Roma stiuta si nestiuta

TIPĂREȘTE

continuare de aici

Dupa ce m-am odihnit cateva minute pe o piatra, uite-ma pe Via Sacra, unul din “ cele mai mari bulevarde “ ale Romei antice. Sute de ani, aceasta strada principala care pornea de la marginea orasului si ajungea in centrul lui, a fost loc de procesiuni religioase solemne, de marsuri trumfale ale imparatilor si generalilor care isi afisau victoriile in razboaiele de cucerire si loc in care se intamplau cele mai importante activitatilor zilnice. Incepand cu primul secol al e. n., de o parte si de alta a ei, au fost ridicate temple si colonade cu statui.

Acum este cel mai mare muzeu arheologic in aer liber din intrega lume si unui amator ca mine, ii este greu sa distinga etapele istorice prezente acolo (noroc cu indicatoarele din dreptul fierarei ruine). Pe masura trecerii timpului, cele mai vechi cladiri, erau modificate sau inlocuite cu altele noi, dupa cum se derulau evenimentele istorice.

Am trecut pe langa Templul Zeitei Venus, cel mai mare in sec. I – III e. n. in care fiecare zeita isi avea o imensa statuie, la care se aduceau ofrande. Este in dreapta intrarii si imi imaginez ce impact puternic avea pentru toti cei care paseau pe Visa Sacra. Imediat langa el, sunt ruinele Basilicii lui Constantin. Pe partea cealalta a drumului, era (si se vad ruinele) Templul Vestei si Casa Vestalelor, in care locuiau preotesele templului. Am trecut apoi pe langa ruinele Templului lui Romulus ridicat la o mie de ani de la “ magnifica “ ucidere a fratelui sau, pentru a pune mana pe puterea a ceea ce a devenit sapte sute de ani mai tarziu Imperiul Roman. Am zabovit cateva clipe in fata lui si ma intrebam de ce la baza intemeierii multor tari si imperii au stat crimele (multe in familie), jafurile si razboaiele? Oare oamenii nu sunt capabili sa faca ceva bun si durabil decat asa? Dorinta de a ocupa un tron este mai putenica decat dragostea si respectul de frate sau de parinti? Pentru cei a caror raspuns a fost "da", recompensa a fost mare. Restul, sunt anonimi.

Am ajuns apoi la Arcul lui Titus. Ca si constructie, este simplu; are doua coloane si un singur arc. Dar pentru romani a avut o mare insemnatate: a celebrat triumfului împotriva evreilor.

Dupa ce am trecut si de Forumului lui Vespasian am ajuns la Forumul Roman, piata publica republicana, construita in sec. VI i. e. n...

Rostra este la capatul Viei Sacra; este o platforma pe care se rosteau discursurile publice in for. Tot acolo este si Templul lui Saturn din care au mai ramas doar opt coloane zvelte, ce amintesc de acest zeu si de sarbatoarea Saturnaliilor, cand de la scalv la imparat, timp de o saptamana, toti erau egali, veseli si fericiti.

Am vazut si Forul lui Caesar, sau mai corect la ce a mai ramas din el. Caesar a cumparat proprietatile multor familii bogate din zona, pe care apoi le-a demolat pentru a face loc forumului sau. Cronicile vorbesc ca doar pentru aceste proprietati a cheltuit 100 mil. de sesterti Pentru a intelege cat inseamna asta, ganditi-va ca un sclav, tanar sanatos si bun de munca costa 2500 sesterti, iar salariul pe un an al unui soldat din legiunea romana era de cca. 1000 de sesterti.

Caesar a ridicat primul forum imperial, unde era un templu dedicat zeitei Venus, a carui descendent se declara. In templu la loc de cinste stateau doua statui din aur; una a zeitei si alta a marii sale iubiri, Cleopatra imparateasa Egiptului.

In una din serile petrecute la Roma, cand am revenit in zona, dorind sa vedem totul la lumina felinarelor, m-am asezat jos, in mijlocul drumului pe Via Sacra, spunand in gluma ca astept sa vina imparatul. Nu a venit nimeni si in afara ca osul sacru a venit in contact cu Via Sacra, nimic interesant nu s-a intamplat. A... Colosseum-ul mi s-a parut mult mai frumos noaptea decat ziua; capata o culoare "de foc" si pare viu. In plus, un stol de pescarusi argintii, ii dadeau tarcole si zborul lor trasa linii argintii pe cer. Am refacut traseul aproape in intregime si am vazut totul cu alti ochii. Misterul noptii si proiectoarele bine plasate printre ruine, dau un farmec deosebit locurilor.

Acestea sunt doar cateva din ruinele templelor, palatelor si arcurilor pe langa care am trecut in aceasta zona.

Cand eram eu mai patrunsa de istorie si rupta de sec. XXI, brusc am ajuns in Via dei Fori Imperiali. Adica un bulevard modern, care nu doar ca m-a readus in sec. nostru, dar mi-a stricat toata bucuria. Caci acest bulevard modern, este ca nuca in perete. A fost facut de Mussolini, care vroia si el un bulevard de parada. Pentru a-si vedea visul cu ochii, a fragmentat Roma antica in doua, a distrus si acoperit cu pamant fara mila vestigii antice si medievale. Nimic nou sub Soare am zice... caci fiecare face ce isi doreste, dupa mintea, puterea si imaginatia lui. Imensul bulevard uneste Piata Colosseumului cu Piata Venetia.

Pe partea cealalta a bulevardului, adica vis-a vis, este Forul lui Traian. Acolo era inima Romei in primele cinci secole e. n., centrul politic si religios al intregului Imperiu Roman, care in timpul lui Traian a avut cea mai mare intindere. Nu il poate rata nimeni caci columna este cel mai bun reper. Am traversat bulevardul “ romaneste”, adica pe unde era drumul mai scurt si iata-ma ajunsa acolo.

Povestea locului a inceput prin taierea unei mari bucati dintr-un deal, pentru a face loc viitoarelor constructii. Arhitectul sau, Apolodor din Damasc a facut planurile pentru o zona comerciala cum nu mai exista alta in lume, diferita de obisnuitele basilici. Basilicile din antichitate, nu aveau legatura cu religia: erau constructii circulare, de obicei acoperite cu o cupola, care serveau ca loc de intalnire si tranzactie bancherilor si negustorilor. Abia tarziu, cand crestinismul a devenit o forta, numele a fost preluat pentru lacasurile de cult.

Zona comerciala a primit numele de Halele lui Traian. Pot spune ca acele constructii au fost primul ” mall „ din lume. Intr-o arhitectura de mare exceptie pentru acele vremuri, atat ca si concept cat si ca realizare, acolo erau (si am vazut bine ruinele) 150 de birouri si magazine in care se comercializau marfuri rare si scumpe. Halele erau construite pe 6 etaje, la primele 2 ajungandu-se direct din strada si cu realizarea lor, romanii au atins perfectiunea in fabricarea si folosirea betonului. Ma uitam la ele si imi spuneam in gand ca daca ar fi tencuite si ar avea ferestre si astazi ar atrata bine, dupa gusturile sec. XXI.

In fata halelor, a fost ridicat Forul lui Traian ce cuprindea biblioteci, un imens templu inchinat lui Traian si multe alte constructii civile. Forul lui Traian ocupa o suprafata de imensa, aproape cat toate celelalte la un loc.

Traian si-a dorit si a comandat ridicarea unui mauzoleu care sa ii adaposteasca cenusa dupa moarte si care sa evoce luptele de cucerire a Daciei. Asa a luat nastere Columna lui Traian (acelasi arhitect – Apolodor a fost insarcinat cu aceasta lucrare), care este o coloana mai inalta decat un bloc cu 10 etaje pe care se deruleaza in spirala, basoreliefuri de marmura cu scene din cele doua razboaie daco - romane. Este o constructie remarcabila, mai ales daca ma gandesc ca Roma a fost zguduita de cateva mari cutremure si totusi coloana ce are o baza atat de mica in raport cu inaltimea, este si acum in picioare, dreapta.

Putina lume stie ca in interiorul acestei columne, a fost realizata prima scara in spirala (tot lui Apolodor trebuie sa ii multumim pentru inventie). Atat pentru a avea un minim de lumina dar mai ales pentru o buna ventilatie, de jos si pana sus exista 43 de mici gauri dreptunghiulare - ca niste mini ferestre.

Columna a fost salvata de la distrugere, din ordinul Papei Grigore cel Mare.

Putin mai departe de acesta zona, am vazut Templul lui Hercule din Forum Boarium, adica templul din cel mai vechi port de pe Tibru, importanta zona comerciala din sec. II i. e. n. Templul lui Hercule – protectorul comerciantilor cu masline - este cel mai vechi templu din marmura care se pastreaza in picioare, aproape intact, in Roma.

Desigur, toate aceste cladiri, temple, forumuri si hale sunt acum ruine. Sunt admirate, sunt fotografiate si oricine isi doreste, cu ajutorul albumelor de tip "reconstituire " isi poate face o idee de cum arata acest magnific oras in urma cu doua milenii.

O singura cladire, ca o fosila vie, este locuita in prezent. Un singur reprezentant al maretei capitale de imperiu antic, este casa pentru cativa privilegiati ai Romei. Am vazut-o cu o incantare sora cu uimirea si apoi am cerut confirmerea ca am vazut bine; este vorba de Teatrul lui Marcellus. Acest teatru care putea primi peste 15.000 de spectatori a fost proiectat pentru Julius Caesar dar a fost ridicat de Augustus. In cei 2000 de ani cati are cladirea, a avut nenumarati proprietari si utilizari. A fost teatru de muzica si poezie timp de peste 400 de ani; a fost fortareata in evul mediu; a fost zona comerciala mai tarziu... iar acum la ultimul etaj are apartamente private si in curtea interioara, pe locul vechii scene se desfasoara iar specatcole de muzica, in aer liber. Fantastic. Nu vreau sa ma gandesc, oare cat costa un apartament acolo – mi se pare ceva atat de "super, extra, mega " exclusivist incat aproape ca imi vine sa spun ca este "de nepretuit ".

Cu aceste amintiri stocate in camera foto si in suflet, am parasit zona, si mi-am continuat drumul. La o aruncatura de bat, este Piata Venetia. Dar pana sa ajung in piata, am trecut pe langa Biserica Santa Maria de Loreta. Despre una din „ surorile ei „ am povestit in vizita mea la Praga.

Piata Venetia: nume ii vine de la Cardinalul Venezia, cel care a devenit Papa Paul al II-lea. si a carui resedinta – Palazzo Venezia era in aceasta piata. Palatul exista si astazi; este o cladire sobra, caramizie, dupa modelul palatelor de sec. XV. Palatul a fost confiscat si folosit o vreme de Mussolini. Acum este muzeu de arta.

Cladirea centrala a pietei este monumentul care glorifica unificarea Italiei – Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, primul rege al Italiei. Este un mega monument, din marmura alba inaugurat in 1911 la 50 de ani de la proclamarea Italiei ca regat. Desi unora li s-a parut urat sau ciudat, mie personal mi se pare ca „ Il Vittoriano „ (cum i se mai spune) pastreaza ceva din maretiea templeor romane si mi-a placut. Oricum si pentru acest monument au fost distruse cateva ruine antice. La baza monumentului se urca o scara monumentalala pana la o platforma unde este mormantul Soldatului Necunoscut, incadrat de o parte si de alta de doua statui mari: deasuprea mormantului este o statuie ecvestra din bronz a Regelui Victor Emanuel al II-lea... In planul doi monumentul (mauzoleu i-am spune noi) are o multime de coloane inalte. In spatele monumentului exista un lift din sticla cu care se poate urca pe terasa, de unde se poate admira panorama.

Monumentul este un binecunoscut punct de reper atat pentru locuitorii Romei, cat si pentru turisti. Acolo, este si o statie pentru multe autobuze turistice supraetajate. Prima oara cand am trecut prin zona, in drum spre Vatican, nu am coborat din autobuz, dar ascultand explicatiile in audio ghid, am zis ca ar fi interesant, daca as mai avea ocazia sa trec pe acolo. Si cum ocazie am avut iata ce am descoperit in spatele sau.

In partea dreapta a monumentului, spre spatele lui este Colina Capitolina la care se ajunge pe doua scari mari din piatra. Siti povestea cu gastele de pe Capitoliu... ei bine acolo s-au petrecut lucrurile. Scarile abrupte cu peste 140 de trepte duc la Bazilica Santa Maria in Aracoeli (Sfanta Maria din inaltul cerului). Biserica are peste 1700 de ani (cu renovari in timp) si a fost ridicata pe locul fostului Templu al Junonei.

Cealalta scara mai lina si cu mai putine trepte se numeste Cordonata si duce la Piazza Campidoglio opera arhitecturala a lui Michelangelo. Scara este impodobita la baza cu statui ce reprezinta lei (aduse din Egipt) si se termina cu doua statui mari ale lui Castor si Pollux iar in centrul pietei este o statuie a lui Marcus Aureliu. Leii au fost transformati in fantani arteziene. Cele trei palate din piata sunt: Palazzo dei Conservatori, Palazzo Senatorio si Nuovo Palazzo.

Vis-a-vis de monumentul Victor Emanuel este Palatul Bonaparte; o cladire destul de modesta pe care am observat ca aproape nimeni nu o baga in seama, nimeni nu o fotografia. Acolo a locuit multa vreme Letizia Bonaparte, mama imparatului, care de la caderea imperiului fiului ei si pana la moartea sa, a dus o viata retrasa in aceasta resedinta.

La mai putin de 10 min. De mers pe jos de Il Vittoriano, este Zona Sacra di Largo Argentina, respectiv ruinele unei vechi piete din sec. IV i. e. n. Este o descoperire recenta, a sec. XX, cand a fost scoasa la lumina cu ocazia demolarii unui vechi cartier din centrul Romei. Cele mai multe cladiri au fost ridicate sau renovate in timpul Imparatului Domitian. In piata sunt patru temple ce au fost construite in perioade diferite, cam unul la o suta de ani. Cel mai vechi este al Zeitei Feronia, altul al Juturnei, (eu nici nu auzisem de aceste zeite pana nu am citit panoul din fata ruinelor) iar celelalte prezinta mai multe etape de constructie si renovare, iar parerile arheologilor sunt diverse. Pacat ca peste o mare parte a sitului arheologic, au fost construite strazi si cladiri recente, incat acum, nu poate fi scos in intregime la lumina.

Am remarcat in Roma, multitudinea de obeliscuri egiptene; toate au fost luate "amintire "in urma campaniilor militare incepand cu sec. I i. e. n. Multi impararti romani, fascinati probabil de cultura vechilor egipteni, mutau ceva din spiritualitatea acestora, la Roma. Asa ca in Piata San Pietro este unul, langa Gara Terminii intr-un mic parculet este cel al Termelor lui Diocletianus, in Piazza della Rotonda este obeliscul de la Pantheon, in Piazza del Popolo este obeliscul Flaminio, altul in fata Bisericii Santa Maria Maggiore, altul in fata Parlamentului, unul in capatul scarilor din Piazza Spania, si altul in Piazza Navona. Roma se mandreste cu 14 obeliscuri egiptene.

Cam asta am vazut in partea antica a Romei.

Roma este frumoasa, este incredibil de curata pentru numarul mare de turisti care o aglomeraza iar oamenii ei sunt deosebit de amabili. Daca din partea celor maturi ma asteptsm la amabilitate, cand acest lucru a venit din partea unor tineri cu fata plina de piercinguri, surpriza a fost f. placuta. In seara cand am ratacit pana tarziu in noapte si ne cam ratacisem pe stradute laturalnice, am cerut sfatul unor astfel de tineri. Nu doar ca se straduiau sa ne indrume, dar au verificat pe iphone cu GPS-ul locul exact unde eram si strada pe care o cautam; atat erau de hotarati sa ne ajute. Si ne-au indrumat bine.

De dragul locurilor si locuitorilor, imi doresc mult sa revin in acest oras.

---

VIZUALIZĂRI: 4664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI