Roma contra cronometru

TIPĂREȘTE

Iata-ne ajunsi la ziua Z. Vineri, ora 19:15, cu aprox 45 minute intarziere fata de ora programata, decolam spre Roma. Dar nu e nimic deosebit, la Wizz se mai intampla. Dar la cei 240 lei pe care i-am platit (doua persoane) mai mult nici nu poti cere. Mi se pare echitabil. Zborul a decurs fara evenimente deosebite, ceva emotii au fost inainte de aterizare cand, pe perioada de coborare, au fost turbulente destul de puternice, practic a fost exact ca si cum dai cu masina prin niste gropi pe soselele noastre, zguduieli urmate de o mica perioada de 2-3 secunde in care avionul lasa impresia ca pur si simplu cade in gol, pana reusea sa se repuna pe trasa de zbor. Totusi, aveam entertaineri buni, o trupa de tineri maghiari care dupa mai multe sticlute de vodka nu au fost prea impresionati de turbulentze, pe masura ce ca avionul se zguduia din toate balamalele, ei chiuiau de mama focului. Aterizarea a fost si ea foarte brutala, poate din cauza ca era noapte. Nu am mai aterizat pana acum noaptea si nu a fost prea placut. Probabil ca au ajuns si prin cabina pilotilor cateva sticlute de vodka, cine stie.

De la aeroportul Fiumicino am luat trenul FM1 (8 euro/pers) si in aprox 45 minute eram deja in statia Nomentana. In nici zece minute de mers pe jos am ajuns la Hotel Carlo Magno, unde aveam cazarea. Dar despre hotel am scris deja, am scris si despre iesirea de vineri seara la Pizzeria Grazia Dellada deci o sa continui cu a doua zi.

Asadar sambata am inceput in fortza. Dupa micul dejun am coborat la receptie sa intrebam cum ajungem cel mai repede la Vatican. Ni s-a explicat ca din fatza hotelului (pe via Nomentana) se ia autobuzul 90 pana la Termini iar de acolo metroul “red line” (linia A, sau linia rosie). Am intrebat de asemenea de unde putem lua bilete pentru autobuz si ni s-a spus ca putem sa luam dupa ce urcam, sa nu ne facem griji. Zis si facut, 90-ul a venit imediat, am urcat, am intrebat soferul de unde putem sa luam bilete (credeam ca de la el) dar ne-a trimis mai in spate unde erau un automat pentru bilete. Ghinionul nostru a fost ca aparatul accepta doar monede de la 20 centi la 1 EUR, iar noi aveam doar de 2 EUR, asa ca moneda ne-a fost returnata si nu am reusit sa luam bilet. Am stat in autobuz cu frica in san vreo 8-9 statii (cam 20 min) pana la Termini dar spre norocul nostru nu a fost niciun control. De la Termini am luat metroul si ne-am dat jos la statia Octavian, aceasta fiind cea cu Vaticanul. Metroul circula foarte bine, sambata din cate am observat trenurile vin la max 4 minute iar duminica la maxim 7-8.

Pentru Vatican aveam facuta rezervarea de acasa, online. Pentru doua pers a costat 38 de euro (15 eur biletul + 4 taxa de rezervare pt fiecare persoana). Dar face toti banii. Am ajuns in jurul orei 09:10 si cu toate ca rezervarea era pt ora 09:00, nu am avut nicio problema, am intrat fara sa mai stam la coada. Coada care era de aproximativ 300m dupa aprecierea mea, dar nu rand normal de cate o persoana, cu una groasa de aprox 4-5-6 persoane in linie. Deci practic se sta cateva ore pentru a intra, asadar aviz amatorilor, pentru vizitarea muzeului Vatican faceti-va neaparat rezervarea online, mai ales daca o sa fiti in Roma contra-cronometru si nu prea o sa aveti timp de stat pe la cozi asa cum a fost cazul nostru.

Muzeul Vatican mi-a amintit foarte mult de Louvre. Un muzeu imens structurat pe mai multe tematici: egiptologie, muzeul etrusc, pinacoteca, muzeul misionar-etnologic. Mi-au placut mult hartzile imense care datau de mii de ani si care prezentau intr-o masura mai mult sau mai putin exacta viziunea civilizatiei de atunci asupra continentelor, marilor si oceanelor. Desigur, cand vine vorba despre Americi, am vazut o harta care prezenta doar coasta de est a continentului american, restul nefiind inca explorat/cunoscut. De asemenea nici restul lumii nu prea semana cu ceea ce stim noi astazi, doar Europa avea conturul cat de cat apropiat cu cel real. Dar oricum, foarte interesant. Din muzeul se poate iesi in multe curti interioare cu spatii verzi si copaci, niste mici parcuri, intr-una din acestea am dat si peste un mic chiosc de unde se poate lua un suc sau o chifla. Peste tot sunt indicatoare, majoritatea dintre ele arata drumul spre obiectivul cel mai important din cate am vazut, Capela Sixtina, pe bolta careia poate fi vazuta una dintre cele mai renumite picturi in original: „Crearea lui Adam”, de Michelangelo Buonarroti. Din pacate in capela nu e permis sa se faca poze asa ca n-am putut imortaliza momentul. In restul muzeului se pot face poze fara nicio suprataxa. Am iesit de la Muzeul Vatican dupa vreo 3 ore pentru ca deja ne dureau picioarele si gradul de atentie nu prea mai era in parametri optimi. Asa ca am iesit chititi sa vedem si Bazilica Sant Pietro care stiam ca este chiar langa Vatican, de fapt face parte din cetate insa are alta intrare. Din pacate pentru noi la iesirea din muzeu am luat-o in partea gresita asa ca am ocolit aproape toata cetatea pana sa ajungem la bazilica, vreo 45 de minute am mers pe jos. Intr-un final am ajuns in piata Sant Pietro insa pentru intrarea in bazilica se formase o coada in forma de melc mai ceva ca spiralele lui Bivolaru. Mii de persoane asteptau intrarea asa ca ne-am lasat pagubasi.

Am plecat de la Vatican pe Corso Vittorio Emanuelle II spre urmatoarele obiective ce le aveam in vizor. Am vazut mai intai Panteonul marele templu ridicat in cinstea tuturor zeilor Romei antice apoi la mica distanta de acesta fiind, am trecut si prin Campo de Fiori. O piata imensa in care gasesti produse alimentare in principiu, cam pentru toate buzunarele. Totusi, sotia urmarea niste paste dintr-alea tip „tub”, insa mai groase decat cele ce sunt pe la noi, avea nevoie de ele pt ceva reteta speciala. In Campo de Fiori erau 3,5 EURO iar intr-un supermarchet din imediata vecinatate a pietei pachetul de aceleasi paste a fost 1,5 EUR. Deci nu m-as mira ca in piata respectiva preturile sa fie putin umflate artificial, special pentru turisti, avand in vedere renumele locului respectiv.

Am mers in continuare la pas spre Chiesa del Gesù dar, aceasta era inchisa (se pare ca are un program de functionar mai ciudat, adica doar dupa ora 16:00), si ne-am continuat drumul spre Columna lui Traian, un alt obiectiv la care am tinut sa ajungem in mod special. M-am mirat putin pentru ca ma asteptam sa o gasesc undeva in centrul unei piete mari, captand toata atentia, insa nu e chiar asa. Este amplasata in Piazza Venezia, langa o cladire imensa un palat-monument – Monumentul Vittorio Emmanuelle – o cladire alba unde este si mormantul soldatului necunoscut, monument care prin grandoarea sa (mi s-a parut ca aduce a Casa Poporului) cam distrage atentia de la columna, atragand turistii ca un magnet. Oricum, este un loc de trecut in agenda neaparat.

De aici ne-am indreptat catre ultimul obiectiv important ce-l aveam in vizor: Colosseum-ul. Am mers in continuare pe jos pentru ca de la Columna lui Traian e de mers doar vreo 10-15 minute. Ajunsi aici aveam neaparat nevoie de o baie, noroc ca langa Colosseum exista si asa ceva (fara taxa de intrare). Am mai stat putin pe acolo si ne-am tras sufletul pentru ca erau cam 30 de grade la soare si noi eram cu maneca lunga si incaltati cu adidasi deci picioarele ne cam luau foc. Am gasit o dugheana unde se vindeau tot felul de sanvichuri, pizza si alte haleli tipice unei gustari pe fuga asa ca ne-am luat si ceva de mancare: doua sandvishuri, din care un sandvish clasic si unul care era mai degraba facut din doua bucati de pizza lipite fatza-n fatza cu mozarella la mijloc. Nu foarte stralucite dar numai bune de alungat dusmanul. Am luat si o bere la 660ml si ne-am asezat pe iarba sa luam micul picnic. Total de plata la dugheana pt cele doua sandvisuri si bere: 17 euro. Ni s-a parut destul de mult, in comparatie de exemplu cu seara dinainte in care pentru doua pizze si o astfel de bere la un restaurant destul de frumusel platisem 24 eur. Dar ce sa-i faci, locul misuna de turisti astfel ca preturile erau pe masura. Intre timp ne-am dat jos si adidasii sa lasam putin picioarele sa respire, nu de alta dar am vazut ca pe-acolo se practica asa ceva. Lume relaxata, din toate colturile lumii, nu e loc de prejudecati si fitze.

Coada la intrarea la Colosseum a fost destul de mare deci a fost de asteptat vreo jumate de ora. Biletele au costat 12 EUR/pers dar in acest pret a fost inclus pe langa Colosseum si Muzeul Palatin si Forumul Roman. In plus, biletul este valabil doua zile astfel ca daca nu apuci sa vezi totul intr-o singura zi (ceva foarte probabil) poti sa te intorci si a doua zi pentru a continua turul. Colosseum-ul mi s-a parut cel mai impresionant obiectiv al Romei din toate cate am vazut. E pur si simplu imens. Impanzit de grupulete de oameni care care se tin dupa cateun ghid, sau de turisti solitari care se pierd printre peretii imensi, curiosi in a explora un loc despre care au citit probabil zeci de pagini sau website-uri si au vazut o gramada de documentare la televizor inainte sa ajunga sa-l vada in realitate. Cu toate ca este mai slab conservat decat cel de la El Djem (Tunisia) este mult mai mare decat acesta si de aici senzatia aparte pe care ti-o da cand ajungi la etajul superior si il vezi in toata maretia sa. Absolut impresionant! Din pacate nu se pot vizita partea centrala si tunelurile subterane, asa cum se poate la El Djem, acestea fiind cum am spus mai slab conservate, insa nefiind acoperite tunelurile sunt vizibile din partea vizitabila. Practic este o arena al carei suprafata de joc (gazon) este decapata si ale carei vintre-i sunt la vedere. Dupa acest obiectiv chiar ca picam in nas de oboseala asa ca am plecat spre hotel, deoarece pe seara urma sa onoram invitatia unei prietene la cina, despre care deja, unii ati vazut, am vorbit aici.

Dupa cina, am iesit la o tura cu masina prin Roma, pentru a lua putin pulsul vietii de noapte. Avand un ghid local (un tip care este in Roma de aprox 12 ani) am fost niste privilegiati din punctul asta de vedere, ajungand in puncte ale Romei prin care nu prea ajung orice turisti. Viata de noapte pur si simplu debordeaza de culoare, zgomot, disctractii nocturne si agitatie. Imaginati-va ca in majoritatea intersectiilor din zonele de maxim interes, la ora 01:00 a. m. se mergea bara la bara si se statea la semafor de doua-trei ori. Mai intai am ajuns la Farul Manfredi, un loc ce ofera o vedere panoramica asupra intregului oras, ceva asemanator cu Cetatuia de la Cluj sau cu Tampa din Brasov. La baza turnului o gramada de adolescenti “petreceau” in aer liber cu o bautura si o tigara mai mult sau mai putin premise de lege.

A urmat o experienta care ne-a dat pe spate: binecunoscuta de romani (am spus romani, nu români) dar noi habar n-aveam de asa ceva, este o iluzie optica de care poti sa ai parte de pe Via Piccolomini. Strada se afla pe varful unei coline. La unul din capetele acestei strazi, la orizont se vede cupola Bazilicii Sant Pietro. Iluzia optica consta in faptul ca pe masura ce te apropii de bazilica, orizontul se largeste iar cupola se pare ca se departeaza si devine tot mai mica. Iar cand vii inapoi, in directia opusa, pe masura ce te indepartezi de ea, orizontul se ingusteaza din caza ca strada devine tot mai ingusta datorita cladirilor de pe o parte si de pe alta a acesteia, si in centru, cupola bazilicii la un moment dat pare a fi exact cat latimea strazii, deci pare foarte mare. Practic pe masura ce te indepartezi cupola pare ca te urmareste si se apropie de tine. Foarte-foarte interesant.

In incheierea incursiunii noastre de noapte am fost pe la Fontana di Trevi. Amicii nostrii care locuiesc in Roma ne-au sfatuit sa mergem sa vedem fantana noaptea pentru ca este mult mai spectaculoasa si intr-adevar asa a fost. Am ramas putin socat pentru ca ma asteptam sa fie pustiu pe acolo, fiind cred trecut de ora 01:00 AM dar cand am ajuns la fata locului... plin de oameni. Din nou viata de noapte a Romei ne-a impresionat. Dupa acest tur de forta am ajuns la hotel si a urmat un somn adanc dar nu foarte lung pentru ca mai aveam planuri si pentru a doua zi.

Duminica, imediat dupa micul dejun, am tulit-o din nou spre centru. Traseul deja stiut, cu 90-ul pana la Termini (de data asta am avut grija sa avem monezi de 1 euro pentru bilete) iar de acolo cu metroul cateva statii pana la Colosseum. Pentru ca biletele pt Colosseum cumparate cu o zi inainte erau valabile doua zile ne-am decis sa lasam pe a doua zi vizitarea Forumului Roman si a Muzeului Palatin. Forumul consta de fapt dintr-un sit arheologic cu multa verdeata si copaci batrani, imbacsit de turisti de pe toate continentele, izolati sau grupati in mai multe cete, tinandu-se dupa un ghid. Se intinde pe mai multe hectare, deci practic poti sa pierzi pe acolo cel putin o jumatate de zi, hoinarind printre ruinele ancestrale.

De la Forum am luat-o pe jos spre Termini. Pentru ca mai aveam ceva timp la dispozitie pana sa plecam spre aeroport ne-am gandit sa pornim la picior spre Termini nu de altceva dar vazusem ca pe traseu ar mai fi de vizitat inca doua catedrale. Prima a fost Chiesa di San Pietro in Vincoli, o catedrala imensa in care poate fi vazuta o statuie de Michelangelo reprezentandu-l pe Moise, o statuie foarte cautata de obiectivele camerelor foto ale turistilor din cate am observat la fata locului. Am vazut apoi in drumul nostru Basilica Di Santa Maria Maggiore, insa aceasta doar de la exterior pentru ca era inchisa pentru ceva renovari.

Ajunsi la Termini am mancat ceva intr-un McDonalds de langa gara pentru ca vroia sotia neaparat sa vada ce gust au mancarurile la McDonalds in Italia, si intr-adevar nu prea seamana cu cele de la noi. Am luat apoi metroul cateva statii pana la Tiburtina pentru ca de acolo stiam ca aveam acel tren FM1 care merge la aeroportul Fiumicino si care costa 8 euro/pers.

Cu toate ca dupa calculele noastre initiale aveam timp berechet (am urcat in tren la 13:03, avionul urma sa plece la 15:00) pana la urma ne-am aglomerat pentru ca aeroportul e imens. Cred ca am mers cam 30 minute pe jos si cu un tren in interiorul aeroportului, astfel incat am ajuns la limita pentru imbarcare. Am ajuns la concluzia ca daca nu am fi prins trenul de 13:05, cu urmatorul, peste jumate de ora probabil ca ar fi fost prea tarziu. Faza tare a fost ca pentru trenul dinspre oras la aeroport am cumparat biletele de la un automat in gara Tiburtina si cum era 13:00 iar trenul urma sa plece la 13:03 am luat-o la fuga ca bezmeticii spre peronul 9, unde era anuntat trenul, fara sa mai si compostam biletele. Speram sa gasesc pe peron un compostor dar n-a fost sa fie, asa ca am mers pana la Fiumicino cu biletele necompostate. Nu stiu cat ar fi fost amenda daca ne-ar fi prins, noi bilete cumparasem dar in tren nu am gasit compostoare.

Si iata-ne din nou in avion, gata de intoarecere. Din cate am observat in avion a fost ceva scandal intre sefa echipajului de stewarzi si un pasager care avea ceva de comentat. Probabil ca individul a refuzat sa urmeze acele instructiuni obligatorii la decolare, sau ceva referitor la bagaje. Insa nu ne-am dat seama exact despre ce a fost vorba pentru ca noi eram mai in spate. Oricum, parlamentarile au continuat si pe timpul zborului. Sefa echipajului mi-a lasat impresia ca a strunit bine situatia, nepierzandu-se cu firea cu toate ca era foarte tanara (in jur de 20 de ani) iar individul mi se pare ca la coborare a fost preluat de un echipaj de politie pentru ceva declaratii sau... restul nu mai situ.

Zborul inapoi spre casa a fost mult mai lin si aterizarea mult mai placuta, practic nici nu am simtit nimic la contactul cu pista. La intoarcere am facut un mic calcul si am ajuns la concluzia ca per total cheltuielile de transport+cazare doua nopti+obiective+mese nu au trecut de 400 de euro. Destul de acceptabil pentru o vizita fulger intr-una din cele mai renumite capitale ale lumii si ale antichitatii. Per ansamblu o iesire foarte reusita, si deja ne facem planuri pentru urmatorul city-break, ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 4051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI