Ultima zi la Roma

TIPĂREȘTE

În a 5-a zi a sejurului nostru la Roma, ultima înaintea plecării, am avut în sfârşit parte de vreme frumoasă, astfel că am putut vedea mai multe obiective propuse decât în celelalte zile – totuşi n-am putut să cuprindem tot ce ne-am fi dorit deoarece seara aveam rezervare la Galeria Borghese, de la ora 17.00.

După micul dejun de la hotel La Rezidenza, am luat metroul de la Barberini până la Repubblica iar de acolo un autobuz pe Via Nazionale şi Via Plebiscito, unde am coborât, la indicaţiile unui călător vorbitor de franceză (mai întâi am întrebat şoferul autobuzului dar acesta a dat din umeri de parcă el era prima oară la Roma!), pt a vizita unul dintre punctele cele mai calamitate ale Romei:

PANTHEONUL – PIAZZA DELLA ROTONDA

Pantheonul este un templu cu o istorie interesantă – a fost ridicat parţial în anii 27-25 î. Hr de către consulul Marcus Agripa (ginerele împăratului Augustus) în cinstea zeilor Marte şi Venus, a ars în anul 80 dar a fost reconstruit de împăratul Domiţian, a fost lovit de trăznet şi a ars din temelii în anul 110, a fost refăcut sub o formă total diferită între anii 118-125 de către împăratul Hadrian, a fost dăruit de împăratul Foca al Bizanţului papei Bonifaciu al IV-lea în anul 608, iar acesta din urmă l-a transformat în biserică un an mai târziu – Santa Maria ad Martyres; a fost restaurat în sec XIX iar din 1870 Pantheonul a devenit locul favorit al regilor Italiei.

Cea mai impresionantă componentă a templului este domul, care a fost cel mai înalt din lume până în anul 1436, cu o înălţime de 43 de metri, dom care are cea mai mare cupolă construită din piatră, cu un diametru de 43,3 metri (depăşeşte cu 1,3 metri pe cea de la San Pietro!), cupolă care are în vârf, la rândul ei, o deschizătură rotundă, cu diametrul de 9 metri, denumită oculus, singurul punct de acces al luminii naturale. Pentru a putea susţine acest acoperiş, tipul betonului şi grosimea zidurilor diferă de la bază la vârf, începând de jos cu o grosime a pereţilor de 6 metri şi ajungând în vârf la ,,doar’’ 2,3 metri, cupola fiind construită dintr-un beton mai uşor.

Partea din faţă a templului are 3 rânduri a câte 8 coloane din granit adus din Egipt, fiecare cu un diametru de 1,5 metri, iar intrarea în clădirea cilindrică se face pe o uşă masivă de bronz. Am intrat înăuntru fără să plătim, dar pt scurt timp însă, deoarece urma să se desfăşoare acolo un eveniment despre care n-am aflat mare lucru, aşa că ne-am mulţumit să-l admirăm din exterior şi să facem poze cu ,,romanii’’ din faţa impunătoarei clădiri.

Pantheonul se află în Piazza della Rotonda, o piaţă rectangulară unde mai găsim o fântână centrală şi un obelisc (pe treptele cărora leneveau multe persoane printre care şi 2 beţivi!), iar de jur-împrejurul pieţei magazine, cafenele şi terase - la una dintre ele am servit 2 capuccino (10 euro), după care am plecat pe jos până la următorul obiectiv.

PIAZZA NAVONA

Cea mai frumoasă dintre pieţele Romei, Piazza Navona a fost construită pe locul fostului ,,stadion al lui Domiţian’’, edificiu ridicat de acest împărat între anii 81-96 d. Hr. pentru competiţii muzicale şi atletice, are forma ovală şi ,,găzduieşte’’ trei fântâni superbe şi o biserică în stil baroc.

Principalul punct de atracţie al pieţei îl reprezintă fântâna centrală, Fontana dei Quattro Fiumi (fântâna celor patru râuri), construită de Bernini între 1647-1651 şi are patru figuri, fiecare reprezentând câte un fluviu de pe câte un continent – Nilul, Gangele, Dunărea şi Rio della Plata, străjuite de un obelisc domiţian. Celelalte două fântâni sunt Fontana di Nettuno (Fântâna lui Neptun) şi Fontana del Moro (Fântâna Mauruluii)

O altă atracţie a pieţei Navona este Chiesa Sant’ Agnese in Agone, o biserică concepută de Borromini (principalul rival al lui Bernini) la ordinul papei Inocenţiu al X-lea (cel care a comandat şi fântâna centrală) şi finalizată în anul 1670.

Am zăbovit circa o oră în această piaţă plină de viaţă din centrul istoric al Romei, timp în care am vizitat împrejurimile şi biserica, am cumpărat suveniruri de la una din numeroasele tarabe prezente în piaţă alături de cafenele, restaurante, cluburi de noapte etc după care am plecat mai departe.

CAMPO DE’ FIORI

Mergând spre sud din Piazza Navona în scurt timp am ajuns în Piazza di Campo dei Fiori, o piaţă rectangulară folosită secole de-a rândul pentru execuţii publice, dintre care cea mai celebră e cea a lui Giordano Bruno, care a fost ars de viu pe rug în anul 1600; dealtfel în mijlocul pieţei se află o statuie dominantă (şi totuşi obscură datorită tarabelor şi copertinelor din preajma sa!) a celebrului călugăr dominican, filozof, matematician şi astronom.

În momentul de faţă ,,Piaţa de Flori’’ este împânzită de standuri cu fructe, legume şi flori, bineînţeles, alături de tarabe cu suveniruri, îmbrăcăminte, încălţăminte etc iar pe lateral terase şi restaurante pline de viaţă care devin, pe măsură ce noaptea pune stăpânire pe oraş, adevărate ,,bombe’’ populate de tineri care se ,,hidratează’’ în exces, deci e mai bine să le eviţi!

Am servit în piaţă o masă de fructe, am băut un fresh dintr-un fruct necunoscut, am cumpărat ceva hăinuţe pt cei de-acasă după care am plecat tot pe jos, spre est ajungând într-o zonă de care nu auzisem până atunci – Area Sacra di Largo Argentina, un sit arheologic relativ mic dar fascinant şi populat de... pisici! N-am văzut în viaţa mea atât de multe pisici la un loc! Începusem să obosim de atâta mers pe jos aşa că am luat autobuzul până la următoarea destinaţie:

PIAZZA VENEZIA

Personal am asimilat această piaţă cu punctul central al Romei, aici fiind un sens giratoriu unde se întâlnesc cela mai importante bulevarde ale capitalei italiene la capătul cărora găsim cele mai importante repere din oraş:

-în nord Piazza del Popolo pe Via del Corso

-în est Piazza Repubblica şi Gara Termini pe Via Nazionale

-în sud Colosseum pe Via dei Fori Imperiali

-în vest Vaticanul pe Via Plebiscito şi Corso Vittorio Emanuele II

În Piazza Venezia întâlnim un monument naţional controversat, ridicat între anii 1885 şi 1911 (dar finalizat abia în 1925), în cinstea lui Victor Emanuel al II-lea, primul rege al Italiei unificate, monument cunoscut sub denumirea de ,,Il Vittoriano’’ sau, ,,Altare della Patria’’ şi care se află între piaţă şi Dealul Capitoliului.

Tot în Piazza Venezia întâlnim Palazzo Venezia, poziţionat pe dreapta venind dinspre Via del Corso, cu al său faimos balcon de unde Mussolini le vorbea fasciştilor italieni.

Puţin mai sus de Vittoriano găsim o biserică medievală din anii 1200 – Santa Maria din Ara Coeli – la care se ajunge urcând o scară cu 124 de trepte, inaugurată în anul 1348; nu le urcăm deoarece se apropia ora prânzului şi mai aveam de văzut un obiectiv din zonă:

MUZEELE CAPITOLINE

Situate pe Colina Capitolină, cea mai mică dar cea mai sacră colină a Romei, muzeele sunt situate pe trei laturi ale unei pieţe proiectate de Michelangelo Buonarroti în 1536 – Piazza del Campidoglio – în mijlocul căreia întâlnim o replică a statuii ecvestre a împăratului Marcus Aurelius, originalul fiind expus în muzeu.

Muzeele Capitoline, cele mai vechi din Italia (chiar şi din Europa), sunt alcătuite în principal din trei palate – Palazzo Senatorio (construit în sec XII), Palazzzo dei Conservatori (sec XVI) şi Palazzo Nuovo (sec XVII) – şi găzduieşte cele mai rafinate colecţii de sculptură clasică din lume, alături de capodopere artistice vechi din antichitate până în epoca Renaşterii: statui de bronz, picturi, bijuterii, monede, medalii, inscripţii, mozaicuri şi morminte.

Plecăm obosiţi şi înfometaţi spre hotel, servim un prânz rapid la restaurantul La Fontana, facem un duş şi ne relaxăm cca o oră la hotel, după care plecăm spre ultimul obiectiv vizitat din sejurul nostru la Roma, pentru care aveam rezervare de la ora 17.00:

GALERIA BORGHESE

După ce făcusem rezervarea cu oarece peripeţii cu o zi înainte (am prins ultima oră de vizitat din ultima zzi a sejurului!), am continuat în aceeaşi notă drumul spre muzeu: am luat microbuzul 116 de pe Via Veneto, am intrat în parcul Vila Borghese pe Poarta Pinciană, ne-au fost verificate cardurile Roma Pass de către controlori iar şoferul ne-a lăsat cu două staţii mai devreme de capătul liniei, motivând că acolo întoarce de obicei (cu o zi înainte ne-a dus microbuzul până aproape de galerie dar atunci mai erau două doamne în vârstă cu noi!); am dat mărunt din buze în direcţia lui, după care am iuţit pasul către muzeu, unde am ajuns cu vreo 5 minute înainte de ora de intrare, minute pe care le-am consumat cu predarea aparatului foto (obligatoriu!) şi intrarea pe baza cardului Roma Pass.

Toate aceste mici inconveniente au pălit de cum am păşit în interiorul galeriei (aflate la etaj şi care conţine picturi) şi a muzeului (aflat la parter conţinând sculpturi) comandate de cardinalul Scipio Borghese, nepotul papei Paul al V-lea, în secolul XVII şi care a adunat de-a lungul timpului aproape tot ce a fost mai frumos din perioada Renaşterii şi nu numai!

Astfel printre picturile de la etaj găsim opere de Raphael, Tiţian, Caravaggio, Rubens etc precum şi câteva autoportrete de Bernini, iar la parter ne întâlnim cu sculpturile aceluiaşi Bernini dar şi ale lui Canova, lucrări care atrag anual circa 500 000 de vizitatori iar numărul acestora ar putea fi mai mare dacă s-ar putea onora toate solicitările – de aceea trebuie musai rezervare prealabilă, în plin sezon chiar cu câteva zzile bune înainte.

Păcat că nu am putut face poze, în schimb, la ieşire am achiziţionat un ghid complet al galeriei, în limba engleză, cu toate operele din galerie şi muzeu – apropo de ghid, când am vizitat Colosseumul am cumpărat un ghid color, în limba română, cu toate obiectivele Romei în dublă ipostază şi anume: aşa cum arată acum şi cum arăta odinioară. Excepţional!

Am plecat după circa două ore de la Galeria Borghese, am căutat un taxi dar n-am găsit, aşa că am luat-o per pedes pe lângă superbul parc Vila Borghese, ne-am oprit să bem ceva la Poarta Pinciană, după care ne-am ospătat la restaurantul Vladimir, încheind cea mai concentrată zi (dpdv al obiectivelor vizitate) a sejurului nostru la Roma.

PLECAREA

Următoarea zi, după mic dejun am făcut bagajele, la 11.30 am luat taxi-ul până la Gara Termini, la 12.30 am avut autobuzul Terravision spre aeroportul Fiumicino (un gigant pe lângă Otopeni!), unde am ajuns cam într-o oră, am făcut check-inul şi am mâncat rapid două sandwich-uri (deoarece eram cam la limită cu timpul!), la 14.50 a decolat avionul companiei Alitalia cu vreo 20 de minute întârziere (ne-am numărat printre cei care au venit cu a doua cursă de la terminal la avion dar nu noi am fost cauza principală!) iar în câteva minute admiram de la înălţime cum apele nămoloase ale Tibrului murdăresc albastrul azuriu al Mării Tireniene.

Rămânem cu regretul de a nu cuprinde în cinci zile tot ce ne-am fi dorit să vedem la Roma (în special Muzeele Vaticanului, Forurile şi Piazza del Popolo), dar spre deosebire de alte oraşe istorice pentru care am alocat mai puţin timp şi unde ne-au rămas multe de văzut (Paris, Viena, Instanbul), am o puternică senzaţie că ne vom întoarce în mod sigur! Şi asta nu din cauză că am aruncat ceva bănuţi în Fontana di Trevi! Ci pentru faptul că Roma e altceva decât celelalte! E o poveste mai veche!

---

VIZUALIZĂRI: 7372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI