Am luat teapa pe 04. 08. 2010

TIPĂREȘTE

Buna seara!

Tocmai m-am intors din vacanta la Sinaia. Aveam patru zile de petrecut la munte. Cum hotararea de a pleca am luat-o in ultima clipa, nu mai ramasese decat sa-mi caut cazare. Cum? Te ajuta internetul, mi-a spus o ruda.

Zis si facut. Am inceput sa caut locatii accesibile buzunarului meu, cum raspunsul la intrebarea "si cand doriti sa veniti?" era "maine" toti si-au cerut scuze ca nu mai au locuri disponibile.

Asa am ajuns sa sun si la pensiunea Brandusa din Sinaia. Rasunsul afirmativ la solicitarea mea a venit foarte usor, nu a trebuit sa verifice nimic pentru a-mi raspunde (asa cum facusera ceilalti). Eram prea bucuroasa ca plec, asa ca am facut exces de zel si am platit inainte (pentru a fi sigura ca nu raman in strada dupa o calatorie de sute de kilometri). A doua zi cand l-am sunat pe d-l L... sa-mi explice cum ajung la d-lui mi-a spus ca nu este la pensiune, ca este la Ploiesti si ca vine in 2-3 ore, dar sa merg totusi pentru ca d-lui mi-a lasat cheia in cutia postala. Am intrebat daca sunt singura in pensiune (de fapt eu si copilul de 14 ani). Mi s-a raspuns ca nu voi fi singura. In timp ce incercam sa scot cheia din cutia postala s-a apropiat de noi un barbat. Ne gandeam ca a trimis totusi pe cineva sa ne intampine.

Eroare. Omul cauta cazare. Dupa o scurta discutie, suna la nr. de telefon afisat pe poarta si i se raspunde ca nu mai sunt locuri in pensiune. Noi intram. Ca si cand ar fi avut o presimtire, copilul intreba "o avea caine?", eu sigura pe mine raspund "nu cred ca ne spunea sa intram daca ar fi avut caine", mai urcam doua trepte si... stupoare... doi caini ne asteptau, un maidanez si unul de talie mare (nu stiu ce rasa, dar semana cu un rottweiler). Vorbind cu cainele am incercat sa ies din curte. Ajunsa in strada il sun pe d-l L... si-i prezint problema. Imi raspunde sa nu-mi fac griji ca nu musca. Intram din nou, vorbesc cu cainele si ne indreptam catre primele trepte iesite in cale (din dorinta de a intra cat mai repede), am ocolit casa pentru ca treptele nu duceau catre o usa, si cand in sfirsit am vazut usa pe care ne spusese sa intram nu o putem face pentru ca trebuia sa calcam peste caini.

Eram franta de oboseala si plina de nervi, copilul incepuse sa planga. Am inceput sa-i dau cainelui de talie mare biscuitii pe care ii aveam la mine, i-am dat si jumatate de litru de apa (nici apa nu-i lasase cainelui in vas) si asa am reusit sa intru in pensiune.

In ciuda faptului ca d-lui pe care il intalnisem la poarta i s-a raspuns ca nu mai sunt locuri in pensiune, am constatat ca eram numai eu si copilul. Abia acum am inceput sa-mi pun tot felul de intrebari. Ce fel de loc e acela? Unde nimerisem? Ce mi se mai putea intampla? Ma vedeam in strada fara bani si agresata de un caine asmutit de stapan. Am luat hotararea sa plecam inainte de a veni stapanul. Tot biscuitii ne-au salvat, am hranit cainele pana am iesit din nou din curte.

L-am sunat pe d-l L... , care mi-a spus aceeasi poveste cu accidentul la picior, ca a trebuit sa plece urgent la spital, ca are piciorul plin de tije, ca soferul a mers cu d-lui, ca personalul pe care il avea e in concediu la mare, ca imi va restitui banii. Nu mi-a oferit alta locatie pentru vacanta mea.

Cand am revenit cu telefonul, d-l cu pricina era foarte nervos, ca imi restituie banii cand ii ajung in cont. Am cont de 18 ani si fac frecvent transferuri, un transfer de la banca mea la banca d-lui dureaza doar o zi.

Daca as fi intrat sa verific si comentariile depre vila Brandusa as fi fost scutita de toate neplacerile.

Si eu ca si d-l cu vacanta de Rusalii am gasit cazare in alta parte (oameni de buna credinta carora le-am spus tot ce am patit), la un pret mai bun decat la d-lui si in conditii de igiena net superioare.

Aveti mare grija fratilor cand alegeti o locatie pentru vacanta. Pe cea aleasa initial de mine nu o recomand nimanui.

---

VIZUALIZĂRI: 1947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI