Sicilia - merită vizitată cel puţin odată, dar nu oricum

TIPĂREȘTE

Cred că se înţelege din titlu, din acel ”nu oricum” că în această prezentare veţi găsi nu o detaliere a ceea ce se poate vizita, ci mai mult cum anume, pentru a exploata, la maximum, oferta turistică extraordinară a Siciliei. Evident, nu toată, ci a unei părţi din ea pe care am putut-o vedea în cele 6 zile, respectiv Catania (inclusiv Acicastelo şi Acitrevo), Palermo, Etna, Giardini Naxo. Taormina, Siracuza şi Noto.

Prima mare şansă din această excursie a fost orarul de zbor, cu aterizarea, la Catania, la ora 9 şi plecarea la ora 21, ceea ce a făcut ca, la 5 nopţi să beneficiem de 6 zile.

A doua şansă a fost faptul că am ales să venim două familii, fără copii (sunt deja adulți) întrucât, aşa cum veţi vedea a fost un mare avantaj, dincolo de plăcerea de a fi alături de prieteni.

A treia şansă a fost că am ales ca localitate ”dormitor” Catania. Nici o altă locaţie nu poate fi mai bună dacă vă propuneţi să vizitaţi ceea ce ne-am propus noi (În planul iniţial era şi Mesina, dar nu am mai vizitat-o, din motive de oboseală).

A patra şansă a fost amplasarea hotelului (Stasicorea Palace) ”în buricul târgului”, cum spunem noi, lângă statuia lui Bellini, pe care o vedeam de pe balcon, de unde am vizitat, exclusiv pietonal, toată Catania turistică dar şi extrem de aproape (vis a vis) de un imens târg cu ”de toate”, activ de la ora 8 la 14, inclusiv piaţă de legume, de unde se puteau face orice fel de cumpărături (Am găsit până şi vin ”de ţară”, un fel de ”ananas” de-al lor, roşu, la 1 euro litrul, bun de potolit setea seara, la revenirea de pe drumuri, dar şi de unde am luat un ceas foarte frumos, cu 3 euro şi ochelari de soare, cu 4 euro, care m-au scutit de grija de a-mi pierde aceleaşi obiecte, cu care am venit din ţară, dar cu mult mai scumpe).

Sfat: Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să vă deplasaţi în inima zonei turistice a Cataniei (Pţa Domului) de unde să luaţi autobuzul turistic (cel roşu sau cel galben, două companii concurente) care, în cca. 2 ore vă plimbă peste tot (costă 15 euro, dar se poate şi cu 10, dacă negociaţi), inclusiv la Acitrevo şi Acicastelo (puteţi să vă opriţi oriunde, să vizitaţi obiectivul - merită din plin cele două localităţi amintite, pentru a-l lua pe următorul autobuz, frecvenţa fiind din oră în oră). Vă veţi familiariza cu obiectivele turistice pe care apoi le veţi vizita în voie, pe jos, iar pentru a ajunge la Acitrevo şi Acicastelor este cea mai bună soluţie...

Pentru a vizita tot ce ne-am propus, fără a apela la soluţia excursiilor organizate de agenţii (foarte scumpe) am ales, încă din ţară, variante transportului interurban, drept pentru care, după ce am făcut turul despre care v-am vorbit mai sus, ne-am dus la autogară, undeva în apropierea gării, cu gândul de a vedea orarul de deplasare şi pentru a ne lua bilete pentru Palermo, prima destinaţie aleasă.

Iar aici, cea de a cincea şi cea mai mare şansă a noastră a fost întâlnirea cu Alex (...), un sicilian extrem de simpatic (în general, localnicii sunt foarte amabili) care ne-a oferit serviiile sale, pentru a ne deplasa la Etna, Taormina, Siracuza (despre Noto ne-a spus el, căci nu ne propusesem din ţară să-l vizităm, deşi ar fi fost o mare greşeală) şi Mesina. Posesor al unui Fiat Ulyse, cu 7 locuri - un fel de Dacia Lodgy de-a noastră, foarte confortabil, Alex ne-a propus 35 de euro de persoană, pentru a ne duce la destinaţiile amintite şi pentru a ne fi ghid, ceea ce ni s-a părut un preţ corect, pe care nici nu l-am mai negociat.

De aceea am spus că a fost un noroc că am venit două familii. Preţul pentru doar două persoane era 60 de euro. Cam mult pentru noi, deşi merita. Acesta a fost marele nostru noroc al excursiei în Sicilia şi, din acest motiv ii pot da şi datele de contact, pentru cine dorește, prin mesaj privat. Căci, după experienţa Palermo, unde am mers singuri (Alex ne-a spus că ar fi cam mari cheltuielile pentru această destinaţie (peste 200 km, din care o parte pe un drum foarte dificil din cauza avariei de pe autostradă), dar şi după cele constatate pe parcurs, fără serviciile lui Alex nu am fi reuşit, nici pe departe, să vedem atâtea lucruri şi să petrecem momente atât de plăcute.

aceasta este cea mai importantă recomandare pe care v-o facem dacă vereţi să încercaţi experienţa noastră. Căutaţi-l pe Alex, sau pe cineva ca el (am mai văzut astfel de persoane pe la autogară) pentru că altfel nu veţi reuşi să faceţi mare lucru apelând la transportul în comun!

Dar, înainte de a vă relata, evident, pe scurt ce am făcut voi şi ar trebui să faceţi şi dvs. dacă veţi opta pentru aceleaşi destinaţii turistice siciliene ca şi noi, vă mai spun şi cea de a şasea şansă a noastră în această excursie - cunoaşterea limbii franceze şi filmele italiene pe care le-am văzut în decursul timpului, şi care au făcut posibil să ne exprimăm în italiană bine, chiar foarte bine în unele momente, fără a fi învăţat niciodată aceastră frumoasă limbă. Este foarte important pentru că localnicii, inclusiv cei din turism, nu prea vorbesc nimic altceva. Dar, vă rog să mă credeţi, nu ne-a fost deloc greu, ba chiar a început să ne placă.

Merită de mers la Palermo, mai întâi pentru drum. Este extrem de specaculos. Cu ocazia asta veţi vedea cât de harnici sunt sicilienii (cultivă cereale pe nişte pante incredibile, pe lângă livezile de citrice, grădinile de cactuşi (pentru fructe). Cam în ultima treime a drumului, s-a întâmplat ceva pe autostradă (cam 80% este numai pe piloni) iar drumul era deviat printr-o loclitate - Polizzi Generosa, aflată pe vârful unui munte (difernţă de nivel faţă da autostradă, cam 5- 600 de metri), pe un drum gen ”Transalpina”, dar mai îngust, cu sute de serpentine pe unde autocarul abia putea să vireze, dar numai dacă nu venea o altă maşină din sens contrar. O frumuseţe! Iar după ieşirea din munte şi revenirea la autostradă, a urmat un drum de coastă cu nişte peisaje marine extraordinare.

Până la Palermo am mers cam 3 ore, iar autogara este chiar lângă gară (ca şi la Catania), de unde o tânără româncă ne spus să mergem tot înainte, de o parte şi de alta fiind obiectivele turistice. Am fi vrut să luăm autobuzul turistic, sau un ”trenuleţ” urban, pe care le vedeam din loc în loc, trecând pe lângă noi, dar nu ştiam de unde. Chiar dacă întrebam pe stradă, localnici trebuiau să facă referire la nişte repere pe care oricum nu le cunoşteam.

După cem am umblat de bezmetici mai bine de un ceas, a orpit un nene cu un fel de ”trocarete” - motocicletă cu un fel de şaretă în care, cu chiu cu vai, am încăput toţi patru. Ne-a plimbat timp de o oră, contra a 50 euro (antipatic şi lacom, opusul lui Alex). Am văzut cam tot ceea ce însemna obiectiv turistic în Palermo, dar cam pe fugă, pentru că ultimul autobuz era la ora 16. A urmat acelaşi drum încântător.

Am ajuns în Catania la vremea cinei. Am evitat restaurantele clasice, cu servirea la masă, preferând locaţii micidestinate efectiv servirii mesei, nu petrecerii plăcute a timpului în timpul servirii mesei.

Ca peste tot în Europa, sunt multe şaormerii, administrate de indieni, pachistanezi, marocani etc. under se mananca ieftin (2 euro o şaormă medie doar pentru ei, că pentru noi era imensă, 4 euro un fel de tocană etc). Dar mai bune sunt micile patiserii de familie) unde servesc tot felul de chestii gen pizza, ieftin, bun, proaspăt. Berea de seară o luam de la băcanul ”din colţ” (peste tot sunt ”colţuri” cu mici băcănii administrate de musulmani, unde berea - Moreti, Peroni, Nostro Azzuro - este 1 sau 1,5 euro), iar de băut poţi să o bei oriunde, pentru că nimeni nu are grija ta.

În plus, din loc în loc sunt chjioşcuri cu băuturi (ale localnicilor, de data asta), unde se poate bea aproape orice, iar sicilienii mănâncă lămâie sau portocale cu... sare. Seara oraşul este animat, cu multe terase cu atmosferă plăcută. Singurii cerşetori, nu foarte mulţi, sunt ţiganii noştri. Le-am recomandat să nu se întoarcă în ţară. Oricum, noi suntem puţin mai săraci ca sicilienii. Hoţii de buzunare (atenţie în autobuze şi chiar pe stradă, în aglomeraţii!) sunt tot de-ai noştri. Îi veţi recunoaşte cu uşurinţă. Ignoraţi-i!

Ei, acum începe să-şi arate valoarea Alex. La 8, ora fixată a fost prezent. În maşină - aer condiţionat şi muzică. Diferenţa dintre Alex şi un omolog de-al său român este cea dintre operă, canţonete şi manele. Îi ascultam pe Il Volo. Etna trebuie văzut. Nu se compară cu nimic, poate cu Vezuviul. Este copleşitor şi văzut de jos, dar şi priveliştea ce se dezvăluie când îl urci. maşina merge până la Refugiul Sapienza (1932 m), un platou uriaş plin de hoteluri, restaurante şi magazine de suveniruri.

Unii se pot mulţumi cu atât, dar se poate merge mai departe, la 2500 m, cu funicularul. Scump, 30 euro, dar evisdent că merită. De la capătul funicularului, unde este şi un magazin de suveniruri, se poate urca, pe jos, pe un dâmb din spatele cabinei, de unde priveliştea este şi mai impresionantă. Nu este nici un pic de vegetaţie. Doar rocă vulcanică neagră acoperită de un praf fin din cauza căruia terebuie să ai încălţăminte adecvată (adică, nu sandale).

În această perioadă a anului şi la ora respectivă (miezul zilei) se putea sta în mânecă scurtă. Altfel e cam frig, dar se pot închiria de jos un fel de hanorace. La reântoarcerea pentru funicular, este un magazin de suveniruri, din care merită să cumpăraţi tot felul de ”bibilouri” pe bază de rocă vulcanică. Merită să luaţi şi băuturile, pe care nu le veţi regăsi în magazine la calitatea celor de aici, deşi Alex vă va duce, în drum spre Giardini Naxo, pe la un producător de delicatese locale (uleiuri, băuturi tradiţinale, inclusiv vin, miere de albine etc., de unde iar merită să cumpăraţi, chiar dacă sunt ceva mai scumpe, pentru că nu le veţi regăsi la aceeaşi calitate).

Şi acum, un episod interesant. La acel refugiu, la 2500 de metri şi pe un sol fără nici un fel de vegetaţie, Manuela - jumătatea mea, a zărit o buburuză vie pe o bucată de rocă. Întorşi la Sapienzza, lângă un crater mai mic, Craterul Silvesgtri, am zărit un sicilian, cu tradiţionalul costum închis la culoare, şapcă şi cravata roşie, care ţinea un ied lângă el. Am crezut că este un fel de ”Vasilică” de-al nostru şi m-am dus să mângâi iedul. Am pus 1 euro, lângă ied şi am început să mă joc cu ieduţul, conversând cu sicilianul. Dar, surpriză, în schimbul monedei de 1 euro, sicilianul mi-a dat o mică bucată de rocă, pe care era fixată o buburuză din lemn. Este cea mai frumoasă amintire materială a mea din Sicilia.

Am înţeles atunci că Buburuza, carer probabil ajunge adesea la acele înălţimi reprezintă victoria vieţii asupra vulcanului aducător de distrugere, pe care însă sicilienii îl iubesc. chiar şi după ultima erupţie majoră, din 1992, ale cărei urme se văd din plin, inclusiv la Refugiul Sapienzza, unde lava a ajuns, şi chiar mai jos unde se află o casă distrusă de lavă.

Am stat pe Etna, cam 4 ore. De la capătul funicularului, se poate merge până la cota maximă 2920 metri, cu nişte maşini speciale, dar raportul dintre curiozitatea noastră şi preţul satisfacerii ei (30 euro de persoană, ca şi funicularul) nu a fost optim. Ne-am oprit doar la cota la care ne-a dus funicularul.

De la Sapienzza am coborât pe celalaltă parte a Etnei, înspre Giardini Naxo, o staţiune ce se află vis a vis de Taormina, pe celaltă parte a golfului. Aici, la o terasă cu vederea spre Taormina, am mâncat italeineşte. Cel mai plăcut moment, pe care nu trebuie să-l rataţi, este o croazieră, de 2 ore pe care am făcut-o cu Capitanul Enzo, prietenul lui Alex, un om extrem de prietenos şi de vesel care, în extrasezon pescuieşte. Ne-a arătat un film cu capturarea unui ton de o tonă. Croaziera este excepţională - Baia de Naxos, Grotta dell Amore, Capo Taormino, Isola Bella, Grota Azzuro, hoteluri cocoţate pe coasta stâncoasă cu camere de 5000 euro pe noapte, palate, vile ale marilor bogaţi ai lumii...

Fără Alex nu am fi ştiut nici de Giardini Naxos şi, evident, nici de croazieră. după această extraordinară plimbare, am urcat către Taoermina, care se află cocoţată pe munte la o diferenţă de nivel de 2 - 300 m. Taormina se poate vizita leger în 2-3 ore. De coborât cu funicularul la Isola Bela, nu mai era cazul. am văzut-o chiar mai bine de pe mare. O zi, cu adevărat extraordinară.

La Siracusa se ajunge într-o oră, pe un drum tern. La intrarea în oraş se află cimitirul american, în urma debarcării din sicilia în timpul celui de-al doilea război mondial. Italienii nu îi prea iubesc. Dacă nu observam eu, alex nu ne spunea nimic

În Siracusa se pot face tpatru lucruri: vizitarea site-ului arheologic antic *Colonia grecească Siracusa a fost fondată în sec. al VII-lea ih ,,iar declinul a început în timpul războiul romanilor cu cartaginezii, când grecii au fost de partea cui nu trebuie. De Siracusa este legat şi numele lui Arhimede. Site-ul este interesant şi îl găsiţi descris de alţii. Nu mai repet şi eu.

Următorul obiectiv este biserica închinată lacrimei Fecioarei Maria. Arhitectura sa, care sugerează o lacrimă uriaşă, se pare că nu a convins prea multă lume, dar merită vizitată. Este foarte mare şi un loc de pelerinaj.

A urmat apoi o croazieră de o oră de-a lungul coastelor Siracuzei, foarte frumoasă şi interesantă. Şi, la final, vizitarea insulei pe care se află toate obiectiovele turistice medievale, care se poate face în 2-3 ore.

Dup care, la o jumătate de oră de mers, am ajuns la Noto, despre care, spre ruşinea noastră nu ştiam, deşi ulterior am aflat că se află între cele 10 destinaţii din Sicilia care nu trebuie ratate. Este o localitate mică, în interiorul insului, este denumită ”Capitala Barocului” şi asdăpost5eşte catedrale uriaşe, palate construite în stilul amintit. Ca şi tot ceea ce vizitasem până atunci, este în patrimoniul UNESCO şi trebuie văzută.

La sfârşitul celei de-a patra zi, am considerat că trebuie să acordăm atenţie şi Cataniei şi am renunţat la Mesina.

aşa am văzut-o noi. Poate pentru alţii nu e liniştită, dar prin comparaţie cu Palermo... Nu mai repet ce au scris alţii, ci doar vă recomand să vizitaţi (pe dinăuntru) Palatul Ursino şi să nu rataţi Catedrala San Niccolo, uriaţă şi maiestuoasă care este şi un fel de memorial pentru eroii din provincie din primul război mondial. În apropiere este Abaţia, devenită acum sediul unei facultăţi. Este tot gigantică.

Ultima zi, a şasea, am petrecut-o tot în Catania, la Acitrezo, pe un ponton în apropierea stâncilor declarate monumente ale naturii, care au şi o frumoasă poveste cu ciclopi. să vă mai spun cum era apa? Păcat că, din pricina unui curent, era populată de meduze roşii (la noi nu sunt) care provoacăexeme dureroase (asemeni unei urzici) dacă te ating. eu unul, am ”furat-o” la picior. două săptămâni m-a deranjat exema, dar nu a lăsat urme.

Teransferul la aeroport l-am făcut cu Alex, care ne-a luat 5 euro de persoană, în loc de 4 euro cât ne costa biletul de autobuz. Merita, nu?

Sicilia merită vizitată, dar nu oricum. Căutaţi-l pe Alex! Fără el ne pierdeam timpul prin staţii de autobuze şi ratam multe din frumuseţile pe care le-am văzut datorită lui.

---

VIZUALIZĂRI: 24141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI