”Albastrul de Thassos”

TIPĂREȘTE

Românii se mândresc cu “albastrul de Voronet”, inegalabil, inimitabil, imuabil, si, pare-se, unic in lume, precum e si manastirea ce cu mandrie-l poarta… iar faima acestei culori a strabatut mapamondul din poarta-n poarta… e un albastru care te cucereste “din prima”, ca o dragoste la prima vedere, e-un albastru ce nu semana nici cu cerul, nici cu marea nici cu ochii mult visati ai iubitei tale. Albastrul de Voronet le are pe toate trei la un loc. A fost zamislit de un zugrav ce-a amestecat cativa pigmenti culesi din dulcile coline ale Bucovinei pe care le-a amestecat cu rasina si uleiurile vegetale culese de pe campiile si de prin padurile aceleiasi dulci Bucovine. Poate a mai pus ceva, acest zugrav si din slova unica a lui Eminescu, nascut nu departe de aceasta culoare sau poate cate ceva din frumusetea versurilor sale, ce-au aparut intr-un vis de-al mesterului… ”Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?”

Voronetul face parte din patrimoniul mondial iar americanii, care nu se mai ostenesc de cele mai multe ori sa creeze ceva, ci cumpara de-a dreptul… au vrut sa ni-l cumpere si sa-l duca in America… dar n-a mers… pe-atunci tara era guvernata de-un om care n-a dat strainilor nimic…

Asa precum moldovenii se madresc cu “albastrul de Voronet”, grecii se mandresc cu “albastrul marii si al cerului lor”.

Nu mai e un secret pentru nici unul dintre amicii mei ca inca de acum ma bate gandul la vacanta mare de anul viitor, la tarmul insorit pe care ma voi lăfăi doua sau poate chiar trei saptamani sub o umbreluta, intins pe un sezlong si cerand garsonului, cu un clipit de ochi doar, o cafea frapé cu cubulete de gheata. Da, sa-ntors roata vietii, “opincarii Europei” traiesc astazi, poate cea mai buna perioada a existentei lor, fara sa-si dea seama… Nelamuriri am doar in privinta destinatiei… Paris, Roma, insula Krk sau Malorca, sau… sau… sau…

Oare bunicii nostri, dusi cu arcanul la oaste de copoii unor imperii ce ne striveau cu plachiele cizmelor lor zornaitoare si ne inghetau sufletele cu rasuflarea lor de gheata, si-ar fi putut imagina, macar pentru o clipa, ca nepotii lor vor putea trai si altfel? Eu cred ca nu.

Dar, dintre Croatia, Spania, Franta si Italia, la anu', voi alege, cred c-ati gjhicit, tot Grecia… de ce?… nu stiu, poate albastrul ei etern si infinit e de vina…

Nu! Astazi nu va voi povesti despre Homer si legendele Olimpului, nici despre statuile de marmura din Luvru ce-au extaziat intreaga omenire, nici despre criza economica a Greciei, nici despre Sofocle sau Hippocrate, nu!... caci, ce-am vazut eu din Grecia?... mai nimic… Insula Thassos si portul Salonic… va voi vorbi de ceva care-mi provoaca placere si cand sunt la masa si cand dorm si cand visez si cand ma ia vreo durere… va voi vorbi despre o simpla culoare, una singura, pe langa care, toate celelate imi par a fi de prisos

Va voi vorbi despre albastrul de Thassos.

Poate ati aflat ca sunt un “scoicofil”… bat plajele Europei si culeg scoici. Am avut si un succes in acest sens… eseul meu ”Cochilia de creta”, a fost publicat intr-o revista ceva mai modesta din Franta si alta din Belgia…

De pe malul fiecarei mari am cules cel putin cateva scoici sau pietre mai deosebite. Daca e sa facem un mic tur acvatic al Europei, sa stiti ca Marea Manecii, ce scalda tarmul nord-estic al Frantei, nu m-a impresionat mai deloc… mareele zilnice care aduc alge, moluste si nisip, sunt interesante dar tulbura culorile marii. Marea Normandiei si a Bretaniei e gri-cenusie. Cu cat coborâm insa spre Sud, spre taramul lui Yves Jacques Cousteau, in departamentul Gironde, marea se deschide la culoare, devine albastruie, chiar daca mareele persista. In bazinul Arcachon de langa Bordeaux, marea e chiar frumoasa. Spania, acolo pe unde am fost eu, adica prin Valencia, are o plaje frumoasa, ingrijita, dar marea are o culoare estompata. In Marsilia, culoarea marii m-a dezamagit… porturile vechi ale oraselor vechi sunt fermecatoare dar marea din zona porturilor e muradara. Traficul naval o face sa sufere, marea a ajuns lada de gunoi a lumii, multe vase deverseaza reziduuri in ea, uneori toxice. Intre Marsilia si insula If, unde se gaseste celebrul castel-inchisoare “Chateau d’If”, in care Edmond Dantes, alias contele de “Monte Cristo”, a aflat de la parintele Faria, amplasamentul unei fabuloase comori, poveste ce-a inspirat romancieri si cineasti, deci intre aceste doua repere, marea e anodina, sufocata de traficul naval si turistic. Povestea lui Alexandre Dumas e minunata, si ea primeaza, marea e pe locul 2. Nici orasul lui Antonio Vivaldi si Marco Polo nu se lauda cu o mare prea curata. Venetia a fost construita in plina mlastina, laguna ei e sufocata de traficul turistic si de reziduurile orasului, care trebuiesc si ele deversate pe undeva, nu-i asa? Cred ca nimeni nu ar avea curajul sa treaca inot Canal Grande sau sa se balaceasca in apa gri-galbuie cu miros statut ce curge pe sub Puntea Suspinelor sau Podul Indragostitilor. Ca regula generala, acolo unde sunt prezente mareele, adica fluxul si refluxul, marea e inestetica, acolo insa unde mareele lipsesc si in plus apa este cuprinsa si intr-un golf mai mare sau mai mic, precum e cel al Adriaticii, al Marii Ionice sau al marii Egee, ei, acolo lucrurile se schimba.

Dar Marea nostra Neagra de ce e asa de cenusie? Caci maree nu exista si la doar 100 de Km sud de Vama Veche, adica la Albena, Balcic, Nisipuri, Varna sau Constantin si Elena, apa e limpede…

Litoralul nostru, lung de 40-50 de km, a avut ghinionul sa se afla exact intre doua porturi si santiere navale ce polueaza marea, Mangalia si Constanta si… bratele Dunarii, care aduc anual milioane de tone de nisip, plus… toate reziduurile Europei… mai sunt si furtunile, care ne fac cadou gramezi de alge iar plasele antialge lipsesc… iar in rarele zile cand plaja si marea par desprinse parca din basme… apar ba cativa maidanezi, ba niste tomberoane neridicate, ba cineva care uita de scoicile aduse de valuri… si uite-asa, am ajuns sa avem unul dintre litoralurile cele mai putin primitoare…

Dar sa trec la subiect… Grecia… albastrul de Thassos… de-abia astept luna februarie 2012, cand incep sa bat agentiile de turism din orasul meu, in cautarea unui “early booking”… Corfu 98 euro/saptamana, Thassos-93, Paralia-87, Halkidiki -117… si-ncep sa visez… oare cate sejururi sa-mi cumpar in anul asta… doua? trei?… de Pasti, mergem ca de obicei la bulgari… oare sa fie acel ALBASTRU etern si infinit lucrul care ma atrage in Grecia? Acel albastru care langa mal incepe cu un verzui foncé si apoi, incet, incet, acesta se transforma intr-un albastru transparent? Da, paradoxal, e-un albastru transparent, ca si cerul…

Ati inotat vreodata departe, in mare?… v-ati lasat in voia mariei sale Natura, cu marea sub picioare si cerul desupra capului… ati fost vreodata inconjurat din toate partile, numai de albastru?… v-ati dat atunci seama cat de neinsemnati suntem noi, oamenii, cand linia tarmului rămăsese hăt, departe, doar cat o mica dunga cenusie? Atunci cand si in stanga si in dreapta, si inainte si inapoi, si sus si jos, nu exista decat o singura culoare? Albastru... Mie mi s-a intamplat o singura data… si m-am ingrozit… poate c-am atins ceva pe sub apa si imaginatia, imediat m-a facut sa cred ca vreo doua cefalopode s-au intalnit pe fundul marii, exact sub mine cu vreo trei rechini cu doua capete si cu patru meduze ucigase si trag la sorti… care sa ma ia in primire mai intai… dar, nu. n-au fost decat romanele SF si horror pe care le-am citit, marea cea albastra din care m-am nascut, nu mi-a facut niciodata vreun rau, ea m-a primit ca intotdeuna in bratele ei si ma recheama an de an ca s-o vizitez…

Cand eram mic, bunica ma ducea cu trenul la mare si ma trezea dimineata pe la Navodari ca sa vad… marea. “Uite, uite, marea, vezi cat e de mare?”… si eu ramaneam asa, uimit la culme, cale de vreo jumatate de ora cu ochii lipiti de geam. Marea!... iata marea!… mai mare bucurie nici nu puteam sa am…

Astazi cand am ajuns si eu un om mare, simt ca traiesc aceleasi sentimente de cand am descoperit albastrul Greciei. Imi pare dintr-o data, cel mai frumos albastru dintre toate nuantele de albastru… pana mai ieri, treceam pe langa aceasta culoare indiferent, niciodata insa nu am crezut, ca in lumina soarelui elen, unică si ea, aceasta culoare poate capata atatea alternative si virtuti… sa le enumeram… albastrul-azuriu, precum ochii puri ai unui nou nascut… stiati ca toti copiii se nasc cu ochi albastri?… albastrul - “foncé”, un albastru ce-si coboara sprancele suparat, la fel ca cerul ce prevesteste furtuna, albastrul-verzui care fura inima oricui si pe care de obicei il gasim langa mal, unde apa e putin adanca… albastrul-violet, ca un apus de soare solemn, sau poate ca viata unui batran care se stinge in demnitate… albastrul - “violet-sangeriu”, asemenea vestei si capei unui toreador care da lovitura de gratie unui taur… albastrul-alburiu, la fel ca valurile unei mari rostogolite de vant ce se sparge pe nisipul fierbinte, albastrul-sclipitor, cel din zilele toride, un albastru ca o mare de licurici sau ca o mare de pestisori de argint care de-abia acum invata sa inoate… albastrul-strident, tipator, care apare doar cand privesti cerul printre cetinile verzi ale pinilor. Aici in Grecia, cred, ca dintre toate soiurile de albastru, doar inegalabilul nostru “albastru de Voronet” lipseste… dar sa nu exageram, sa nu credeti ca nu are si Grecia “bube-n cap”… portul Salonic e plin de gunoaie si apa marii e cenusie… insulele insa… ah, insulele… cu leandri, ficusi, portocali si tei in floare, compenseaza din plin aceste imagini… Nu colina Acropole sau Olimpul mi s-au parut a fi simbolul Greciei ci insulele ei verzi, invaluite de plaje cu nisip auriu si imbratisate de albastrul bland al marii si al cerului… asta mi s-a parut mie a fi Grecia… o mare campie albastra, plina cu mii de musuroaie, sau, nu!... cu mii de cucuie de granit, ca un copil neastamparat care a primit mii de bobarnace in cap. Un lac cu apa limpede si nemiscata din care si-au scos botisorul mii de mormoloci de piatra peste care au crescut pini, leandri, legende si oameni…

E pacat de la Dumnezeu ca acuma, cand preturile in insule sunt atat de mici, sa nu gustam si noi un pic din albastrul grecilor… Parisul, Londra, Roma, Viena, pot sa mai astepte, acestea au fost, sunt si vor ramane destinatii scumpe si curtate de mai toti turistii… dar a vizita insulele Greciei aproape gratis, nu e un lucru permanent… am deschis ieri un site turistic de extrasezon… am gasit Corfu la 59 euro/saptamana, Thassos la 57 euro /saptamana… Riviera Olimpului la 56 euro… la toate se plateste doar transportul, cazarea e gratis, preturi valabile in octombrie si noiembrie…

Americanii dau bani grei ca sa ne admire albastrul de Voronet, noi nu dam mai nimic ca sa-l admiram pe cel al grecilor… dintre “albastrul de Voronet" si “albastrul de Thassos”, cine credeti c-a castigat?

Dar gata cu culorile… noi, romanii, mergem si la Marea Neagra, am fost si eu cand eram mic… ai mei m-au dus pentru sanatate, nu pentru estetica marii… marea noastra m-a facut sa cresc mare, sa fiu sanatos, sa adun calciu in oase, sa respir mai usor, da! , marea noastra de culoare gri-cenusie…

Namolul i-a ajutat pe-ai mei sa suporte mai bine rigorile iernii… da, da, namolul acela rau mirositor si negru de Techirghiol… cat de sanatos e el, nici nu va inchipuiti… si cat e de sanatoasa apa lacurilor sarate din Campia Romana sau Transilvania, chiar daca au o culoare gri-murdara… odata s-a facut un experiment… s-a filtrat namolul din apa sarata adusa prin sonde din adancuri si s-a obtinut o apa sarata limpede, limpede, de vedeai fundul bazinului… rezultatele terapeutice n-au fost grozave… aici, in lumea terapiei, culorile n-au nici o valoare… cu cat apa ce razbate din adancuri e mai murdara, cu atat ea e mai plina de saruri minerale si are valoare mai mare… Nici apa termala din Campia de Vest a tarii, nu e albastra precum azurul sau verde ca smaraldul dar, vai, cata lume frecventeaza aceste statiuni…

Ce ne facem atunci? Cade mitul albastrului de Thassos in desuetitudine? Ce e frumos pentru ochi nu e bun si pentru oase?… Nu!… Adevarul e de ambele parti…

Traim intr-o lume in care le putem alege si avea pe amandoua, in functie de ceea ce ne intereseaza, terapia sau agrementul…

Eu va doresc in acesta viata sa fiti sanatosi si sa n-aveti nevoie decat de culorile relaxante ale insulelor Corfu si Thassos, lasati Felixul si Techirghiolul, chiar daca acestea sunt mai aproape, pentru o alta viata…

Dorgo

@Web, te rog mult videoclipul

http://www.youtube.com/watch? v=JGy77rrN7-4

mersi anticipat!

---

VIZUALIZĂRI: 5221 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI