Thassos, in cautarea paradisului pierdut

TIPĂREȘTE

Inainte de-a face ocolul insulei Thassos, am o mica constatare, pentru cei care doresc sa se retraga pe-acesta insula plina de pini, maslini, nisip si soare, atunci cand reumatismul ii va incerca din greu pe la ceafa, coate si pe la picioare.

Pentru mine, sosit dintr-un oras poluat aflat in vecinatatea unui combinat, care in zilele cu ceata ma umple de miros de amoniac si de greata, insula de smarald a fost o farama de paradis, un loc plin de savoare, liniste si verdeata, coborata parca dint-un vis. Am cautat mult timp acest colt de rai prin lumea noastra de rele plina si in sfarsit cand am ajuns sa sper si sa gust din fericire un pic, colegul nostru expert in Elada, @ionescunic, m-a adus cu picoarele inapoi pe-al nostru mioritic plai, spunandu-mi ca-n Halkidiki totul e mai ieftin, daca vrei neaparat prin Grecia un ban sa dai. Chiar daca-n Thassos casele mai vechi sunt un chilipir, fara-ndoiala, nu “sar” mult de 10.000 de euro si gasesti oferte tentante si prin orase si prin sate, a-ti cumpara in insula de smarald o proprietate, se pare ca e-o greseala, colegul nostru expert, are dreptate!

Am inceput o analiza mai profunda…curentul electric e-adus aici de pe continent, printr-un cablu submarin de cateva mile, benzina si gazolina sunt scumpe, evident, caci ei n-au "rusi la granita", fratioare, apa exista insa din belsug, dar canalizarea adesea se-nfunda, ba se mai deverseaza apa menajera uneori direct in mare, apoi, am devenit constient, ca voi epuiza toate atractiile insulei in cateva luni de zile, si dup-aceea, ma voi plictisi de moarte stand doar cu burta la soare, printre salupe de lux si vile. Si chiar daca pe insula e cald, uneori e ca-n Africa, n-ai nevoie aici de pulover sau de geaca... la TV voi fi auzind mereu doar limba greaca iar pensia, ah, pensia, de-abia mi-ar fi ajuns pe-o masea. Asa ca, la vise am renuntat, ramanand sa revin insa, de-acum incolo in Thassos, macar intr-un an odata, si sa-ndur in continuare, poeticele noastre ierni si ploi de-acasa, ce parca nu se mai termina niciodata...

Dupa 3 zile de plimbari prin Limenas (1) si pe la cele doua plaje vecine Makryammos Beach (2) si Marble Beach (3), a 4-a zi a plouat, …tocmai bine, ne-am zis noi, azi e un moment excelent de socializare cu vecinii din Bucuresti si Timisoara si e vreme de gatit mancare la bucataria vilei noastre, un loc in care “fetele” se intalnesc la ciorbe si tocanite, motiv ca sa mai schimbe intre ele, cateva vorbulite. Bucatele le puneau apoi la pastrare in frigider pentru “barbatii” lor de pe fiecare palier si mai ales ca, de fapt, ele au venit, nu la digerat ci la cura de slabit si de bronzat.

A 5-a zi ne vine si automobilul, “I’m an Ukrainean girl” ni l-a lasat in fata vilei, iar noi…atat am asteptat, insotiti de muzica greceasca a lui Vangelis, “Conquest of paradise” ce rasuna puternic in masina, am si pornit-o “val-vartej” in cautarea paradisului pierdut. Cand ai o masina sub pantaloni si poti sa te deplasezi unde vrei, profiti la maximum de acest avantaj. Pornesti in tromba, avid de imagini noi si aventuri. La retina noastra, aburita de ploaia din ziua precedenta, au inceput sa functioneze iarasi stergatorarele de parbriz si din nou imaginile colorate in albastru, verde, alb, maroniu si turcoaz ale insulei, au inceput sa defileze prin fata ochilor nostri ca intr-o productie color 3 D. Eram imbatati de-atata frumusete ce a putut fi adunata intr-un singur loc.

O pornim mai intai spre Est, sau mai bine zis, daca considerati insula un orologiu pe care-l priviti fata-n fata, mergem in sens orar. Trecem in goana pe langa cariera de marmura si plajele Makryammos (distanta 5 minute), facem, o “baie de soare” de o ora in ultravioletele diminetii, apoi, dupa 10 minute de mers pe patru roti, ajungem din nou la Marble Beach (drumul e scurt dar se-ajunge ceva mai greu caci nu e asfaltat), …mai ramanem si aici o ora…ne oprim pentru cateva zeci de minute la Potamia, sat aflat in umbra muntelui si varfului Ypsario (23), vizitam si un muzeu de arta contemporana, (sculptura+pictura), muzeu numit Vagis (2 euro intrarea), apoi ajungem in satul vecin Panaghia. Aici pe la ora 9 se deschid magazinele de suveniruri … teoretic…dar… ehee…suntem in Grecia, nu e chiar asa…nu se deschid chiar toate…unele mai dorm inca…se deschid lenese doar pe la 9,15, altele pe la 9,30, altele chiar mai tarziu, …stau si ma intreb daca acest program de “deschid cand vreau si inchid cand vreau si la mijloc mai am si 5 ore de “siesta” (12-17) …nu e pagubos pentru economia Greciei si nu a cotribuit si el la criza elena? ”…imi amintesc de un lucru…la Limenas in marele bazar am intrat intr-o farmacie ca sa ma interesez de un medicament…farmacia era goala…astept…astept…nu apare nimeni ”din spatele tejghelei”… ies afara in strada…o domnisoara in halat alb ma observa in fine si ma intreaba in timp ce discuta aprins cu un vecin de la o taraba, daca doresc ceva…cred ca si-ar fi dorit ca sa nu-mi doresc nimic, caci era evident ca o deranjasem…a intrat cu mine in farmacie, mi-a dat medicametul de 1,2 euro si-apoi…tusti… a iesit din nou afara ca sa continue discutia…

V-am zis ca in acest an am vazut si primul grec nervos…cand a trebuit sa predam masina la firma, cu benzina “la semn”, …am deranjat de la “siesta”, (intre orele 12 si 17), un batranel de la o benzinarie care avea program “non-stop”. Acesta, evident iritat ca-i intrerupsesem pranzul, mi-a zis ca el nu-mi poate pune benzina “pana la semn ” ci doar “plinul”…cu toate ca la firma auto, am fost asigurat ca toti benzinarii ne vor ajuta, …deci…sau imi facea plinul sau ”la revedere”…s-a intors subit la ciorba lui si m-a lasat balta cu ochii in soare, spunandu-mi intr-o engleza perfecta ca pe insula mai exista si alte benzinarii… am ajuns la a doua si ultima benzinarie din Limenas, nu fara emotii, dar aici un benzinar tanar m-a servit, insa si el in graba mare, caci era tocmai la desert, mi-a pus insa benzina gresit, “sub semn”, asa ca a trebuit in final sa mai platesc inca 5 euro la firma unde lucra “I’’m Ukrainean-girl”.

Pana v-am facut acesta digresiune, iata ca s-a deschis si magazinul nostru preferat cu suveniruri, din Panaghia, magazin situat langa hotelul Helvetia. Panaghia este un sat pitoresac, situat “in panta” la poalele muntilor Ypsarion, la 7 km de Limenas, strazile sale sunt inguste, locuri de parcare gasesti mai greu, satul are si o mica piata centrala, numeroase magazinase simpatice, multi arbori care te rasfata cu umbra lor si sub care gasesti bancute si izvoare naturale frumos amenajate. O veche fabrica de ulei de masline, strajuita la intrare de-o scoarta de maslin milenar, sta inca marturie preocuparii dintotdena a locuitorilor insulei.

De la Panaghia poti ajunge usor la Crysi Ammoudia (4), pe-un drum ce coboara in serpentine usoare. Aici e celebra plaje Golden Beach, plaja cea mai lunga din insula, plaje cu nisip fin, apa limpede, intrarea in apa e lina, pragul de pietre lipseste, plaja e bine amenajata cu numeroase sezlonguri si umbrelute, ustensile de sport nautic, cabine de dezbracare si cateva terase. Exista pe-aici si o faleza pentru plimbare si bancute pentru odihna.

Urmatorul popas il facem pe plaja de la Skala Potamia (5), dupa vreo 3 km de mers, plaja este una dintre cele mai frumoase si linistite din insula, nu e mare dar e impodobita cu frumoase umbrelute din paie, terase si mici restaurante. Ai si o zona “libera” pentru “pus cearceaful pe nisip”, intrarea in apa e lina, apa e limpede, nisipul e fin, in zare se profileaza varful Ypsario iar pe marginea plajei ai cateva coline stancoase inverzite ce ajung pana la mare.

Coasta estica a insulei, unde ne aflam noi acum, e mai spectaculoasa. Pe sosea, ai curba dupa curba, soseaua e impadurita, intr-o parte ai muntele acoperit de frumoase paduri de pini, in cealalta ai marea care apare printre arbusti. Ai o mare albastra dar si o mare de verdeata. Soseaua, ingusta, dar de buna calitatea, si destul de libera in luna iunie, se pierde in acest spectacol al naturii salbatice. E-atat de multa frumusete in jurul ei incat esti tentat sa n-o mai privesti, asa ca nu e de mirare ca nu cu mult timp inainte, a avut loc aici un accident in care au fost implicate 3 masini…. atentie deci! …

Ne continuam periplul circuminsular si traversam satul Kinyra, care are o plaje neamenajata (8) si ajungem la superba plaje, Paradise Beach (7). Apoi patrundem in cele doua golfuri Aliki (8) fiecare dotat cu cate o plaje micuta iar intre ele facem un popas in golful si pe plaja de la Agios Ioanis, nu departe de locul in care, amatorii de arheologie pot admira doua situri…o ferma antica si ruinele unui far. Despre aceste ultime trei golfuri, v-am mai pomenit in ultimul meu review. Ajungem la plaja Thymonia (9), o plaje pe care, in cele 3 treceri pe care le-am facut pe langa ea, o vedeam mereu cam pustie. Coboram totusi si gasim aici o plaje mica, neamenajata, cu nisip fin dar presarata cu pietre mari ce stau ascunse prin nisip, un mic bar la intrare… ramanem si aici o vreme, suntem doar noi, plaja si marea…gasim frumoase pietre slefuite de apa. In stanga plajei se afla proprietatea cuiva, asa ca fotografia cu plaja e facuta din curtea omului, care a lasat usa deschisa si n-a iesit cu o puscoaie mare cu alice ca sa ma alunge de pe “proprietatea lui privata” cum se mai intampla uneori prin restul lumii.

Ajung si la manastirea Arhangelu Mihail, la baza careia se afla plaja Livadi (10), la care se ajunge pe un drum neasfaltat de vreo 200 de metri. Pe plaje gasim destul de multi oameni si 3 “camping-car”-uri din Bulgaria pe care scrie “Sofia rent a karavan”. Ne oprim si aici o ora… plaja e superba… ameanjata… 2,5 euro un sezlong cu umbreluta…e si un bar pe-aici… nisipul e fin, chiar daca mai e pe undeva prin spate si ceva bolovanis…cativa maslini, un bar si doi tineri ce servesc “la sezlong” bauturi reci…inghetata…cafea. Apa e limpede, deosebit de calda si pietre slefuite si colorate sunt peste tot. Aricii de mare lipsesc. Plaja e adapostita de peretii inalti ai unui golf stancos. Pe unul din versanti se dinstinge manastirea Arehangehelu. Pe plaje se face si topless din greu. Cred ca maicutele n-au voie sa priveasca inspre ea ci doar spre muntele Athos, care se ridica impunator in zare. Din cele 3 camping- car-uri ies 3 familii de bulgari, intru in vorba cu un baiat, …le-au inchiriat din Sofia cu 80 de euo pe zi si stau 10 zile…acolo isi gatesc, acolo dorm, am numarat 15 persoane, cate 5 de fiecare rulota…. a doua zi, cand am venit din nou ca sa facem plaje, erau tot acolo, banuiesc ca e voie sa stationezi pe plajele grecesti mai putin amenajate, fara nici o taxa…nu cumparau nimic de nicaieri…aveau si un grill…baxuri intregi cu apa minerala…privindu-i, am descoperit o noua forma de turism…turismul in caravana…si noi avem prin tara caravane dar n-avem turism...

Urmatorul popas il facem pe plaja Psili Amos, (11), undeva intre Astris si Potos… plajele sunt bine semnalizate, inca din sosea…ti se indica si directia sau cele 1-2-3 intrari inspre plaje…in insula Thassos n-ai nevoie de GPS…te duci unde te duce soseaua si ai totul pe tava…apar panouri cu indicatoare peste tot… pe litoral e greu sa te ratacesti sau sa ratezi ceva…. Psili Amos e-o plaje aglomerata…un amestec feeric de sezlonguri, umbrelute colorate, oameni bronzati, baruri si terase…plaja are o parte nisipoasa si una pietroasa…pe-aici s-au pus sezlonguri si umbrelute chiar si pe lespezile oblice de stanca ce patrund in mare…ai si multi pini in jur…pe sosea ai si o parcare mare iar vis-a vis de ea ai terase unde poti servi cate ceva…golful ce adaposteste plaja se contureaza clar, ca o semiluna…te poti aseza in panta, la umbra unor pini ca sa privesti cerul prin cetina lor…

Pentru a va orienta mai usor pe insula, am notat pe harta, cu cifre, principalele sale puncte de atractie…am ajuns asadar la jumatatea distantei, suntem in punctul cel mai sudic al ei. De-acum vom face si cateva incursiuni in interiorul insulei, de-aici, din Sud (si din Vest), pornesc cateva sosele spre inima insulei caci schimbarea de relief, o permite…

Potos ni se pare un oras aglomerat, animat, plin de viata. Vegetatia e parca alta pe-aici…apar si cactusii in floare si falezele inalte. Descoperim si un atelier de sculptura in marmura…urmarim cum din roca fara noima apar chipuri de om. Prin centrul orasului gasesti un bazar imens la care preturile la unele suveniruri sunt de 3-4 ori mai mici decat in Limenas. Eu gasesc cu 3 euro un album ecologic, cu copertile din paie de orez, “made in China”, care in Limenas costa 6 euro. Din cauza bazarului n-avem timp sa vizitam si plajele din jur.

De la Potos (12), poti sa ajungi usor in interiorul insulei, la Theologos (22), un sat de munte, cu strazi, inguste si intortocheate, un sat desprins parca dintr-o alta epoca…cea a pietrei. Aproape toate constructiile sunt aici din piatra. Vedem case vechi de piatra, simple, cu acoperisuri din tigle de piatra, dar si case mai noi, tot din piatra. Anexele gospodaresti sunt si ele din piatra. Noi ne oprim in fata unui atelier de confectionat sandale. E-o manufactura. Intr-un ungher, un batran mester taie pielea si coase baretele iar intr-altul, un tanar, prezinta marfa clientilor. Poti incerca orice sanda doresti, peretii sunt tapetati cu sandale. Dana vrea sa-si cumpere o pereche de sandale, cu 29 de euro, asadar eu ies din magazin, am la dispozitie o jumatate de ora ca sa fac fotografii. Descopar si o manastire din piatra, din pacate inchisa. Apoi gasesc si un cimitir din piatra, unde pe fiecare mormant, in locul crucilor, apar bisericute. In final, la marginea satului, apare si sursa constructiilor… cateva coline imense de piatra ce rasar ca din pamat si de unde poti sa-ti iei, oricat “material de constructie” doresti.

Revenim la soseaua de centura a insulei si ne oprim la plaja “San Antonio”, o plaje nisipoasa si foarte aglomerata, am impresia ca in sudul insulei plajele sunt mai aglomerate decat in nord…, apoi facem un popas la Pefkari (13). Aici gasim o plaje minunata. Nisipul e fin, plaja e destul de lunga si animata, in mijlocul ei, se afla-un loc rezervat ambarcatiunilor cu motor, intrarea in apa se face de pe un prag de pietre multicolore slefuite de valuri, care nu te deranjeaza insa deloc la talpi. Gasesti aici si numeroase baruri si terase chiar de-a lungul plajei. Nu dupa mult timp ajungem si la Limenaria (14). Aici te impresioneaza vechiul port, ambarcatiunile sale de diferite forme si culori stau ancorate in rada ca la parada. Plaja e fragmentata iar pe faleza gasesti o suita de terase unde poti servi ceva bun la masa, admirand in acelasi timp si marea. Noi comandam un platou pescaresc (mixt fish-10 euro), in care, printre zarzavaturi, o jumatate de lamaie si cartofi prajiti, se lafaie si cateva labute de caracatita, cateva inele de calmar, putin peste alb, sardine si cod, toate prajite. Primim si o carafa cu apa rece gratis (spun gratis pentru ca aceeasi carafa, la o taverna din Kavalaa, am platit-o cu 0,80 de euro). Mie nu-mi prea place pestele, dar sa stiti ca am gustat din fiecare “fruct” al marii si Ie-am apreciat pe toate, mai ales pentru ca toate aveau cam acelasi gust…de lamaie. Limenaria e-un oras frumos, curat, fatadele caselor sunt viu colorate, in port poti gasi excursii cu vaporasul de-o zi ce te poarta in cateva golfuri si neaparat la Giola, in “golful sirenelor”, tot aici poti urma si un curs de scafandrii dupa care mai primesti si-o diploma “cum ca de-acum incolo poti sa te scufunzi si sigur”.

Parasim sudul insulei, cu regret, tot drumul pana aici a fost senzational.

Langa Limenaria ne apare in drum si plaja Tripiti, ascunsa in spatele unui modern complex hotelier. Pe plaje apare si o grota, in care intri tiptil, cuprins de emotie. Zaresti o mica crevasa plina cu apa ce te conduce direct spre mare. Apa are un susur ciudat iar pe fundul grotei stralucesc mii de luminite. Poate ca acolo e comoara nicicand gasita a capitanului Kidd sau cea a parintelui Faria, raspandita pe mai multe insule, printre care si pe cea numita Monte Cristo sau poate aici a cazut din ceruri, meteoritul de aur a lui Jules Verne…dar nu, nu e decat reflexia razelor de soare in jucausa apa verzuie din grota…

Pornim mai departe. De-acum drumul devine mai sarac in imagini, soseaua parcurge o zona mai putin accidentata si poti, daca doresti, pe aceasta parte a insulei, sa ajungi mult mai repede acasa, la Limenas. De-aici incep “skalele”…Skala Marion, Skala Kallirachis, Skala Sotira, Skala Prinos, Skala Rachioni.

La Skala Marion (15) patrundem, iarasi in interiorul insulei pana la Maries (24), unde singura maicuta de la manastirea Pantelimonu, ne spusese ca exista o superba manastire…dar dupa un drum printr-o imensa plantatie de maslini, drum in care n-am intalnit decat o singura biserica inchisa si nici un trecator, n-am ajuns nicaieri, decat la o taverna situata intr-un catun. Acolo, un grec foarte simpatic ne-a lamurit ca manastirea Maries nu exista, ca ea de fapt este o biserica si ca am gresit drumul. Ne-am intors asadar dupa 2 ore de plimbare printre maslini. La Skala Marion se afla singurul centru medical mai important al insulei pe care nu va sfatuiesc sa-l vizitati niciodata. Nu este un obiectiv turistic.

Skala Kallirachi (16) este un sat de pescari, dovada casele prelungi, gen cherhana si casutele si rulotele de pe plaje. In ele, pescarii de la munte, din satul Kallirachi, isi pastreaza ustensilele de pescuit. Pe vremuri, satele erau ascunse in munti, in locuri ferite de atacul piratilor. Astazi, aceste asezari surori, pastreaza inca aceeasi frumoasa simfonie “; montan-marina” a devenirii, doar ca au coborat in vale, pe mal, imprumutand fiecare numele de “skala”, adica “satul de langa tarm”. , nimic altceva decat o prelungire a satului de la munte dar cu o “octava” sau chiar cu doua, mai jos. La Kallirachi am vazut cele mai mari dude, minimalizate aici de sateni si lasate sa cada pe jos si sa fie calcate de trecatori. Sus, in intortocheatul sat Kallirachi ajungem pe colina Methamorfosis, loc in care se aduna sculptorii ce vor sa schimbe lumea si care, prin creatia lor, pot sa se transforme si pe ei insisi. Nu lipseste de aici, nici multraspandita biericuta ortodoxa, care e deschisa si unde poti aprinde oricand o lumanare.

Ajungem si in portul Skala Prinos (17), de unde pleaca doua feriboturi spre Kavalaa, la 7 si la 9 dimineata, altele doua sosesc dupa masa, ai timp de “shopping” in “orasul amfiteatru” Kavalaa. Noi urcam pana langa satul Prinos, la hostelul “Smaragdi”…aici ne ratacim…satul are strazi inguste si pustii…in sfarsit un tanar angajat al hostelului ne lumineaza…ne arata si o cladire veche, in care erau cazati muncitorii unei mine de aur, argint si…smaralde, ce se gasea pe dealul de vis-à-vis…trecem pe langa doua biserici superbe si inchise…ajungem in fine la o sosea excelenta, “proaspat construita” in creierul muntilor…sosea care ne conduce la manastirea Pantelimonu (21), manastire care nu ne imporesioneaza prin marime sau frumusete ci prin faptul ca aici, rupta de civilizatie, locuieste o singura maicuta. Sunam la poarta. Maicuta ne spune cateva cuvinte despre manastire, na lasa sa intram in biserica ei si ne indreapta apoi spre o grota aflata in curtea manastirii. “No photos”. Maicuta ne spune ca in grota gasim apa sfintita ce se scurge de pe cateva stalactite direct de la Dumnezeu. La plecare cumparam cateva obiecte bisericesti ca sa-i multumim astfel solitarei maicute. La iesire surprind capatul unui furtun care patrunde in tavanul grotei cu “apa sfintita”.

Revenim pe soseaua de centura a insulei si ajungem la Skala Rachioni (18), o mica statiune cocheta cu cateva hoteluri si o plaje frumoasa, apoi in cale ne apar plajele mai modeste de la Glycadi (19) si Glyfada (20) (in extindere).

In sfarsit, iata-ne din nou acasa in Limenas, dupa un ocol complet al insulei Thassos, insula care, pe mine m-a prins in vrejurile si vrajile ei, inca de anul trecut.

Insula Thassos, a fost pentru mine, “dragoste la prima vedere” sau poate dragostea cea dintai, care nu se uita niciodata.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 8190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI