Descopera Sicilia, 2018 — partea a II-a

TIPĂREȘTE

Mic dejun si traversam strada in autogara de unde plecam cu autobuzul la ora 8 spre TAORMINA (5.10E).

Vreme foarte buna, autostrada ca la ei, pe stinga trecem pe linga Etna dar care este inconjurat de nori, pe dreapta marea. In mare linga tarm o sumedenie de stinci ies din apa, povestea spune ca sunt bolovanii pe care ii aruncase asupra lui Ulise ciclopul cel pacalit de catre legendarul erou.

Apare si Taormina undeva sus pe munte. Incepem sa urcam pe un drum ingust, cu serpentine foarte strinse si ajungem la terminalul de autobuze. Pe tot parcursul drumului de la mare pina sus, sunt construite vile splendid inconjurate de plante mediteraniene. Asteptam putin si la 9.40 luam autobuzul spre Castelmolla. Drumul este si mai ingust, serpentinele sunt si mai strinse unde numai un superprofesionist poate conduce un autobus. Intilnirile cu alte autobuze ce coborau sau chiar si autoturisme ce apar intr-o curba necesita o indeminare deosebita.

Satul, de fapt o adunatura de case pe citeva stradute sta spinzurat pe o stinca foarte abrupta. Privit de jos de la nivelul marii pare ceva inaccesibil mai ales cu un autobus. De pe mica platforma unde cu greu intoarce autobuzul, avem o priveliste uimitoare spre mare unde se vede un vapor de croaziera cam cit o musca ceva mai mare[ (de cal) musca]. Plimbare pe stradutele inguste intestate de mici pravalioare cu suveniruri, multe confectionate din roca neagra vulcanica.

Ne facem datoria sa vizitam si celebrul bar Turissi cu statuetele sexuale de toate formele si dimensiunile. Luam chiar si o sticla de vin de Mandorla, o specialitate locala care s-a dovedit ulterior ca este un aperitiv cu gust de migdale dar intr-adevar foarte bun.

Urcam in fosta cetatuie reprezentata de citeva ziduri si o sala de muzeu cu tablouri naïve reprezentative zonei. De aici vedere 360 de grade. Coborim in Taormina si fiindca eram un grup cu doua viteze, ne impartim in doua, fiecare cu viteza lui. Orasul te fascineaza prin multitudinea florilor expuse peste tot, de o varietate, forme, colorit incintator.

Principala cale de acces Corso Umberto care este un furnicar de oameni, imparte practic orasul in doua: in partea dreapta este muntele in panta, iar in stinga este abruptul care da spre mare. Strada este plina de buticuri, cafenele, restaurante, terase, suveniruri etc. Mica pauza in Piazza 9 Aprilie cu vedere splendida spre mare. Muzicanti ataca piese din slagarele italiene. In mod paradoxal nu am vazut si nici auzit celebrii nostri compatrioti.

Continuam la pas pina in Piazza S Antonio si Porta Catania dupa care o luam inapoi pe Corso pentru aprofundare. Poze frumoase am facut in Vicolo Ascanio Marziani si cu balconul de vis-à-vis impodobit cu un aranjament floral de exceptie. Pauza de masa pe banca in Gradina Publica (Parco Duchi di Cesaro). Ne hranim pe noi dar si porumbeii parcului care ne-au localizt imediat, o sopirlita care s-a saturat repede si a spalat putina dar si pestii rosii dintr-un havuz.

Binemeritata odihna la umbra falnicilor ficusi, pini si alte specii necunoscute inconjurati de flori intre care Strelitia predomina. Caldura, oboseala dar mai ales coada imensa de la intrarea in Teatro Antico, ne-au facut sa renuntam la acest obiectiv si sa ne indreptam spre statia de bus. Jonctiune cu celalalt grup, sfarimat de discutii si comportamente contradictorii.

Bus si intoarcere in Catania. S isi pierde talpa de la ciocati si este nevoit sa-si cumpere adidasi. Ne asteptam intr-o crestere a vitezei de croaziera a grupului lor dar care nu a fost la inaltimea asteptarilor. Seara batatorim mai bine centrul Cataniei. Ne reunim cu greu si pe intuneric strabatem strada lor cu personaje mai mult decit dubioase si ajungem cu bine acasa.

Gara Centrala ora 8.42 tren spre SIRACUSA (6.90E). Cu o mica intirziere (30 minute) pe care o recupereaza in parte pe traseu, putem vedea partea industriala a Siciliei reprezentata de rafinarii si instalatii portuare.

Coborim si mergind cam debusolati prin oras, facem un ocol foarte mare dar ajungem la primul obiectiv al zilei - Parco Arheologico de la Neapolis fara nici o legatura cu orasul Neapole dar insemnind acelasi lucru- orasul nou (10E). Intram in Amfiteatrul Roman - niste ruine ce amintesc vag de forma initiala si caruia ii acordam mai mult timp decit ar fi meritat.

Urmeaza Teatro Antico -vechiul teatru construit de greci care este adevarata cireasa de pe tortul Siracusei. Asezat pe o coasta insorita a dealului, imbraca perfect scobitura acestuia. In mare parte original, restul acoperit cu lemn, il face perfect functional la toata capacitatea. Jos pe scena se fac pregatiri pentru spectacol. Soarele ucigator ne grabeste spre locuri mai umbroase si coborim in “ Urechea lui Dionisie”.

Incepe cu o alee ca un tunel prin vegetatia deasa care te imbie la o mica pauza unde luam si prinzul. Intram in urechea propriu-zisa – o pestera cu un tavan foarte inalt prevazut cu o mica gaura, pe unde Dionisie, tiranul Siracusei tragea cu urechea la ce discutau prizonierii atenieni pusi sa munceasca la lucrari edilitar gospodaresti si care erau inchisi aici. Pestera are efecte sonore deosebite si fiecare turist se simte dator sa urle, sa behaie sau sa intoneze ceva fiecare pe limba sa.

Trecem pe linga Grota dei Cordari adica a fringhierilor si iesim din zona impadurita pe linga o livada de citrice cam salbaticita. In fata noastra pe alee citeva femei faceau poze spre noi si se hlizeau vesele. Ne intoarcem si noi si deodata in spatele nostru vedem o stinca cilindrica rotunjita la virf ridicindu-se vertical din mijlocul gradinii. Am denumit-o instantaneu puterea lui Dionisie si l-am admirat pentru capacitatile sale. Ne intoarcem la casa de bilete si luam un minibus electric ce ne lasa la intrarea spre insula Ortigia.

Intram pe insula pe podul Santa Lucia si ne oprim la prima terasa din piazza Templul Apollo unde insfirsit bem o bere. Trecem dupa miros pe strada pescariei si ajungem pe faleza la mare. Intram in cartierul evreiesc Giudeca cu stradute extreme de inguste si pustii la ora aceea. Ne iese in cale Teatro dei Pupi adica de papusi unde vedem expuse in hol un mare numar de papusi ce reprezinta personaje din piesele jucate. Multe dintre ele sunt personalitati din istoria zbuciumata a Siciliei. Strabatem strazi flancate de cladiri baroce si intesate cu mesele micilor restaurant ce se tin lant.

Ajungem la Fonte Aretusa un bazin nu prea mare ocupat partial de papyrus unde se balacesc ratuste. Aici grupul se desparte in formula 3+1, cei trei continuam drumul urmind coasta pe sus. Regretam fapta caci pe jos, pe chei drumul este umbrit de pomi foarte desi. Urmind acest traseu ne trezim ca am ajuns in piazza Templul Apollo si uitindu-ne la ceas realizam ca trebuie s-o luam la trap pentru a ajunge la gara. Ratam cu regret astfel artera principala cu cele mai importante si reprezentative cladiri ale Siracusei.

Hotarim sa mergem cu autobuzul (5.70E) si ne grabim sa ajungem la statia de plecare care este foarte aproape de gara.

In aceasta zi propusesem sa vizitam Val di Noto celebra prin cladirile monument UNESCO. Data fiind denumirea, initial am zis sa mergem la Noto dar studiind mai amanuntit Val di Noto care este o regiune ce cuprinde sapte localitati iar RAGUSA ni s-a parut mai interesanta. Asadar dimineata la ora 8 luam autobuzul (6.30E) si la 9.45 debarcam in Terminal Bus Ragusa.

Aflu cu surprindere ca aici este Ragusa de sus (Alta) iar cea care credeam eu ca e de sus, e de fapt de jos (Basa) si se cheama Ibla. Dupa ce bijbiim putin intrebind mai multi localnici despre drum si aflind cu ocazia asta ca Romania este in Budapesta si ca romanii vorbesc limba catalana, o tinem pe Via Carducci, traversam pe pod un canion adinc si ajungem in Piazza San Giovani. Aici gasim punctul de informare de unde luam harti. Cascam gura minute in sir la o specie de ficus monumental cu radacini aeriene (ficus macrofilia) din curtea bisericii. Incepem sa coborim si in curind ne apare deodata Ragusa de Jos (Ibla) in toata splendoarea sa. Este o inghesuiala de cladiri lipite una de alta ce imbraca dealul din fata pina la virf si este despartita de R de Sus de o vale adinca. Cine a vazut Matera isi da seama de asemanare.

De aici incep sa coboare cele 365 de trepte trecind printre cladiri si biserici baroce monumentale. Dupa doua tronsoane de trepte, echipa secunda dindu-si seama de ce ar avea de urcat la intoarcere, abandoneaza cursa. Coborim in continuare trecind pe linga Palazzo dell-ex Cancelaria, palazzo Cosentini pina in Piazza della Republica, punctul cel mai de jos al vaii de unde incepe urcusul mult mai lin spre Piazza Duomo. Trecem pe linga Palazzo La Roca admirind celebrele sale balcoane si in curind orizontul se deschide si suntem in Piazza Duomo. Biserica San Giorgio te copleseste prin fatada impunatoare plus cele citeva zeci de trepte din fata ei.

Zona aceasta din Ibla se prezinta ca o platforma lunguiata ridicata mult deasupra peisajului inconjurator. Cuprinde mai mult de zece biserici si palazzo toate construite in acelasi stil baroc. In partea din capat se afla Giardini Iblei, un parc splendid cu o alee de palmieri la intrare. In Chiesa San Giacomo am ascultat intr-o acustica perfecta muzica de Bach. Luam prinzul pe o bancheta mestesugit lucrata in marmura la umbra unui copac inflorit apoi admiram peisajul cu dealuri si vai inverzite dintr-un colt al platformei. Trecem de micul monument inchinat eroilor din Marele Razboi ce este inconjurat de cedri si chiparosi si ne indreptam agale spre Piazza Duomo si apoi spre intoarcere.

Primim un telefon de la ceilalti (melcii) care erau déjà in statia de autobus si in scurt timp pleca o cursa spre Catania. Ne propun sa o prindem si noi ca sa plecam impreuna. Recunosc gresala si regret ca am acceptat si astfel am inceput o cursa contra cronometru.

Partea de coborire am parcurs-o repede fapt ce ne-a incurajat dar urcusul celor 365 de trepte in fuga ne-a solicitat pina la epuizare. Dupa trepte nici drumul in usoara panta pina la statie nu ne-a priit, astfel ca am ajuns la autobus cu doua minute inainte de plecare uzi fleasca si ne-am prabusit pe scaunele rezervate de amici. Ma minunez si acum de rezervele de energie din noi ce ies la iveala in momente critice, cu toate ca nu aveam nici o miza. Cu aceasta, dpdv psihologic excursia s-a terminat.

Mai urmeaza o raita prin Catania pe inserat impreuna cu miile de lucratori ce aveau liber fiind simbata seara. Am reusit totusi sa dam o fuga pina la Castello Ursini si sa-i dam o tircoale scurta.

Intrucit avionul decola la ora 17, a trebuit sa parasim hotelul si trancanind cu trolerele pe strazi ajungem in Piazza Duomo. In trecere vedem si magazinul romanesc ba chiar si un hotel (Romano House). Un edificiu important pe care din pacate l-am vazut doar la exterior este Teatrul Massimo Bellini.

Vizitam Catedrala Sf Agata, ne mai fitiim putin prin preajma si luam Alibusul spre aeroport.

Ajuns cu bine la Bucuresti ora 20.

---

VIZUALIZĂRI: 5066 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI