şi180 lei şi plăteşti numai 80 lei dacă accepţi grup sanitar pe vestibul.

Proprietarul ne spusese că nu are restaurant, deci nu ne putea servi micul dejun aşa că ne-am luat de pe marginea şoselii de la ciobani sau unii care se dădeau drept ciobani, de-ale gurii ˝ecologice˝ pentru seara şi dimineaţa. ˝Să avem unde dormi, nu-mi trebuie nimic altceva˝, mi-am zis. Eram destul de obosită pentru că în acea zi dimineaţa fusesem şi la Peştera Muierii la care am urcat şi coborât multe trepte şi am mers ca piticul mulţi zeci de metri.

Surpriza a fost totală pentru că am găsit o locaţie foarte bine pusă la punct care pe lângă priveliştea încântătoare din jur oferea tot ce trebuie în materie de confort. Spre deosebire de alte vile din Păltiniş unde trebuie să urci străzi nepietruite în pantă şi uneori nici n-ai unde parca, aici, vila este amplasată pe un drumeag la nici 20 m de şosea deci cum s-ar spune alături dar nu pe şoseaua principală. Locuri de parcare câte vrei şi un spaţiu verde foarte generos de jur împrejur. Vila dintre brazi ˝este două˝, cea mică are 15 locuri, cea mare 35. Am fost cazaţi în vila mare la etajul întâi.

Camera era destul de spaţioasă, cu mobilă nouă, televizor, minifrigider, dulap, cuier, plăci mari de gresie pe jos. M-am gândit la ce temperatură o fi având gresia aia iarna dar mi s-a spus că încălzirea se face prin podea. Cu televizorul am avut ceva probleme, obişnuita cădere de cablu, care după vreo oră s-a remediat şi am găsit câteva posturi preferate de proprietar sau cine ştie, cu rating mai mare? Baia era standard, modernă, cu cabină de duş, chiuvetă, săpunele, prosopele şi apă caldă la orice oră. În special m-a atras un balcon măricel cu două scaune şi măsuţă de la care am privit apusul soarelui şi am auzit talangele turmelor de oi care traversau pajiştea pe înserat. Părea un ritual şi cum să nu fie, când turme şi ciobani păstoresc pe aceste meleaguri din totdeauna, de dinainte de atestarea în scris a dacilor pe aceste pământuri? Din când în când se auzea câte un lătrat de câine în depărtare şi răspunsul altuia încă de mai departe.

La parter era o sală de mese foarte spaţioasă prevăzută cu TV plasmă, canapea şi fotolii, masă de stat la şuetă în jurul ei, mese mai mari şi mai mici pentru mâncat şi un frigider enorm în care puteai să-ţi ţii proviziile care nu încăpeau în minifrigiderul din cameră. Alături de sala de mese era o bucătărie funcţională, cu veselă, tacâmuri, cratiţe, oale, cuptor cu microunde, aragaz, masă mare, prosoape şi care te invita să-ţi etalezi talentele culinare şi să începi să găteşti. Pe o poliţă, o sticlă de ulei, sare, oţet, muştar, mălai, - toate din partea casei - aşteptau să fie consumate. O turistă de vreo 30 de ani în jurul căreia se învârteau două fetiţe mici pregătea un bulz cu burduf luat de la oierii sibieni. Dimineaţa venea o femeie care-i aducea lapte fiert de bivoliţă gros ca o smântână, ouă şi câte o pasăre de casă tăiată. De dragul păpuşelelor m-am împrietenit cu mămica. Mi-a spus că îşi scoate coşul cu gunoi singură în faţa uşii iar la prosoape e cu autoservire din dulapul în care se ţin. Am dedus că nu prea se făcea curat în cameră. Noi, stând o singură zi nu am avut ce reproşa sub acest aspect, camera fiind foarte curată la primire şi vreau să cred că şi la predare. Fiind numai noi doi şi neobişnuiţi să mâncăm mult seara am servit din traistă iaurt, telemea cu roşii şi puţină şuncă adunate de pe traseu. Alţi turişti au încins focul la grătarul din curte la care până noaptea târziu au sfârâit micii, fripturile şi slana. Totuşi aerul tare, amplasamentul camerei, poate şi oboseala noastră, ne-au asigurat un somn profund de puteai tăia lemnele pe noi.

În spatele celor două vile care alcătuiesc locaţia era o masă lungă de lemn, două banchete şi un foişor umbros. De acolo se vedeau până în depărtare coamele împădurite ale munţilor Cindrel şi simpla lor privire minute în şir îţi aducea poate mai multă pace şi relaxare decât şapte exerciţii de yoga la un loc (pe care nu le am practicat dar zic şi eu ce se spune). Oricum, munţii te hipnotizau. În faţa vilei şi sub balconul de la parter stive de lemne proaspăt crăpate atestau proverbul că ˝omul gospodar/ îşi face iarna car şi vara sanie˝ cât şi balada greerului şi furnicii, aceea cu ˝cri, cri, cri, toamnă gri˝. Am închis ferestrele târziu în noapte săturându-ne cu greu de aerul îmbălsămat cu miros de răşină. Nu pot spune nimic despre proprietar sau personal căci în afară de relaţia ˝asta-i cheia˝, ˝ăştia-s banii şi mulţumesc˝, ˝ între noi doi n-a fost decât tăcere˝ ca într-o piesă de teatru jucată cu ani în urmă. A doua zi am sorbit cafeaua pe terasă devreme, în aerul tăios şi pur de munte şi am ascultat cântec de păsărele în ritm allegro ma non tropo, gândind că o asemenea cufundare în natură nu ţi-e permis s-o trăieşti decât când eşti foarte tânăr sau foarte bătrân, în rest viaţa consumându-se în obligaţii, datorii şi automatismele de zi cu zi. Am făcut un tur al Păltinişului pe care nu l-am mai recunoscut şi nu l-am mai plăcut şi am plecat la drum, hotărâtă să vă recomand pentru un weekend Vila dintre brazi. Aveţi grijă însă: luaţi-vă mâncare cu voi şi lăsaţi la uşa casei voastre obligaţiile, datoriile şi automatismele.

---

VIZUALIZĂRI: 2380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI