La Victorița sau o stea strălucitoare

TIPĂREȘTE

Am ajuns ușor la hotel, gps-ul si-a făcut treaba impecabil.

Ne-a întâmpinat gazda, cu un zâmbet frumos pe buze. Am făcut cunoștință, ea s-a prezentat Victoria. Noi cu numele noastre. Pentru conformitate noi am denumit-o „Victorița”.

Așadar, Victorița, o femeie frumoasă, ce se apropia incet de 40 de ani (asta după părerea fetei mele, eu eram mai darnic). Tot timpul elegantă, în rochie, o prindea bine fiind o tipă subțirică. Elegantă am spus eu, căci fie-mea mi-a explicat că nu e elegantă ci doar feminină. Tot timpul avem de învățat, chiar si de la cei tineri????. Bun, să ne înțelegem de la început, nu despre Victorița vorbeam când spuneam de o stea strălucitoare. Ci despre hotel. Căci săracul, avea doar o stea. Totuși impresiile erau bune, în poze arăta destul de bine, facilitățile erau clare, eu mă hotărâsem în ultima clipă (sau aproape), variante erau puține. Clar risc.

Am făcut rezervarea pe booking după ce fata mea a terminat cu bacalaureatul. Cu posibilitate de anulare cu 15 zile înainte, căci trebuia să vedem și cu facultatea. Mi-am dorit foarte mult cameră cu vedere la mare, dar până m-am gândit eu, cele de la etaj s-au ocupat. Am rezervat una la parter. Am scris si la hotel, am explicat că am rezervat pe booking dar aș vrea să îmi dea ceva detalii despre cameră. Singurul lucru de care mă temeam era să nu fim chiar în stradă, să treacă lumea prin balconul nostru:). Pe site-ul hotelului sunt prezentate toate camerele iar ea ne-a indicat clar: asta e camera rezervată. Părea foarte ok așa că am mers înainte.

Hotelul avea și câteva camere într-un alt corp, in spate. Nu cred că mi-ar fi plăcut acolo. Cei care stăteau in spate veneau la mesele care se aflau in curtea interioară între cele două corpuri. Victoria socializa mereu cu ei, păreau că sunt de ai casei. Cred că ei nu aveau balcon și sigur nu aveau privilegiul vederii la mare.

Exista o bucătărie comună pentru toți oaspeții. Cu tot ceea ce era necesar, noi am folosit-o doar dacă aveam nevoie să încălzim apă. Exista și cafea la discreție însă am preferat să o folosim pe a noastră.

Deși stațiunea se numește Kala Nera (apă liniștită) valurile (vălulețele ????) făceau un pic de zgomot în miez de noapte. Poate și pentru că am prins două-trei nopți de vreme mai puțin bună. În a doua seară a fost si prima ploaie torențială in timpul unui sejur un Grecia. Ei, am mai prins una o dată în Chalkidiki dar era dimineața devreme și plecam spre casă.

Camera era destul de mare, aveam loc să trecem fără să ne invităm la dans????. Un dulap încăpător, o comodă pentru geamantan. Lângă patul dublu era câte o noptieră. Așternuturile, prosoapele, extrem de curate. Paturile comode, cu saltele într-o stare excelentă aveau meritul de a te îmbia la somn după fiecare zi epuizantă.

Chiar și safe-ul era gratuit. Am întrebat-o pe Victorița cum se procedează cu codul și mi-a dat o cheiță. Mai ales la început de sejur un safe e binevenit, căci atunci ai cei mai mulți bani :).

Wi-fi-ul a funcționat fără cusur pe întreg sejurul, lucru care nu s-a întâmplat și la următoarele cazări. Aerul condiționat era în bună stare, l-am încercat la început. Nu prea a fost nevoie de el, poate din cauza vecinătății munților, a faptului că soarele nu bătea direct spre cameră dar si a plantelor de pe terasă. Televizorul nu l-am încercat.

Frigiderul era si el foarte bun și de asemenea foarte încăpător, astfel încât la capitolul tehnic nu am avut plângeri.

De fapt nu am avut plângeri la nimic. Se făcea curat in cameră in fiecare zi și o dată la două zile se schimbau așternuturile.

Poate singurul amănunt care să aducă un minus ar fi faptul că deși la duș era perdea, totuși apa se mai scurgea in afară pentru că marginea cădiței era prea joasă

Terasa chiar foarte mare, avea o masă măricică la care ne încropeam micul dejun. Aveam loc suficient pt scaune in stânga si dreapta balconului, iar al treilea scaun era spre usa terasei. Oblonul îl închideam cât eram plecați.

Terasa are o portiță care ne permitea să ieșim fără să trecem pe la receptie. Extrem de utilă atunci când ne întorceam de la mare, căci nu duceam nisipul în cameră, sau măcar nu tot. Acolo lăsam, fără să se vadă, papucii de apă si instrumentele de snorkelling.

Teama mea era că am putea fi prea în stradă și atunci trecătorii ar fi ca invitații noștri????. Din fericire exista o supraînălțare de câteva trepte care nu numai că ne-a îndepărtat teama dar ne prilejuia și o priveliște mai bună asupra mării. Vederea era colosală, serile târzii ne acordau liniștea mării și o vedere de excepție.

Locuri de parcare erau câteva și în curte, se putea parca în fața hotelului si, in cel mai rău caz la câțiva metri de hotel. În prima noapte am parcat în curte. Dimineața dădeam târcoale mașinii, parcaseră unii chiar la intrare și eu eram sigur că nu pot scoate mașina. A venit un grec, părea de al casei, lasă că o scot eu (nerușinatul :)). Eu am ezitat, nu aveam curaj nici să scot mașina dar nici să îl las pe ăla. Am cântărit, dacă îi lovește pe ăia măcar nu sunt eu în culpă, dacă o zgârie pe a mea de perete am Casco. Plus că, știu că grecii sunt foarte abili, de nevoie. I-a luat vreo 10 minute, timp în care eu mă rugam, mașina era scoasă în stradă. Sunt meseriași grecii ăștia...

Deși minusculă, aproape insesizabilă, recepția merită atenție. Este foarte cochetă, are tot ceea ce îi trebuie în ciuda spațiului restrâns.

Hotelul este amplasat cumva în dreapta stațiunii cum te uitai la mare, dar nu în extrema stângă unde se mai aflau câteva locuri de cazare și un restaurant, de aceea pot afirma că era central dar nu ultracentral. Bine, la sătucul ăla, greu găseai ceva care să nu fie central. Abia apoi mi-am dat seama că, de fapt Kala Nera e una din cele mai mari stațiuni din Pelion. Ceea ce era bine, căci nu era in zona cu taverne unde, bineînțeles era mai mult zgomot. Aici era liniște, seara se mai întorceau cheflii si mai auzeai un pic de zgomot.

În Kala Nera există între hoteluri si plajă o mică străduță pe care circulă însă doar mașinile celor ce sunt cazați pe acolo și cele de marfă așa că nu este circulație intensă. Drumul principal este la câteva sute de metri mai sus, stațiunea având și cazări mai sus de mare.

La circa 200 metri încep tavernele, magazinele si marketurile locale. Tot pe acolo (ba chiar pe la 300 m) încep și plajele amenajate, particulare. Acolo sunt plaje cu nisip, umbreluțe. Chiar in fața hotelului sunt niște trepte si se poate intra in apă, dar in zona aceea sunt pietre. Si arici de mare. O zonă bună de snorkelling dar și una care cere imperios papuci de apă.

Deși am avut de la hotel voucher cu reducere 20% pentru una din plajele amenajate cu care hotelul avea înțelegere, noi nu am ajuns acolo decât o dată. Reducerile erau reale, nu se plăteau umbrelele, ci doar consumația. O cafea, un cappuccino, un suc 9 Eur. Cu discount 20% - 7 Eur. Adică vreo 32 de lei 3 umbreluțe și consumație inclusă, in plin sezon. La noi cât or costa toate acestea?

Nouă ne-a plăcut să facem plajă 50 m mai în dreapta, pe băncuță, la umbra unui copac impunător. Un loc inedit, care ne-a plăcut foarte mult, departe de lumea dezlănțuită. A fost alegerea fetei mele, însă spre surprinderea mea, i-a plăcut foarte mult și soției, mai ales că le-am luat si papuci de apă ????. Aveam plaja noastră, apa noastră. Apă extrem de limpede și caldă. Cel mai frumos loc de plajă pentru nebuni! O alegere perfectă pentru snorkelling.

Și o întâmplare hazlie.

Două englezoaice bete au ajuns la hotel exact in miezul nopții. Deși noapte, deși băusem si eu niște vinișor la masă erau departe de a fi niște zâne. Ba dimpotrivă. Oricum nu ăsta e miezul povestirii. Englezoaicele doreau să intre pe ușa din față. Victorița ne explicase și nouă si celorlalți turiști că după 12 noaptea ușa din față este închisă si se poate intra prin curte. Asta le-am explicat și eu și păreau că au înțeles. Dar in mai puțin de 30 secunde erau înapoi. Cică era închisă si curtea. Eu nu sunt sigur că nu au vrut să intre la vecinul de la parter. Conform bancului cu am zărit lumină la balcon.

Să vi-l spun: un bețiv se lovește de un stâlp de iluminat, se uită în sus și începe să bată în stâlp strigând: "nevastă deschide". La un moment mai trece unul, vede becul aprins și spune: "insistă, insistă că e lumină la balcon"

S-au întors, mă întrebau dacă eu nu cumva locuiesc aici. Le-am explicat că sunt turist ca și ele... tot trăgeau de ușă, mi se rupea inima pentru ele, mă gândeam că or să cadă în fund. Era gata-gata să le las să treacă pe la noi prin cameră, fetele pesemne că ar fi înțeles. Dar precum în bancul cu perdea (pe ăsta nu îl spun decât pe pm, căci e cu perdea????????) mi-era teama să nu cumva să vomite sau să cadă vreuna la trecerea prin camera noastră. Asta nu mi s-ar fi iertat niciodată. Noroc că tot sunând ele a venit Victorița (deci stă si ea pe aici pe undeva, la propriul hotel cu preț promo????). Le-a deschis ușa si le-a certat că nu au intrat prin curte, dar ele pretindeau în continuare că e lumină pe balcon????

Concluzii

Dacă recomand? Păi eu ce tot am făcut până acum? Un hotel cu facilități de 3*+, indiferent de calificarea oficială, cu o superbă vedere la mare, parcare asigurată, ce ne-am putea dori mai mult? Și apropo, am intrebat-o pe Victorița de ce doar o stea? "Pentru că sunt taxele mai mici" a venit răspunsul. Si am crezut-o!

---

VIZUALIZĂRI: 2416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI