Caput mundi

TIPĂREȘTE

„Fortat” de premiul castigat acum ceva vreme pe AFA, am ales sa imi petrec cateva zile din octombrie intr-un loc pe care inca nu il vazusem: ROMA. Nu vazusem orasul pentru ca nu am reusit sa ma conving ca o vacanta petrecuta in centrul unui oras in plina vara este pe gustul meu, iar decat sa vad Roma intr-un week-end am preferat mai bine sa mai astept pina ce se va ivi o alta ocazie. Si uite ca s-a ivit si am ales o vacanta de 5 zile in poate cea mai buna perioada a anului. Cand media la istorie in generala ti-a fost 8, ca sa intelegi Roma nu este de ajuns sa vezi „Gladiatorul”. Asa ca am redeschis cateva carti mai vechi, cateva pagini de wikipedia si am incercat sa imi fac o schema cu ajutorul careia sa atac Roma. Este adevarat ca acolo am plecat cu un ghid turistic in care gaseam cateva informatii istorice, ca puteam opta (contra cost) si pentru audio-ghiduri. Dar in marea majoritate a timpului m-am plimbat pe strazi, am vazut Forurile, am trecut pe poduri vechi, iar peste tot am gasit placute cu informatii minime. Alaturi de datele istorice, poate si mai important, stau datele si evenimentele legate de credinta omenirii. Prin credinta s-a gasit poate cea mai trainica modalitate de manipulare a maselor, tactica adusa din vremea sumerienilor, mayasilor, egiptenilor, sau mai stiu eu cine, utilizata in perioada Romei antice dar si in zilele noastre.

Asa ca schita mea mi-a fost de un real folos si daca nu imbini datele si evenimentele istorice cu frumusetile Romei vacanta ta isi pierde mult din farmec. Cum ar fi sa vizitezi un muzeu, oricare ar fi el, fara sa cunosti istoria lui, cine l-a locuit, etc. ? Cam asa este si cu Roma, un adevarat muzeu in aer liber.

O sa incep povestea mea despre Roma cu vizita la Coloseum, Palatin, Forurile Romane si Forurile Imperiale asta si pentru ca au fost primele obiective la care am ajuns in prima dimineata, cazarea noastra fiind chiar in spatele Forurilor Imperiale. Chiar daca multi au spus ca au ramas ruinele din mai toate vestigiile Romei antice, eu consider ca eforturile de scoatere la suprafata a vechilor constructii sunt considerabile si ca merita sa iti rezervi o zi pentru aceasta vizita. Si ca, asa cum am facut eu, acestea sunt primele obiective cu care sa iti incepi vacanta la Roma pentru a merge pe firul istoriei.

Istoria Romei incepe cu lupoaica si ciocanitoarea (mai putin cunoscuta in legenda si neimortalizata) care i-au hranit pe gemenii Romulus si Remus pe dealul Palatin, si cu pastorul care i-a gasit si i-a dus la casa lui. Devenind de foarte tineri lideri ai unei adunaturi de ciobani razboinici ei au decis sa intemeieze un oras. Au atras „oamenii ai strazii” carora le-a promis un loc al lor, un oras in care sa se stabileasca. Din disputa asupra locului si numelui viitorului oras s-a ajuns la lupta in care Remus a fost ucis de catre Romulus sau de catre apropiatii acestuia.

Era anul 753 î. Hr. atunci cand Romulus si gasca lui au ridicat zidurile unei cetati frumoase si bogate, cu oameni dirji. Nu le lipseau bogatiile aduse dupa victoriile asupra satelor din jur insa le lipseau femeile. In cronici am gasit ca acesta era un motiv de ingrijorare doar datorita faptului ca nu apareau urmasi care sa populeze mindra cetate si sa ii ofere continuitate. Altfel toata lumea parea fericita. Gasca de baieti era refuzata de parintii fetelor din orasele invecinate datorita faimei pe care reusisera sa si-o faca: derbedei, batausi, hoti si ucigasi. Pentru a rezolva totusi si problema asta, Romulus a dat sfoara in tara ca organizeaza o petrecere nemaivazuta. Sarbatoarea de la cetatea Roma, a atras curiosii care au ajuns acolo cu mic cu mare. Mai intii au fost poftiti sa viziteze fastuoasa cetate in care construisera romanii forul, o mare piata, un templul inchinat lui Jupiter, o bazilica, fantani, strazi pavate cu piatra si case de piatra sau de marmura. Apoi au fost dusi in afara zidurilor cetatii si au fost serviti cu mai putina mincare si mai multa bautura. Mahmuri parintii nu au mai putut reactiona atunci cand romanii au inceput sa rapeasca fetele si sa le ascunda in cetate. Cunoscuta in istorie ca “Rapirea Sabinelor”, aceasta actiune nu a fost insa atat de barbara pe cate s-ar parea. Fetele au fost acoperite imediat cu alintari si bogatii si (ca si fetele din ziua de astazi) nici n-au mai vrut sa auda de parinti sau de casele natale. Cele mai multe fete rapite erau sabinele care se trageau din neamul sabinilor ai caror rege era Titus Tatius si care locuiau pe dealurile invecinate Esquilino, Viminale si Quirinale. Acesta a pornit impreuna cu oastea lui pentru a recupera fetele si a “le bate obrazul” romanilor. Numai ca el a fost ucis in lupta, iar oastea imprastiata. Sabinii, parinti si rude ale rapitelor, au plecat si ei catre Roma pentru a le salva. Insa in mijlocul luptelor sabinele din cetatea Romei au iesit si le-au explicat situatia convingandu-si rudele ca sunt femei libere si respectate. Sabinii au lasat armele jos, iar la dorinta Hersiliei, sotia lui Romulus, sabinii prizonieri au fost eliberati si s-a infaptuit alianta sabinilor cu romanii. Cetatea si-a deschis portile si usor usor si-a umplut ulitele de puradei, viitorii soldati ce aveau sa aduca faima celui mai mare Imperiu al lumii: Roma.

Recent a fost descoperita, la poalele muntelui Palatin, grota Lupercal in care se spune ca ar fi fost hraniti de catre lupoaica Romulus si Remus – poate o chichita turistica ce vrea doar sa atraga si mai multi oameni catre casele de bilete.

Regele Romei, Romulus, fondatorul, a murit la varsta de 54 de ani, dupa 38 de ani de domnie. Lui i-au urmat alti 6 regi (Numa Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Marcius, Tarquinius Priscus, Servius Tullius si Tarquinius Superbus), alesi pe viata. In vremea regelui Servius Tullius, al saselea rege din vremea Regatului Romei (753 î. Hr. – 510 î. Hr.) , s-au construi primele ziduri care inconjurau complet toate cele sapte coline ale orasului: Zidul servian. Ultimul rege al Romei avea sa fie tiranul Tarquinius Superbus izgonit de populatie din Roma in anul 509 î. Hr. dupa ce o violase pe Lucretia, o nobila romana care s-a sinucis din aceasta cauza. Rudele Lucretiei au organizat o rascoala prin care au alungat de la putere pe ultimul rege al Romei.

In anul 753 î. Hr., pe locul in care astazi stau ridicate ruinele despre care vreau sa va povestesc, se afla o mlastina formata din revarsarile periodice ale Tibrului. Poate cea mai mare realizare din perioada regilor Romei este sistemul de canalizare Cloaca Maxima, un sistem construit pe vremea regelui Lucius Tarquinius Priscus atat pentru evacuarea reziduurilor din oras in Tibru cat si pentru drenarea zonelor joase si mlastinoase. Sistemul Cloaca Maxima a fost mereu imbunatatit si extins. Urme vizibile astazi ale acestuia se mai gasesc langa Ponte Rotto, langa Ponte Palatino, pe terenul din fata bisericii San Giorgio al Velabro si langa Basilica Julia din For. Dar cea mai celebra urma a sistemului s-ar putea sa fie un capac de canalizare la care turistii se inghesuie cu miile datorita unei legende aparute nu se stie de unde: "Bocca della Verita". Acesta “Gura a Adevarului” reprezinta un zeu (poate Oceanus), iar provenienta nu este sigura. Fie ca este un capac de canal al sistemului Cloaca Maxima, fie o fresca a unei fantani, turistii vin aici pentru legenda in care acest zeu musca mina celui care spune o minciuna. “Detectorul de minciuni” se afla in piata Piazza della Bocca della Verita, in atriumul din biserica Santa Maria in Cosmedin. Accesul in biserica este gratuit insa a trebuit sa platim 50 de centi de persoana pentru o poza la Bocca della Verita si este de retinut ca fiecare turist poate face o singura poza pentru acea “taxa”.

De pe vremea Regatului au ramas putine urme deoarece peste diversele constructii din acele vremuri s-au gandit altii sa construiasca noi temple, bazilici, apoi gradini, biserici sau bulevarde. Nici din perioada Republicii nu sunt multe cladiri care s-au pastrat. Din punct de vedere istoric zona este greu de separat de Colina Palatina sau de alte zone arheologice care au „supravietuit” asediilor, incendiilor, cutremurelor. Forumurile Imperiale au fost separate de Forumurile Romane de Via dei Fori Imperiali, un bulevard construit intre anii 1931-1933 pe vremea lui Mussolini. Orice turist care ajunge in Roma se va bucura de acest bulevard care ofera privelisti catre vestigiile romane. Insa pentru construirea Via dei Fori Imperiali a fost nevoie sa se renunte la multe ruine antice mai ales din Forumurile Imperiale (exista un proiect de desfiintare a acestui bulevard pentru relegarea zonei arheologice). Deasemenea si Coloseumul pare scos din context, ca si fosta Casa de Aur a lui Nero, Pantheonul, etc...

Dar se stie sigur ca inca din vremea Regatului exista o mica piata de aproximativ 2 ha (ce mai tarziu avea sa devina Forumul Roman) ce se dezvoltase intre Dealul Capitolului si Dealul Palatinilor si era un loc in care se faceau intruniri publice dar si negot.

In cei aproape 500 de ani cat a durat perioada Republicii Romane (510 î. Hr. - 27 î. Hr.) , Roma si-a extins teritoriile si a devenit o putere de neinvins, iar oamenii politici si-au marit averile (drept urmare nimic nu s-a schimbat pina in zilele noastre). Dar ei l-au avut pe fratii Gracchus, pe Spartacus, pe Cezar sau pe Octavius pe cand noi nu prea avem pe nimeni. Datorita victoriilor in razboaie si a „cadourilor” aduse de pe teritoriile ocupate de catre armate, a tributurilor platite de catre cei invinsi si a taxelor si impozitelor percepute, Roma a reusit in perioada Republicii sa devina unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii. Forumul Roman era locul prin care defilau invingatorii care se intorceau acasa. De aceea a fost ales si ca loc al celor mai grandioase constructii care sa celebreze acele victorii sau care sa fie inchinate zeilor care ii ajutau sa ajunga acasa teferi si victoriosi.

Cezar a fost cel care a luptat impotriva Republicii Romane promitind reforme la care poporul roman spera inca din vremea fratilor Gracchus, iar Octavius (care a primit titlul Augustus, adica „cel venerat”) a fost cel care, in 27 î. Hr., a facut ca Roma sa treaca de la Republica la Imperiu. Aici intra in istorie si Marc Antoniu care la inceput a luptat alaturi de Octavius casatorindu-se chiar cu sora acestuia. Atunci cand Marc Antoniu s-a indragostit de Cleopatra (care a ajuns ca mai toate politicienele, pe pile, sus - tot mai sus – Regina Egiptului), si a parasit-o pe sora lui Octavius, Octavia Minor. A venit imediat razbunarea si odata cu ea acea mult ecranizata sinucudere a celor doi amorezi.

Spre sfarsitul Republicii Romane mai multi nobili au inceput sa se separe de ceilalti locuitori ai Romei construindu-si adevarate palate pe colina Palatina. Caius Octavius Thurius, sau mai simplu Augustus, primul imparat roman, s-a nascut pe colinele Palatinului dar ideea ca viitorul sau palat sa fie construit tot aici i-a venit atras fiind de celelalte palate deja construite dar si de locurile vechi, pline de semnificatii, printre care si grota Lupercal si sanctuarul lui Faunus Lupercus.

Majoritatea cladirilor (sau mai bine spus ruinelor) apartin de la sfarsitul perioadei Republicii Romane si din timpul Imperiului Roman (27 î. Hr. – 476 d. Hr.) atunci cind Sulla, Cezar, sau imparatii Augustus, Nero, Vespasian, Domitian, Traian sau Septimius Severus au adus imbunatatiri semnificative Forurilor renovand o parte dintre vechile constructii sau ridicand altele. Forul Roman - centrul politic, religios si economic al orasului - a fost de-a lungul timpului infrumusetat, iar constructiile ajungeau intotdeuna sa se inghesuie unele in altele. La inceputul Imperiului “elita” s-a retras pe colinele Palatinului, o continuare a Forumurilor Romane. Cezar, apoi Augustus si Traian si-au construit propriul For ca proiecte unitare, separate de Forul Roman (Forul Imperial). Nero si-a construit Casa de Aur marind astfel limita Forumurilor. Traian, din lipsa de spatiu, si-a construit propriul Forum ca o alta prelungire a vechiului Forum. Astfel ca suprafata s-a marit constant, iar templele, coloanele, statuile, bazilicile sau cladirile oficiale se inmulteau mereu.

In timpul lui Diocletian (imparat intre anii 284 d. Hr. - 306 d. Hr.) Imperiul a fost condus de doi Imparati (Augusti), fiecare dintre ei avind cate un ajutor (Cezari). Astfel Diocletian il avea ca Cezar pe Galerius si raspundeau de administrarea provinciilor orientale, iar Maximian il avea ca Cezar pe Constantiu I si raspundeau de administrarea provinciilor occidentale. Odata cu plecarea Augustilor si Cezarilor din Roma pentru a ocupa „punctele cheie” ale Imperiului a urmat si perioada de declin a Colinei Palatinului care a fost abandonata dupa mutarea capitalei Romei in Byzantion (viitorul Constantinopol) de catre Imparatul Constantin I sau Constantin cel Mare (Imparat intre anii 306 d. Hr. -337 d. Hr.).

Odata ce religia crestina a luat amploare, oamenii au incetat sa se mai roage la templele construite deja. Astfel ca in sec. al III-lea d. Hr. Forumul nu a mai dovedit interes. In anul 313 d. Hr. a fost intocmit edictul de la Milano, o scrisoare semnată de Licinius si Constantin I care a dat crestinismului drept de religie egala cu celelalte religii din Imperiul Roman, iar in anul 391 d. Hr. Imparatul Theodosius I a ordonat inchiderea tuturor templeror vechi.

Au urmat jafuri si cutremure care au adus Forumul Roman in paragina. Iar daca multe cladiri vechi mai pastrau ceva din perioada lor de glorie, papii ce s-au perindat in acea vreme si nobilimea au facut ca Forumul sa fie de nerecunoscut transformind statui vechi sau parti ale vechilor constructii in var pentru a isi construe noi biserici sau palate.

Forumul acoperit de darimaturi a devenit un loc in care taranii isi duceau vacile la pascut: Campio Vaccino (Campul vacilor). Din acea perioada se pastreaza si un vas de marmura din care se adapau vacile expus astazi in Piata Quirinale. Capitoliul a devenit Monte Caprino (Muntele caprelor), iar Palatinul a fost in mare parte salvat prin construirea, dupa anul 1550, a Gradinilor Farnese. In anul 663 Imparatul Constantin al II-lea a transferat la Constantinopol aproape tot ce mai ramasese nevandalizat.

Incepind cu sec. al XVII-lea ruinele incep sa intereseze din nou facandu-se primele sapaturi dar nu pentru a fi salvate ci pentu a se fura ce a mai ramas. Abia din anii 1995-1996 au început primele excavari pentru a readuce la lumina ruinele pe care noi ne inghesuim astazi sa le vizitam. Se fac eforturi considerabile de a reface cat mai mult din ceea ce odata era Caput mundi. Dar ne trebuie o imaginatie iesita din comun ca sa ne mai putem imagina cum a aratat Forumul Roman cindva. Ne mai ajuta reconstructiile 3D gasite pe internet sau cartile „Then and Now”. Roma de astazi s-a construit peste Roma de ieri care si ea se construise pe cea din trecut. Sunt cateva locuri in care poti cobori ca sa vezi acele multe „Rome”, de la cea mai veche pina la cea mai noua. Se scot la lumina noi si noi palate. Dar banii sunt putini, iar lucrarile vor dura mult. Mult prea mult ca se mai salveze ce mai este de salvat.

Din Circus Maximus nu se mai vad astazi decat cateva elemente din care nu mi-am putut nici macar imagina acea arena grandioasa pe care o vazusem in mai multe filme artistice sau documentare. Am facut o plimbare pe Via dei Cerchi, pe linga aceasta fosta arena, si am observant ca zona este cautata mai mult pe cei care isi scot cainii la plimbare. Nu am facut nici o fotografie pentru ca tot ce se vede este un camp verde. Pe vremea lui Romulus, pe locul in care mai tarziu avea sa se construiasca Circus Maximus, s-au organiazat festivitatile publice Consualia in care era cinstit Zeului Consus, festivitati la cere fusesera invitate si sabinele atunci cand au fost rapite. Regele Tarquinius Priscus a decis amenajarea unei arena in acel loc, o arena in care sa se desfasoare curse de cai pentru amuzamentul publicului. Imparatul Augustus a reconstruit arena de lemn ce fusese grav avariata in urma unui incendiu, iar usor, usor, mai toti imparatii au contribuit la infrumusetatrea arenei care, in perioada de apogeu masura cam cat masoare 12 stadioane din zilele noastre si putea gazdui pina la 385.000 de oameni. Ultima cursa ce s-a desfasurat pe arena Circus Maximus a avut loc in anul 549 d. Hr., dupa 1150 de ani de existenta. Apoi arena a fost demolata piatra cu piatra pentru a servi la alte constructii considerate mai importante. Singurele “amintiri” din vremea arenei sunt 2 obeliscuri aduse din Egipt ce o infrumusetau candva: obeliscul adus de Augustus in anul 10 d. Hr. care a fost mutat in Piata del Popolo si obeliscul adus de Constantius al II-lea in anul 357 d. Hr. si care a fost mutat in fata Bazilicii San Giovanni in Laterano.

Am ales sa intru pe Colina Palatinului in speranta ca voi gasi vestigii care s-au pastrat mai bine. Am ales sa intru pe Via di San Gregorio, undeva linga Arcul lui Constantin. Biletul combinat Colosseum - Colina Palatina – Forul Roman a costat 12 euro.

Este o adevarata placere sa intri pe Via Sacra, strada unde aveau loc toate procesiunile religioase, sarbatorile cele mai importante sau parade triumfale. Intrand pe Via Sacra in fata ti se deschide un camp plin de ruine interesante mai ales privite individual. Locul linistit, pinii care dau un aer ireal orasului, putinii turisti care se pierd printre pietre ma relaxeaza. Am pornit deci pe Colina Palatina, „locul de nastere” al Romei, dealul pe care au crescut Romulus si Remus, locul unde, dupa fondarea Romei, intre zilele 13-15 februarie, avea loc sarbatoarea inchinata Zeului Lupercus - cel care apara de lupi turmele de oi, sarbatoare numita “Lupercalia”. Sarbatorile mai semnificau si intrarea in anotimpul primaverii si incepeau cu sacrificarea caprelor linga pestera Lupercal. Preotii si tinerii sfisiau pieile de capre cu care isi acopereau trupurile goale si din care faceau niste bice care se numeau “februa” (de unde si denumirea lunii februarie) cu care atingeau fetele pe care le prindeau in fuga lor prin oras. Mai exista si obiceiul ca baietii sa extraga un biletel dintr-o urna, biletel pe care era trecut numele fetei pe care urma sa o apere, sa o iubeasca si sa o respecte pina la urmatoarea Lupercalie. Aceste festivitati au durat pina in anul 496 d. Hr. cind Papa Gelasiu a transformat aceasta sarbatoare pagina in sarbatoarea Sfantului Valentin serbata pe 14 februarie, sarbatoare de care se bucura mai toti indragostitii in zilele noastre.

Augustus (imparat intre anii 27 i. Hr. – 14 d. Hr) isi construise Domus Augustana pe Colina Palatina ca unica locuinta a Imparatului Romei, locuinta transformata de catre Septimiu Severus (imparat intre anii 193 d. Hr – 211 d. Hr) in Domus Severiano, prima atractii vizitata pe colina. In spatele ruinelor palatului se aflau Termele probabil construite in timpul lui Domitian. Au ramas vizibile astazi doar conductele care alimentau termele.

Tiberius (imparat intre anii 14 d. Hr – 37 d. Hr.) a construit marele Palat Dumus Tiberiana care oferea o priveliste incantatoare catre Circus Maximus. Acest palat este cunoscut si ca Palatul lui Caligula deoarece acesta l-a marit pentru a locui acolo si pentru a transforma o parte a lui intr-un adevarat bordel in care umilea atat femei cat si barbati de orice rang. Domitian (imparat intre anii 81 d. Hr. – 96 d. Hr.) a fost cel care a transformat aproape in intregime Colina Palatina si i-a adus forma in care o gasim si astazi.

Domitian si-a construit un palat ce a servit ca palat imperial mai bine de 300 de ani si care cuprindea un intreg complex. Lucrarile au fost terminate in anul 92 d. Hr., iar complexul cuprindea Domus Flavia, centrul afacerilor oficiale ale Imperiului, Domus Augustana, resedinta imperiala oficiala și Stadionul (Gradina “Hipodrom”) care nu se stie daca erau destinate publicului larg sau doar imparatilor. Astazi sunt vizibile ruine din aproape fiecare constructie ridicata sau renovate la porunca lui Diocletian insa odata cu construirea Gradinilor Farnese s-a acoperita mare parte din Dumus Tiberiana.

Mai departe am mers catre locuinta private a imparatului Octavian Augustus numita Casa lui Augustus. Astazi se lucreaza la scoaterea la suprafata a micului palat Casa di Livia – locuina lui Augustus si a sotiei sale Livia, care se pare ca face parte tot din Casa lui Augustus. Palatul este simplu dar impresionant atat datorita istoriei sale cit si a picturilor ce s-au gasit pe pereti ce dateaza din anii 30 î. Hr... Arheologii au mai scos la suprafata si alte parti ale palatului: un temple dedicate lui Apolo, o sala a mastilor dar si biroul imparatului.

Destul de aproape se gaseste Criptoporticus – un tunel subteran prin care Nero a legat Dumus Tiberiana (Colina Palatinului) de Domus Aurea (Colina Esquiline). Nero a ramas in istorie si datorita nebuniei sale dar si datorita faptului ca a inceput ca construiasca Roma de la radacini chiar daca acest lucru a fost posibil daorita unui incendiu devastator de care este banuit ca l-ar fi ordonat chiar el. Cu toate astea, pentru incendiul din anul 64 d. Hr, Nero i-a gasit vinovati pe crestini. A poruncit sa fie prinsi toti cei care practicau acea religie despre care el nu cunostea nimic si sa fie aruncati la fiare, rastigniti sau arsi de vii. Printre victimele persecutiilor sale s-au numărat si Apostolul Petru, rastignit cu capul in jos in anul 66 d. Hr, dar si Apostolul Pavel, ucis si el prin decapitare in anul 66 sau 67 d. Hr... (Neaparat de vazut filmul dar mai ales de citit cartea scrisa de Henryk Sienkiewicz, Quo vadis).

Nero (imparat intre anii 54 d. Hr. - 68 d. Hr.) si-a construit Domus Aurea (Palatul din Aur), un palat care a fost dezgropat in sec. al XV-lea. Datorita sapaturilor arheologice care continua si care vor continua multa vreme de acum inainte, a fost descoperita si sala de banghet rotitoare, cu tavanul pictat ca bolta cereasca, crezuta multa vreme o legenda. Autoritatile de la Roma au lansat un apel public pentru strangerea fondurilor ce ar putea duce la restaurarea complexului architectural, costuri estimate la 60 mil. euro. Acum Casa de Aur este inchisa publicului datorita unui accident ce a avut loc cu cativa ani in urma.

Cu ajutorul unei descrieri a lui Suetonius din “Viata celor 12 Cezari” ne putem imagina cum arata acesta: “…In vestibulul său s-a putut ridica o statuie colosală a lui Nero, înaltă de 120 de picioare; construcţia era atât de vastă încât cuprindea porticuri cu trei rânduri de coloane, lungi de o mie de paşi; un spaţiu cu apă, asemănător cu marea, înconjurată de case care formau sate şi pe deasupra o întindere de câmpie pe care se vedeau culture, vii, păşuni şi păduri, în care trăiau o multitudine de animale domestice şi sălbatice. In restul edificiului totul era acoperit de aurituri înfrumuseţate de pietre preţioase şi sidef. Plafonul sălilor de ospeţe erau făcute din tablete de fildeş mobile şi străpunse de găuri prin care să se poată răspândi asupra convivilor parfum şi flori. Sala principală era rotundă şi şi se rotea continuu, alternând ziua cu noaptea ca şi în univers. In sălile de baie curgea apă de mare sau de la Albula. ”.

Am mai putut vizita ceea ce s-a mai pastrat din fostul Templu Magna Mater (sau al Marea Mama a Zeilor), zeita imprumutata de la greci, acolo unde se numea Cybele. Este cunoscut faptul ca in anul 294 i. Hr., dupa victoria romanilor asupra samnitilor, a fost construit pe colina un templu dedicate Victoriei. Odata invins Hannibal, romanii au consultat Cartile Sibiline care au prezis o victorie totala a Romei odata cu aducerea in cetate a Pietrei Negre (probabil un meteorit) din templul Cybelei din regatul Pergamului. Astfel ca Piatra Neagra ajunge la Roma si este asezata in Templul Victoriei pina in anul 191 î. Hr. cand este construit Templul Cybelei. Cultul Cybelei a persistat pana tarziu in Imperiul Roman, iar jocuri publice „Ludi Megalensis” ce s-au desfasurat in Roma anual intre 22 si 27 martie au fost deschise in cinstea zeitei.

Inainte de a ma decide sa iau o pauza de o ora in Gradinile Farnese am aruncat un ochi si asupra sapaturilor din locul numit “Coliba lui Romulus”, loc in care s-au gasit 3 case vechi asociate, cum altfel?! , decit lui Romulus.

O ultima mare “renovare” a palatelor de pe Colina Palatina si a Forurilor Romane a avut loc in timpul Imparatului Septimuis Severus. Din pacate Septizodium, si el construit in vremea lui Severus la poalele Colinei Palatine, nu s-a mai pastrat deoarece Papa Sixtul al V-lea a considerat ca diverse elemente din aceasta constructie sunt necesare pentru noi constructii, astfel incat, in anul 1588, a folosit fmaterialele care alcatuiau Septizodium inclusive pentru Basilica Sfantul Petru.

Nu mai stiu exact ordinea in care am vazut atractiile aduse la lumina de catre arheologi in Forumul Roman. De aceea o sa vorbesc despre ele intr-o ordine cat de cat istorica.

Pentru a avea un loc acoperit in care sa poata pastra o flacara care sa arda continuu pentru a avea mereu o sursa de foc, undeva in vremea lui Romulus sau poate a lui Numa Pompilius a fost construit un mic templu care avea forma caselor romane din acele vremuri: Templul Zeitei Vesta. Flacara era supravegheata de patru calugarite numite vestale (numarul acestora inmultindu-se pina la sapte odata cu trecerea timpului). Cultul Zeitei Vesta a inceput sa apara usor, usor in Roma acelor vremuri astfel incat zeita a ajuns repede sa fie considerate protectoarea familiei si a statului, iar flacara a devenit sacra. Vestalele trebuiau sa apartina unor familii instarite si mai presus de toate sa fie virgine. Ele erau “angajate” la varsta de 6-7 ani pentru o perioada de 30 de ani, iar dupa ce erau “pensionate” se alegeau cu o gramada de bani, fapt care ii impinge pe parintii fetelor sa le educe de mici pentru a deveni vestale. Constructia din lemn a templului a permis ca acesta sa fie distrus de nenumarate ori de incendii. Septimius Severus a fost cel care, odata cu reorganizarea unor parti din Forumul Roman, a reconstruit sau renovate mai multe edificii printre care si Templul Veste ale carui ruine de marmura le putem vedea si astazi. Foarte aproape se gasesc ruinele Atrium Vestae, Casa vestalelor, manastirea in care isi traiau cei 30 de ani fetele alese pentru a supraveghea flacara sacra. Flacara sacra a fost in cele din urma stinsa in anul 394 d. Hr., in momentul in care crestinismul a luat amploare, iar ritualurile si slujbele pagine au fost interzise.

Templul Vesta si Regia formau central religiei romane. Regia se pare ca a fost resedinta oficiala regala in care a locuit Numa Pompilius, cel care a adus in Roma cultul scuturilor sacre dupa ce a considerat ca un anumit scut gasit de el ar fi avut o origine divina. Pentru a nu fi recunoscut au fost confectionate alte 11 scuturi identice si aduse toate in Regia. Ele erau expuse doar de doua ori pe an, cu ocazia unor sarbatori religioase. Mai tarziu Regia a devenit sediul celor care detineau functia de Pontifex Maximus, regele simbolic al ceremoniilor religioase. Cezar a fost unul dintre cei care au primit functia de Pontifex Maximus. Dupa ce Cezar fost asasinat cu 23 de lovituri de pumnal de catre un grup de senatori, trupul sau a fost asezat pe un pat de fildes in Regia - resedinta sa in calitate de Pontifex Maximus. Cateva zile mai tarziu trupul a fost ars pe un rug in apropiera Regiei. Doi ani mai tarziu pe acel loc s-a construit Templul lui Cezar, primul templu construit pentru un om si nu pentru un Zeu, iar intr-o sala a fost ridicata o statuie enorma a lui Cezar. De fapt astfel Cezar devenise un Zeu pentru romani. Din pacate statuia a disparut cu totul, iar din temple nu a mai ramas mai nimic.

Dupa ce Romulus construise un sanctuar dedicate lui Jupiter Stator, in anul 294 i. Hr. s-a hotarit ca sanctuarului aflat in aer liber sa i se ridice un templu care a fost dedicate aceluiasi Jupiter Stator pina cand imparatul Maxentius a inceput in anul 307 lucrarile de reconstituire si l-a dedicat fiului sau Romulus care murise. Templul a fost terminat de catre imparatul Constantinus I si s-a pastrat excelent poate si datorita faptului ca o parte din el a fost transformata mult mai tarziu in Biserica Sf. Cosma si Damian (biserica ce se poate vizita intrand din Via dei Fori Imperiali)...

Forumul Roman, o fosta mlastina, apoi o piata publica, incepe sa prinda viata cu adevarat in perioada Republicii Romane. In acea perioada comitii (cetatenii cu drept de vot si care puteau ajunge magistrati), magistratii si Senatul erau cele trei organe de baza ale statului roman. De la comiti vine denumirea de Comitium, piata publica in care aveau loc adunarile si discursurile politice, un loc construit in acea vreme alaturi de Rostra si de Curie. Rostra era platforma de unde se puteau adresa vorbitorii poporului. Un astfel de podium a fost construit in Forum inca din sec. al IV-lea i. Ch., insa ceea ce a mai ramas astazi se datoreaza lui Cezar care a construit un podium de marmura despre care Shakespeare ne aminteste in piesa sa "Tragedia lui Iulius Caesar" prin discursul lui Marc Antoniu care se adreseaza publicului spunand: "Friends, Romans, countrymen, lend me your ears... ". Curia era locul de reuniune al Senatului. Prima Curie a fost numita Hostilia dupa numele regelui Tulus Hostilius sub domnia caruia fusese ridicata. Aceasta a ars de mai multe ori fiind readusa la viata de fiecare data. Curia pe care o putem vedea astazi a fost construita in anul 283 d. Ch, atunci cand Imparatul Diocletian a transformat Roma aproape in totalitate. Curia putea gazdui 300 de sanatori care erau alesi pe viata si care reprezentau “motorul” central al politicii atat externe cat si interne. Curia pe care o vedem si astazi a fost transformata, intre sec. al VII-lea si sec. al XII-lea, in biserica Sf. Adrian, biserica daramata de catre Mussolini. Foarte aproape de Curia se gaseste Lapis Niger, un loc pavat cu marmura neagra sub care se gaseste un sanctuar (cel mai probabil construit in sec. al VIII-lea i. Hr. pentru a fi dedicate lui Vulcan)

In primii ani ai Republicii au inceput si constructiile sanctuarelor dedicate lui Saturn sau lui Dioscurilor (Templul lui Castor si Pollux). Saturnus, identificat cu zeul grecesc Cronos, era zeul holdelor si semanaturilor, iar sotia sa Ops personifica rodnicia pamantului. Despartit de Templul lui Saturn prin Biserica Julia, Templul Dioscurilor (Castor si Pollux) care avea fatada si scarile indreptate catre Via Sacra. Fiul lui Postumius, dupa ce condusese razboiul contra latinilor in jurul anului 496 i. Hr., a ridicat in anul 484 i. Hr... acest temple pe care l-a dedicat Dioscurilor Castor si Pollux, doi cavaleri mitologici (imprumutati ca mai toti zeii din cultura greaca) care se spunea ca l-ar fi ajutat sa castige. Prin fata templului, in fiecare zi de 15 iulie, defilau cavalerii romani, iar Castor și Pollux au fost considerati aparatorii Romei. Ultima modificare si consolidare a templului a avut loc in timpul imparatului Augustus, iar astazi mai putem vedea doar trei coloane ale fatadei.

Saturnaliile reprezentau o sarbatoare inchinata zeului Saturn ce avea loc intre 17-23 decembrie. In aceste zile aveau loc petreceri, oamenii puneau ceva pe masa oricat de saraci erau, stapinii stateau la masa cu sclavii, se organizau jocuri, se faceau cadouri si se sacrificau porci in prima zi a acestor sarbatori, iar animalelor se puneau pe altarul zeului Saturn. Copiii cutreierau strazile pentru a primi sau pentru a isi impartii daruri.

Cultul lui Mithra a aparut initial in regatul persan si a fost introdus in cultura romana undeva in jurul anului nul 100 d. Hr... "Dies soli invicti" - "Ziua Soarelelui nebiruit" era serbata pe data de 25 decembrie, atunci cand avea loc conform calendarului roman solstitiul de iarna.

Kalendae Januarii (Calendele lui Ianuarie) era sarbatoarea dedicate Zeului Ianus, un zeu cu doua fete: una spre trecut si alta spre viitor. Calendele lui Ianuarie marcau inceputul anului, iar cu ocazia sarbatorii se faceau din nou daruri si se transmiteau urari. Darurile oferite prevesteau cum va fi anul urmator pentru persoana care le primea. Astfel ca dintre daruri nu lipseau dulciurile, fructe dulci sau bani dar si ramuri de laur sau palmier de care erau prinse smochine sau turta dulce, un obicei care s-a transformat apoi in in “Sorcova”. Biserica, dupa cum se vede, a reusit sa inlocuiasca aceste culture pagane. Dar nu a putut muta zilele de sarbatoare cu care batrinii erau obisnuiti. Au schimbat doar numele din “poveste”.

Inchizand paranteza, ma intorc la Templul lui Saturn, construit pentru prima oara in anul 497 i. Hr. si care a fost folosit de la inceput ca sediu al Tezaurului statului. Templul a fost restaurant in repetate randuri insa astazi mai stau in picioare opt coloane din granit ce faceau parte din fatada principala. Linga Templul lui Saturn se afla si baza unei coloane ce se presupune ca a apartinul Milei de Aur (Aureum milliarium), ridicata in timpul lui Augustus si de la care se masura distant intre oras si alte puncte ale Imperiului.

Din Templul Concordiei construit in anul 367 i. Hr. nu s-a mai pastrat decat o mica parte din care ne este imposibil sa ne imaginam cat de grandiose a fost in acele vremuri.

Dintre bazilicile Porcia, Aemilia, Sempronia sau Opimia ce au fost construite in Forum in perioada republican s-au mai pastrat ruine ale Bazilicii Aemilia. Bazilica Aemilia a fost construita in anul 179 i. Ch. de catre consulii Marcus Aemilius Lepidus si Marcus Fulvius Nobilor. Nu avea o functie religioasa (cum nici celelalte bazilicile antice nu aveau). Fusese construita pentru a adapostii oamenii politici care ar fi fost intrerupti pe timp de ploaie sau vreme rea din discutiile ce se purtau in general afara. In urma ultimei renovari din anul 22 d. Ch. in cadrul bazilicii se construisera si cateva magazine ale caror ruine inca se pot vedea.

Tratatele de stat (numite tabulae), decretele, noile si vechile legi trebuiau pastrate impreuna. Astfel ca, in anul 73 i. Hr. s-a decis construirea unui Tabularium, un sediu oficial al functionarilor romani care s-a pastrat excelent pina in zilele noastre.

Basilica Julia a fost inceputa pe vremea lui Cezar si terminata in vremea lui Augustus. Basilica a fost ridicata pe locul unde se o alta basilica distrusa de un incendiu. Noua basilica avea sa fie o constructive monumentala de 109 m lungime si 40 m latime si avea parter si doua etaje. Mai multe incendii au facut ca basilica sa trebuiasca sa fie refacuta de mai multe ori insa din ea nu s-au pastrat azi decat fundatia si cateva franturi de coloane.

Nici din cele doua Arcuri de Triumf ale lui Augustus nu s-a mai pastrat mai nimic. Primul arc fusese construit in anul 29 i. Hr. si celebra Victoria de la Actium impotriva lui Marcus Antonius si a Cleopatrei.

Templul Antonius si Faustina a fost ridicat de catre Antoninus Pius (imparat intre anii 138 d. Hr. – 161 d. Hr.) in memoria sotiei sale Faustina pe care o ridicase la rang divin. Dupa moartea lui Antonius senatul a numit templul astfel ridicandu-l astfel si pe imparat la rang divin. Este unul dintre constructiile care s-au pastrat cel mai bine din Forul Roman, iar pe coloane se pot vedea urmele franghiilor cu care s-a incercat demolarea templului.

Unul dintre cele mai frumoase temple din Forum a fost Templul lui Vespasian inceput in anul 79 d. Hr. de catre Titus, unul dintre fii imparatului. Dupa ce si Titus a murit, Domitianus a dedicate templul atat tatalui cat si fratelui sau. Din temple se mai pot vedea astazi doar trei coloane.

In timpul lui Domitianus a mai fost ridicat si Porticul Zeilor Consilieri (cei doisprezece zei principali) linga Templul lui Vespasian, portic ce era compus din 12 statui aurite ale zeilor numiti Dii consentes, adica marii zei ai Pantheonului greco-roman.

In vremea lui Septimius Severus a avut loc asa cum am mai spus o ultima “renovare” a Colinei Palatine si a Forului Roman. Atunci au fost consolidate multe cladiri vechi dar au fost construite si Arcul de Triumf sau Ombilicus Urbis.

Arcul lui Septimius Severus s-a pastrat excelent si la vremea inaugurarii se putea distinge statuile imparatului, ale fiilor sai Caracalla si Geta, dar si o statuie a Victoriei. Astazi Arcul de Triumf este poate cea mai fotografiata atractie a Forumurilor Romane. Ombilicus Urbis avea sa inlocuiasca vechea Mila de Aur sis a fie noul loc din care se masurau distantele. Astazi se mai vede doar o baza de caramida acestei constructii.

Alte ruine din Forumul Roman apartin Templului lui Jupiter Stator, Basilicii lui Maxentius si Constantin sau Coloanei lui Phocas ridicata in anul 608 d. Hr., o coloana pastrata destul de bine.

Dupa o astfel de plimbare poate ca era cazul sa iau o pauza insa nu am vrut sa inchei ziua fara sa vizitez si Colosseum-ul, cea mai vestita atractie a Romei si una dintre cele mai atragatoare din lume. Constructia arenei care la inceput s-a numit Amfiteatrul Flavian a inceput in jurul anilor 70-72 d. Hr., sub domnia imparatului Vespasian, pe locul unde se aflase lacul ce facea parte din domeniul Casei de Aur a lui Nero. Tot acolo se afla si statuia ridicata de Nero (si care il reprezenta) care avea o inaltime de 36 de metri. Se pare ca numele de Colosseum a venit tocmai de la aceasta statuie gigantic, colosala.

Din fericire mi- luat numai jumatate de ora pina am ajuns la casa de bilete pentru ca am inteles ca in general cozile sunt enorme. Oricum ma dureau toate dupa o zi petrecuta printre ruine. Moment ideal de a lua loc in tribune si a ma uita catre arena in speranta ca vor aparea gladiatorii. Amfiteatrul este intr-adevar impresionant ca si marime (in anul 847 o parte a lui s-a prabusit in urma unui cutremur) si mi-a placut si micutul muzeu de la unul dintre etaje (parca primul). M-am bucurat emorm sa mai bifez in lista mea cu “Minunile Lumii” inca una. Am stat mai bine de doua ore prin si in jurul celei mai vestite arene din lume, timp sufficient pentru a admira si Arcul lui Constantin, poate cel mai bine pastrat arc de triumph dintre toate cele existente in Roma. Arcul a fost construit in anul 315 d. Hr. de catre Senat si dedicate imparatului Constantin I. Multe elemente folosite pentru constructia si decorarea Arcului au fost luate de la alte monumente din Forum.

De aici am plecat catre Piata Venezia trecind pe Via dei Fori Imperiali, buleverd-belvedere pentru Forurile Imperiale. Din Forumul lui Vespasian sau Templul Păcii (Templum Pacis) nu s-a mai pastrat mai nimic chiar daca in vremurile sale bune aici au fost aduse obiectele jefuite din Ierusalim printre care tablele Legilor lui Moise sau Sfesnicul cu Sapte Brate. Primul forum din care inca se mai pastreaza cate ceva a fost Forumul lui Nerva. Majoritatea turistilor este atrasa de doua coloane si o parte a unei frize. Forumul a fost construit in anul 97 d. Hr., iar templul din forum ii era dedicate Minervei. Urmeaza Forumul lui Augustus si apoi Forumul lui Traian, ambele in ruina. In mijlocul Forumului lui Augustus mai sunt inca vizibile scarile care candva duceau catre Templul lui Marte Ultore. Forul lui Traian a fost gandit de catre Apolodor din Damasc. Coloana lui Traian se inalta semeata in capatul Forurilor Imperiale si a fost ridicata pentru a sarbatori Victoria asupra Daciei. Basorelieful este uluitor. Din cate am inteles in coloana se afla niste scari care insa nu mai sunt folosite. Statuia lui Traian care se afla in varful coloanei s-a pierdut, iar astazi, cocotata sus, sta o statuie a Sfantului Petru adaugata in anul 1598. Pietele Traiane sunt impresionante ca si constructie si…foarte fotogenice.

Nu am mai avut puterea sa merg in aceiasi zi si catre atractiile de pe Colina Capitolina, edificii construite in perioada Romei antice. Am vizitat in celelalte zile cateva dintre ele printre care si Inchisoarea Mamertina construita sub domnia regelui Ancus Marcius, in sec. al VII-lea i. Hr... Inchisoarea a purtat initial numele de Tullianum. O marire a ei s-a efectuat in timpul domniei Imparatului Tiberius, iar numele de Tullianum a fost schimbat Mamertina fara a se cunoaste semnificatia. Astazi putem vizita o parte a temnitei care se afla sub Biserica San Giuseppe dei Falegnami. Multi turisti ajung sa viziteze aceasta fosta inchisoare deoarece aici se spune ca au fost intemnitati Sfintii Petru si Pavel.

Ruinele antice se gasesc peste tot in Roma. Dar este greu sa te apleci asupra fiecarei pietre si acest lucru necesita timp. In afara de partea ei antica, Roma are si alte parti la fel de interesante. Perioadele care s-au scurs din Antichitate pina astazi au adus orasului zeci de fete care merita explorate pe indelete. Am sa ma intorc la Roma de 1000 de ori! Si atunci cand am sa am timp am sa intru sa ma plimb prin Forumul Roman sau pe Colina Palatina. Poate ca pina am sa ajung din nou la Roma se vor scoate la suprafata si alte vestigii si se va deschide din nou publicului Casa de Aur a lui Nero, un loc pe care mi-as dori sa il vad.

Multe din informatiile folosite le-am gasit pe blogul d-lui Vladimir Rosulescu, un blog excelent pe care il recomand tuturor celor pasionati de vestigiile Romei.

Imi cer scuze pentru impresiile mele atat de lungi (si multele informatii) dar nu am vrut sa despart aceste vestigii in zone. Impreuna arata cu totul altfel !

---

VIZUALIZĂRI: 5664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI