Venesis House, supercazare în Sighișoara

TIPĂREȘTE

De mult mă bântuia gândul unei cercetări mai temeinice a cetății medievale din Sighișoara căci, nu știu cum se face, dar de fiecare dată când am ajuns în acest oraș a fost pe fugă și am plecat la fel de buimacă și nelămurită precum sosisem.

Odată scopul definit, mi-am asigurat însoțitori de nădejde - prietena Adina și soțul ei Virgil. Am profitat că acesta are casa părintească într-un sat aflat lângă Rupea (cu un mic ocol din șoseaua Brașov-Sighișoara). Știam și că s-a apucat s-o renoveze. De ce n-am împușca doi iepuri dintr-un foc? le-am zis.  Ce-ar fi să trecem prin sat ca să vedem ce și cum, ca nu cumva meșterii să creadă că i-ați lăsat de capul lor, după care să o luăm din loc spre Sighișoara și să stăm acolo trei zile? Propunere acceptată.

Și iac-așa, într-o dimineață de la sfârșitul lui iulie am purces la drum cu mașina amicilor și, după o pauză de vreo două ore în sătucul cu pricina pentru rezolvarea unor chestiuni ce nu sufereau amânare, ne-am îndreptat val-vârtej spre destinație: Venesis House.

De găsirea cazării mă ocupasem - deloc de mirare 😜- eu, filtrând rezultatele căutării după următoare criterii (nu neapărat în această ordine): localizare apropiată de cetate, preț bun, grad rezonabil de confort, păreri favorabile din partea utilizatorilor, parcare.

M-am decis destul de repede, căci Venesis îndeplinea toate cerințele. Recte 1) se află la doi pași (sub 200 m) de strada Anton Pann, pe care o traversam și urcam apoi pe Strada Zidul Cetății până la Turnul Cojocarilor, una din intrările în Sighișoara medievală; 2) prețul de 200 lei/noapte pentru o cameră dublă mi s-a părut convenabil; 3) din descriere și poze rezulta că dotările sunt OK; 4) în mai, pensiunea, cotată la trei stele pe booking.com, avea un scor excelent de 9,4 din aproape 600 de evaluări, care s-a menținut până azi; și 5) dispunea de parcare.

Totuși nu pe booking am făcut rezervarea, ci am folosit un site specializat în pensiuni turistice unde era postat numărul de telefon de la Venesis. Am sunat, am pus câteva întrebări despre configurația locului, m-am lămurit, am rezervat două camere cu pat matrimonial la etajul unu și am aflat contul în care trebuia să facem plata în avans pentru o noapte, urmând ca diferența să o achităm la fața locului în numerar sau cu cardul. Zis și făcut!

Date de contact:

Adresa: strada Ecaterina Varga nr. 12A. Sighișoara, Județul Mureș

Telefon: 0721 285704Email: info@venesishouse.roSite: www.venesishouse.ro; https://www.facebook.com/VenesisHouse/

Virgil, un bun cunoscător al Sighișoarei, ne-a scos mintenaș de pe șoseaua E60 la momentul oportun și, fără a recurge la gps, Waze sau alte aplicații, ne-a depozitat în siguranță în curtea pensiunii, care are patru sau cinci locuri de parcare. La plecare a fost însă un pic mai dificil să scoată tancul din dotare, că altfel nu pot să-i zic😁; cum parcarea era plină de mașinile celor veniți la festivalul medieval, a fost nevoit să se întrebuințeze serios pentru manevrarea mastodontului.

Imediat după debarcare am fost întâmpinați din echipa formată din cei doi frați ce păstoresc așezământul, și vreau să vă mărturisesc din start că rareori am avut parte în România de gazde atât de primitoare: ne-au oferit o mulțime de explicații nu doar despre pensiune, ci și despre cetate, ne-au dat sfaturi utile în privința modalităților de potolire a foamei și ne întrebau de fiecare dată când ne intersectam dacă totul era în ordine.

Am apreciat maxim! 😍

Cum spuneam, Venesis e o afacere de familie și un locșor intim, nepretențios dar organizat fără cusur și o oază de liniște în Orașul de Jos. E la îndemână pentru vizite în zona veche a orașului, iar Biserica din Deal se și vede din fața pensiunii. Singurul inconvenient în privința amplasamentului e că până la cetate (cocoțată și moțată) trebuie să urci din greu. Ah, și încă un mic cusur: în imediata apropiere nu se află niciun magazin alimentar.

Dar cum nu venisem ca să ne îmbuibăm, am rezolvat-o și pe asta și nu ne-am întors, Doamne ferește🤣, cu niciun kilogram în minus.

Clădirea se înalță pe trei nivele, ultimul fiind mansardat. La parter e recepția, cu fotolii, canapea, TV cu ecran mare, fotbal de masă și alte jocuri (boardgames) ce pot fi împrumutate, precum și un acvariu cu rol doar de decor, din păcate. De aici se pătrunde în bucătărie, unde oaspeții își pot prepara singuri mesele. Au la dispoziție tot ce e necesar, de la aragaz cu cuptor, frigider încăpător, prăjitor de pâine și cuptor cu microunde, la oale, cratițe, tigăi, tacâmuri și veselă, mese și scaune. Până și mașină de spălat vase. Plus detergenți, bureți, cârpe, prosoape și șervețele de hârtie. Niciun amănunt nu fusese scăpat din vedere. Superdotare! 😄

Și - țineți-vă bine! 😉, cafeaua și ceaiul sunt din partea casei, nu e nevoie decât să urmezi instrucțiunile gazdei, să apeși pe butonul dorit al automatului de fiert apa și preparat cafeaua sau espressoului, iar la final să adaugi, eventual, lapte și/sau zahăr, tot gratuite. Și - bineînțeles - să arunci resturile într-una din cele trei pubele din bucătărie, pentru reciclare.

Foarte ecologic. Bravo! 👏

Din bucătărie știu că se intră într-un hol la capătul căruia sunt două camere cu balconașe cu vedere spre curte și parcare.

O scară de lemn cam îngustă urcă la primul etaj (noroc că m-a ajutat unul din frați cu valijoara), unde, de o parte și de alta a culoarului îngust, se înșiră camere duble, două din ele fiind ocupate de noi. Știam că sunt de mici dimensiuni (cca. 12 mp), dar pentru mine a fost de ajuns, fiind singură. M-am putut lăfăi prin urmare în așa-zisul pat matrimonial (în fapt două paturi single lipite, o practică arhicunoscută), cu saltele tari și lenjerie curată și de calitate.  

De o parte și de alta a patului erau noptiere cu veioze, iarăși un lucru bun. În dulap am găsit suficiente umerașe și rafturi și nu a fost nevoie să folosesc păturile și nici să-mi ascund banii și să-mi pun la păstrare bijuteriile scumpe în seif... 😬 Un cuier (întotdeauna binevenit) și un tablouaș completau dotările.

Cât despre baie, și ea a fost OK, echipată cu vas de toaletă, chiuvetă măricică și duș cu perdea. Nu s-au semnalat incidente la scurgerea apei, cele două seturi de câte două prosoape au fost albe și pufoase, așa cum îmi place mie, iar drept consumabile am fost cadorisită cu trei suluri de hârtie igienică și cu săpun lichid.

Camera avea aer condiționat și WiFi, ambele rămase neutilizate, și un televizor cu ecran plat și multe posturi, deși în majoritate în limba maghiară. În fine, până la urmă am dibuit și câteva canale în limba-mi maternă. O problemuță a existat totuși, și anume lipsa minibarului: deși era specificat în descrierea camerei, nu am avut așa ceva. 😞

Când îl sunasem pe proprietar, îl întrebasem de balcon. Camerele de la etaj nu au așa ceva, mi-a explicat el, însă în capătul culoarului e un balcon cu măsuțe și scaune, și acolo mă puteam deda în voie unicului meu viciu: fumatul. Am mers, am admirat priveliștea și am fumat, dar nu m-am așezat la niciuna din cele două măsuțe prevăzute cu scrumiere: după ploaie/ploi, scaunele, fiind din material textil, se îmbibaseră de apă și nu se putea sta pe ele. I-am sugerat amabilei noastre gazde să le schimbe cu unele din plastic. Poate că o va face... 🤔

Din câte am înțeles, Venesis pune la dispoziție 10 spații de cazare cu o capacitate totală de 23 de persoane: 8 camere duble sau twin, una triplă și una cvadruplă. Am oarece dubii în această privință: în ziua când am ajuns, la pensiune era cazat un grup de copii din Suceava însoțiți de profesori și cred că efectivul lor depășea numărul maxim admis. Dar poate că au dormit câte doi într-un pat. Nu c-ar fi treaba mea... 😅

Să vedem acum ce mai găsim prin curte. Prima observație: multă verdeață și liniște. Pe latura dinspre vecin, un gard viu fusese lăsat să crească de capul lui și depășise în înălțime clădirea, ferind-o de ochii curioșilor și asigurând totodată izolația fonică. Un alt doilea gard viu, de data aceasta tuns și frezat regulamentar, fusese plantat în preajma foișorului dotat cu aragaz și grătar (cărbuni și lemne de foc furnizate gratuit), unde îți poți prepara de mâncare ce-ți poftește inimioara, cu condiția să ai timp de așa ceva.

Beneficiezi și de coșuri de gunoi, curățenia fiind cuvântul de ordine la Venesis. Aici, la una din mesele lungi din lemn, e locul perfect de socializare la o cafeluță sau berică, în fața televizorului cu ecran LED cu diagonala de 140 cm sau jucând o partidă de remy sau cărți.  

Iar dacă nu ai chef să-ți pregătești singur mâncarea, patronii îți sar în ajutor și îți oferă spre consultare meniul restaurantului Gennaro. Comanzi și în 20-30 de minute ești servit. Am apelat și noi în două rânduri la acest serviciu, o dată pentru șnițel vienez cu cartofi pai și salată de sfeclă roșie, a doua oară pentru musaca de cartofi, și am fost mulțumiți. Pentru edificare, iată un link util: https://www.sangennarosighisoara.ro/. Am mâncat și în cetate, dar despre cele două cârciumi frecventate voi scrie un review separat.

Lângă foișor, pe un petic de iarbă tronează o fântână micuță și chiar e o plăcere să te legeni în balansoarul din spatele ei și să asculți susurul apei.

Dar stați că n-am terminat. Venesis nu-ți dă de mâncare, dar îți potolește setea. În fața ușii de intrare la recepție e un băruleț sau o terasă, cum vreți voi să-i ziceți, și o tanti la fel de amabilă ca cei doi frați proprietari te servește cu bere, apă minerală sau suc din vitrina frigorifică. La prețuri ultradecente: o bere Ciuc de 500 ml - 8 lei.

Ce mai, boierie curată! 😮

În concluzie, Venesis House mi-a depășit așteptările! Cu mici excepții, absolut neglijabile, a bifat cu brio toate cerințele mele. Iar eu am bifat încă o cazare reușită, demnă de nota 🔟!  

---

VIZUALIZĂRI: 443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI