O zi în Ponti - Vasiliki

TIPĂREȘTE

Aţi petrecut vreodată o zi de sejur în singurătate? Mă rog, o singurătate relativă pentru că într-o staţiune, oricare ar fi ea - la munte sau la mare - sunt întotdeauna oameni. Mă refer la absenţa celor apropiaţi, a acelora cu care aţi plecat în vacanţă.

În vara anului trecut, în Lefkada, cazaţi la Iliaxtida Studios din Ponti-Vasiliki, în planul nostru general de vacanţă figura o deplasare la Nydri pentru închirierea unei bărci şi o plimbare pe mare, spre vestitele insule estice. Cum din motive personale nu am participat la această temerară expediţie, am rămas în Vasiliki urmând a-mi face un program solo pentru întreaga zi. Şi cum altfel putea să înceapă acest program dacă nu cu o şedinţă bună de plajă?

Comparativ cu celelalte plaje ale mirificei Lefkada, plaja din Ponti - Vasiliki este, poate, cea mai anosta, dar are totuşi câteva calităţi care o recomandă în special seniorilor şi familiilor cu copii mici. Este aproape de majoritatea locaţiilor de cazare, are valuri mici şi intrare lină în mare, are atât porţiuni cu iarbă cât şi porţiuni cu nisip (grosier, dar mult mai agreabil pentru tălpi decât pietrele rotunde ale altor plaje). Sub umbreluţă, pe şezlong, poţi savura o bere rece sau un suc răcoritor, terasele şi barurile fiind chiar acolo, pe plajă.

Când la soare, când în apă, am petrecut vreo trei ore privind windsurferii care se aventurau în larg şi cerul albastru care era adeseori traversat de parapante, aceste ciudate zburătoare viu colorate.

O plimbare de la Ponti şi până la Vasiliki, în tihnă, privind pe îndelete hotelurile şi studiourile cu garduri şi curţi năpădite de arbuştii încărcaţi de floare, este un prilej de încântare. S-a scris mult despre Lefkada, faima frumoasei insule greceşti este destul de răspândită printre români, dar pentru cei care încă nu ştiu, amintesc faptul că Vasiliki este un orăşel situat în sudul insulei, la poalele muntelui, chiar pe ţărmul mării. Vechea aşezare de lângă port s-a extins până aproape de Ponti, sătucul din extremitatea vestică a golfului. Pe ambele laturi ale şoselei, parte din principala arteră care înconjoară insula, veţi vedea construcţii încă neterminate, semn că staţiunea este în plină dezvoltare. Tot pe această porţiune veţi vedea Euro Market, cel mai mare magazin din Vasiliki, aprovizionat cu tot ceea ce are nevoie turistul în vacanţă începând cu bere, sucuri şi diverse produse alimentare şi încheind cu pantofii speciali atât de necesari pe plajele pietroase ale Lefkadei.

Pe partea dinspre mare, aproape de oraşul vechi, se află Camping Vassiliki Beach cu recepţie şi telefon public la intrare. Umbrit de copaci falnici, aproape de mare şi de cluburile de windsurf, campingul este foarte pitoresc. Cu toate acestea, în perioada în care am fost noi (a doua jumătate a lunii iunie), probabil început de sezon, Camping Vassiliki Beach părea pustiu, nelocuit.

La biserica de piatră din Vasiliki, pe partea muntelui, cochet amplasată pe o înălţime, am poposit pentru câteva momente nu pentru a o vizita în interior (era închisă atunci), ci pentru că mă ademeneau scările inundate de leandrii bogat înfloriţi. Am dat ocol sfântului lăcaş, am admirat turnul clopotniţă de lângă intrare construit cu deschideri largi în partea superioară, apoi mi-am continuat plimbarea prin oraş.

În zona portului, cu multe mici magazine, terase şi taverne situate chiar pe malul mării, atmosfera este cu mult mai animată. Autoturismele şi scuterele circulă - încet, dar fără vreo altă restricţie - pe faleză, aproape de terase şi mesele cu consumatori. Îngusta străduţă pietruită sfârşeşte în port, lângă punctul de plecare a ferryboat-ului spre Kefalonia şi Ithaca. Chioşcul de unde se pot achiziţiona tichetele aşteaptă amatorii de croaziere afişând la vedere orarul curselor. De aici, la stânga, drumul - îngust şi tot mai prost - continuă pe munte, spre Agiofili, cea mai frumoasă dintre plajele situate mai aproape de Vasiliki.

Mulţimea de ambarcaţiuni - mai mici sau mai mari - acostate în port, digul şi farul, monumentele şi steagul grecesc arborat alături, culorile apei şi ţărmul stâncos veşnic în bătaia valurilor, plasele pescăreşti abandonate pe faleză până când va fi din nou nevoie de ele, toate atrag privirile unui plimbăreţ singuratic aşa cum am fost eu atunci. Despre mulţimea de mici magazine cu suveniruri, înghesuite unul în altul, care oferă cam acelaşi tip de marfă şi în care se pierde destul de mult timp, nu are rost să mai amintesc. Pe o străduţă, în apropierea portului, am descoperit un punct de informare turistică cu oferte pentru scurte croaziere, unele cu plecare din Vasiliki (spre Kefalonia, Ithaka, Meganissi şi Skorpios - 20 euro/adulţi, 10 euro/copii peste 6 ani, spre frumoasele plaje Porto Katsiki şi Egremni - 15 euro/adulţi, 8 euro/copii peste 6 ani) sau cu plecare din Nydri, transferul fiind asigurat contra a 10 euro de persoană (spre Kalamos şi Kastos - 45 euro/adulţi, 23 euro/copii peste 6 ani).

Merită amintit faptul că Vasiliki este unul dintre cele mai cunoscute locuri din Europa pentru windsurfing. Aici Mistralul, vântul care coboară din munte înspre golf şi înaintează în larg, este aliatul de nădejde al temerarilor windsurferi, dar şi al privitorilor care au parte de un spectacol unic. Chiar la sfârşitul săptămânii în care noi părăseam Lefkada, la Vasiliki se organiza o întrecere dedicată acestui sport, afişe şi bannere care anunţau evenimentul fiind împânzite în toată zona. Lângă complexul Vassiliki Windsurfing, pe plajă, sunt mai multe centre de închiriere, instructori autorizaţi şi personal de întreţinere echipamente, iar mai aproape de Ponti, lângă Hotel Grand Nefeli, funcţionează o şcoală de windsurfing. Am văzut grupuri de tineri în frumoase costume colorate, bucuroşi de vântul care se pornise dinspre munte, avântându-se nerăbdători în mare şi depărtându-se în larg pe plăcile lor cu aripi ca de fluturi.

În Vasiliki, în port, cu atât de multe terase şi taverne, alegerea unui loc în care să-ţi potoleşti foamea este destul de dificilă dacă eşti singur şi nu ai cu cine te sfătui. Şi totuşi, chiar dacă nu era nici ora prânzului şi nici a cinei, am servit o masă - un prânz întârziat - la Terasa Alexander. Am ales din întâmplare Terasa Alexander, mai toate fiind destul de libere în acel moment.

Peste faţa de masă protejată cu o folie de plastic fixată pe dedesubt pentru a nu fi umflată de suflarea vântului, a fost aşezat un acoperământ din hârtie specială, de unică folosinţă, care avea imprimată - foarte inspirat - harta insulei cu toate punctele turistice de referinţă, precum şi urarea de bun venit: "Welcome to Lefkada!" Până când mi-a fost adusă comanda (o porţie de ton la grătar cu cartofi prăjiţi, salată şi tzatziki, plus pâine şi apă - 16,90 euro), m-am delectat studiind harta de pe masă, privind portul şi un pescar bătrân care-şi pregătea momelile în barca legată la ţărm, chiar lângă masa mea.

Am povestit toate acestea nu pentru a vă informa că am petrecut o zi singură în Vasiliki, ci pentru că, folosind acest prilej, am făcut o plimbare observând ceea ce ar putea fi interesant şi necesar de ştiut pentru turistul care nu a fost încă la Ponti - Vasiliki.

---

VIZUALIZĂRI: 8641 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI