ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 11.11.2022
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Ghimbav [BV]
ÎNSCRIS: 14.07.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
OCT-2022
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm ghidroma.eu
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. +39 324 981 3672
  • TIMP CITIRE: 14 MIN

    În vizită la palat! Palazzo Castellucci din Noto, Sicilia

    Ilustrație video-muzicală
    TIPĂREȘTE URM de aici

    Motto:

    „Un palazzo sicilian este o poveste de dragoste în sine” - Amy Bradford

    M-am tot gândit cu ce aș putea să încep povestirile din Sicilia. Cum nouă cel mai mult ne-a plăcut Noto, azi vă voi prezenta un palazzo autentic sicilian, Palazzo Castelluccio.

    V-am spus deja din primul review că Sicilia este fabuloasă. În fiecare zi aveam să descopăr asta, pas cu pas. În Noto am ajuns totuși cu busul, iar călătoria a costat 13 euro/persoană, dus-întors.

    Noto mi-a plăcut încă de la prima vedere, de cum busul a ajuns în stația de la marginea parcului din oraș- Villa Comunale di Noto. Ne-au întâmpinat spații largi și alei umbroase cu copaci falnici. Am trecut pe sub Porta Reale o Ferdinandea, un fel de arc de triumf, apoi am ajuns direct pe strada principală, Corso Vittorio Emanuele II, acolo unde sunt multe din obiectivele principale și foarte valoroase din micul orășel. Trebuie să vă spun că Noto, face parte din Patrimoniul Mondial Unesco, alături de alte câteva orașe-Catania, Modica, Scigli, Ragusa, Millitelo, Caltagirone, Palazzolo, pentru curentul de baroc târziu sicilian, Val di Noto. Pentru oricine care ajunge în Sicilia, aș spune că aceste orașe sunt un must see.

    În partea de sus a orașului, unde duc străduțele laterale, zonă privilegiată încă din vechime, acolo unde stăteau nobilii, am ajuns și noi în plimbările noastre.

    Sunt foarte multe palazzo-uri aici, clădiri impozante, frumoase, cu fațade superbe, cu decorațiuni în stil baroc. Nu toate se pot vizita din păcate, iar în alte locuri am ajuns la momentul pauzei de prânz. Acolo în Noto, dar și în alte părți, între orele 12.30-15, este pauză și deci e închis inclusiv la muzee și biserici. Ghinion aș spune dacă nimerești atunci!

    Așa ni s-a întâmplat cu Palazzo Nicolaci dei Principi di Villadorata. Clădirea este superbă pe exterior, iar din pozele prezentate în curte părea splendid și interiorul. Dar n-a fost să fie!

    Nu-i nimic, pentru că am ajuns la Palazzo Castelluccio. Aici era deschis.

    Fațada este impresionantă, dar simplă și mai austeră, spre deosebire de celelalte palazzo stil baroc. Și nimic nu avea să ne pregătească pentru ceea ce urma.

    Adresa:

    Via Camillo Benso Conte di Cavour, 10

    sau mai pe scurt, Via Cavour 10

    96017 Noto (SR)

    Sicilia, Italia,

    tel +39 09 3183 8881

    www.palazzocastelluccio. it

    fondazione@palazzocastelluccio. it

    Prețuri:

    vizita liberă fără ghid-12 euro

    copii sub 12 ani -gratuit

    vizită ghidată cu programare-25 euro

    Orar:

    zilnic- 11.00-19.00

    Nu am stat prea mult pe gânduri și am intrat și noi pe intrarea principală din Via Cavour.

    Nu erau mulți vizitatori la ora aceea, doar vreo 4 persoane, ceea ce nouă ne-a convenit de minune, am achitat biletele și am scanat codurile QR pentru a putea avea informații în timp util despre acest palazzo. Băiatul de la recepție a venit cu noi, ne-a dus în curtea interioară, cu vedere superbă către palmieri, ne-a arătat unde să începem turul, ne-a dat pe loc câteva explicații utile.

    Câteva vorbe despre Palazzo di Lorenzo di Castelluccio.

    Palazzo di Castelluccio, un palazzo autentic sicilian de secol XVIII, aparține uneia din cele mai vechi familii din Noto, di Lorenzo, marchizii din Castelluccio.

    Clădirea a fost construită în 1782, la aproape o sută de ani după marele cutremur din 1693, ce a distrus cea mai mare parte a clădirilor deja existente.

    Palazzo de față, nu a mai adoptat stilul baroc, preponderent în Noto, ci stilul neoclasic, ce începuse să devină în vogă la vremea respectivă, fiind și prima clădire din oraș în stil neoclasic. De proiectare și construcție s-a ocupat arhitectul Vincenzo Sinatra.

    Stilul acesta îl vom regăsi și în frescele atât de bine conservate și picturile pereților de pe etajul nobiliar.

    A fost nevoie de 4 ani pentru a se restaura cu mare grijă și atenție palatul, pentru a-i reda strălucirea de odinioară și pentru a reda cu fiecare detaliu stilul și istoria.

    Dar haideți s-o luăm cu începutul.

    După cum vă spuneam, în 1782, clădirea s-a construit pentru marchizul Niccolò di Lorenzo del Castelluccio și soția sa, Agatha Batagglia. Vreme de aproape 200 de ani, a fost locuită de familie. Familie înrudită chiar și cu cea de Borgia, prin căsătorie, ce a dus mai târziu la împărțirea ei (familiei) în două ramuri-Di Lorenzo Borgia del Cassale și Di Lorenzo Borgia del Castelluccio.

    În 1981, a murit ultimul marchiz, Corrado de Castellucccio, iar palatul a fost donat Ordinului Cavalerilor de Malta.

    În 2011, absolut printr-o întâmplare, așa cum povestește cineastul francez Jean-Louis Rémilleux, palatul este cumpărat de acesta. El va fi cel care va da din nou viață palatului.

    Fiind în vacanță în Sicilia, în Noto, trecând prin fața zidurilor dărăpănate, se deschid întâmplător porțile, dezvăluind o curte năpădită de buruieni. Atunci simte o „nebunie” și crede că este de datoria sa s-o trezească din frumusețea adormită.

    „Este misiunea mea să o protejez” „Acest palat are un suflet.” spunea Rémilleux.

    Rémilleux este cunoscut publicului larg îndeosebi pentru serialul său de succes „Secrets d' histoire” difuzat pe Canal France 2 și pentru că a mai restaurat și alte castele din Franța.

    După ce citește și romanul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa-Il Gattopardo, cunoscut pentru noi-Ghepardul, se inspiră din carte punându-și toată fantezia la contribuție, pentru a-și imagina decorurile epocii. Știind bine, că acțiunea romanului se petrece în Sicilia, în timpul Unificării Italiei. Urmează o muncă titanică de studii de cărți de istorie și artă, pentru a reuși să păstreze cât mai fidel amprenta trecutului, viața nobiliară siciliană.

    Întreaga lui muncă de restaurare, este cuprinsă și frumos ilustrată în cartea sa- „A palace in Siciliy: A Masterpiece Restored” . Aici vom putea vedea și multe poze gen-înainte și după.

    Vizita noastră:

    De la recepție trebuie obligatoriu să intrăm în curte.

    Curtea interioară, frumoasă, exotică, cu palmieri înalți și frumoși, simbol al bogăției, după cum am aflat și recunosc, am văzut asta și în alte locații stil palazzo. Zidurile sunt construite din piatra aceea galbenă de Noto, aurie aș spune eu, sub razele calde și blânde ale soarelui de octombrie.

    În spatele palmierilor încep două rânduri de scări, simetrice, ce duc spre etaj.

    Aș putea spune că aleile din curte seamănă cu un decor de operă, o să-mi dați și voi dreptate, cu fine influențe orientale.

    Palatul are 105 camere, ocupă cca 16000 de metri pătrați, aici incluzând camerele marchizilor-familiei, ale servitorilor, bucătăria, cămările și anexele. Toate acestea se desfășoară pe mai multe niveluri, sunt zone destinate proprietarilor, apoi cele pentru servitori, cele destinate adunărilor, gen sala de bal, sala de biliard sau cea de ceremonii.

    Noi vom începe turul însă prin dreapta, pe scările interioare.

    Și aici o scară dublă simetrică ne conduce spre etajul nobiliar. Îmi place atât de mult expresia folosită pe site-ul lor, pentru etajul nobiliar „la piano nobile” .

    Între cele două, o canapea stil baroc.

    Pe pereți sunt foarte multe fotografii alb-negru, sau tablouri pictate, ori gravuri în creion, toate de epocă, ilustrând viața siciliană, portrete de fete sau băieți. În capul scărilor, balustradele din fier forjat sunt decorate cu niște urne în flăcări, sculptate în piatră, în frunze de acant, dar care imită perfect bronzul.

    Francezul Jean-Louis Rémilleux, apelează la spiritul său aventurier și cu ajutorul unui arhitect local, Corrado Papa, care studiază istoricul și viața din sudul Italiei, a Siciliei în special, pentru a putea recrea frumusețea pierdută a palatului. Nu se știau prea multe despre original, zidurile erau în paragină, mobila fusese vândută, așa că a încercat să reconstituie cât mai aproape de adevăr totul. Cu siguranță a avut nevoie și de multă fantezie, dar și putere financiară. Aproape toate obiectele de decor, mobila și tablourile au fost achiziționate personal de el, foarte multe obiecte sunt de valoare inestimabilă.

    Pentru toată contribuția sa, Jean-Luis Rémilleux a fost numit cetățean de onoare al orașului Noto.

    Fondazione Del Grand Tour, a luat naștere în 2017, fundație ce are în grijă toate orașele din Val de Noto și în cazul acesta de Palazzo Castelluccio. Fundația se ocupă și azi de funcționare, de promovare turistică sau organizarea unor evenimente culturale, proprietarul având doar un apartament modest acolo.

    Marele Tur, Il Grand Tour, de unde se trage și numele fundației, a fost o „călătorie” întreprinsă de aristocrații din Europa, în Italia, pentru a descoperi locuri, artă, arhitectură, în general pentru a-și îmbogăți cunoștințele. Este exact perioada secolului XVIII, când a început această mișcare.

    De altfel, de la cuvântul tur, astăzi avem derivarea turism, care înseamnă cam același lucru, adică fenomenul de călătorie turistică!

    Dar să ne continuăm vizita.

    Prima încăpere în care intrăm este un vestibul, ce-i drept mare, cu niște picturi uimitoare pe pereți, picturi murale 3D, sau cum spun ei, Trompe l' Oleil- s-ar traduce cu iluzie optică, realizate de o artistă-decoratoare Alexandrine Stordeur. Fantastice, dacă mă întrebați pe mine. Veți vedea aici coloane grecești și statui reprezentând pe Hercule, Adonis sau pe Apollo. Totul este minunat, în detaliu, tablouri, oglinzi aurite, sau stema familiei Castellucci din tavan.

    În cele 4 colțuri, niște cufere, cutii, acoperite cu mătase verde servesc drept canapele. Culoarea verde este identică cu cea a picturilor de pe pereți, superb asortată cu rozul fin dar în contrast perfect cu podeaua de ceramică pestriță, albastră.

    Chiar proprietarul spune că a recondiționat, curățat și șlefuit podelele din ceramică-majolică, dar nu le-a înlocuit. În multe locuri se vede că este mai tocită, dar ăsta este farmecul său. Pentru că așa cum spune Rémilleux „So the ghosts are always with us” .

    În centrul sălii este o masă frumoasă, Louis XIV, încadrată de câte o pereche de taburete din lemn aurit.

    Rând pe rând trecem prin alte săli, una mai frumoasă ca alta, fie că este sală de bal, sală de biliard sau sala de muzică, sufrageria ori bibliotecă.

    Una din sălile de muzică este minunat decorată cu motive de bambus pe pereți, ghirlande de flori și lambriuri ce imită porfirul. Sub autoportretul unui artist de școală romană de secol XVIII, este un fotoliu spaniol lăcuit, auriu. Superbul tavan, original, se reflectă spectaculos în oglinzile aurite din sticlă de Murano.

    Cea de-a doua sală de muzică, sau mai bine zis cel de-al doilea compartiment, cele două fiind despărțite printr-un portal arcuit, are pereții îmbrăcați într-o mătase albastră, foarte fină, cu un model floral.

    Se spune că în această sală, muzicienii care cântau la clavecin, harpă sau violoncel, stăteau în centru, permițând servitorilor să circule liber pe ușile laterale. Asemeni pereților și scaunele sunt îmbrăcate tot în mătase albastră.

    O masă de tip balansoar ne duce cu gândul imediat către mobila ce-o regăsim și la Palatul Caserta. Tabloul frumos al mademoiselle-i de Charolais ce cântă la chitară, este pictat de Pierre Gobert.

    În centrul sălii este o masă din perioada lui George al III-lea. Fiecare obiect, fiecare tablou este foarte bine ales, parcă sunt toate la locul lor dintotdeauna.

    Un birou de tip baroc, o spinetă venețiană, un ceas de la sfârșitul secolului XVIII și picturile rafinate de pe tavan, întregesc tabloul unei camere delicate. Candelabrele sunt uluitoare, din cristal, făcute la comandă, culorile din cameră sunt asortate sau în perfect contrast. Nimic nu este întâmplător și negândit.

    Una din cele mai frumoase încăperi este firesc, spun eu, Sala de Bal. Vorba ceea, care palat sau castel nu are o sală de bal?

    Sala de Bal are fresce în albastru, roz și verde migdal, un decor autentic, specific sicilian pentru secolul XVIII. Pe peretele dintre ferestre, central, printre perdelele ondulate de vântul ce pătrunde ușor, odată cu razele soarelui, putem admira portretul regelui Ferdinand I, regele celor Două Sicilii.

    Minunate tablouri capriccio, pictate de Pietro Paltronieri, atârnă deasupra unor sofale aurite, îmbrăcate în catifea verde.

    Podeaua este de ceramică, de un albastru uluitor, ce este din nou în puternic contrast cu rozul fin al pereților sau cu verdele sofalei. Nu știu dacă trebuie să mai precizez că ceramica este de Caltagirone, acolo unde este cea mai mare manufactură de pe insulă.

    Vaze, lumânări, candelabre, toate sunt la superlativ. Realizez acum că epuizez în curând superlativele, nu mai am cuvinte, pur și simplu. Tocmai de aceea trebuie să le vedeți. Sper să fii reușit să suprind cât mai bine și în poze tot ceea ce vă povestesc.

    Poate încăperea care mi-a plăcut mie cel mai cel, este cea dedicată vulcanilor, Sala dei vulcani-este vorba de Etna, Vezuviu, Stromboli și Vulcano. Fabuloasă!

    Tavanul boltit al încăperii înfățișează în multe picturi erupția vulcanilor și în special erupția Etnei. Pereții sunt acoperiți cu un tapet argintiu, cu motive florale, foarte viu colorate, se spune că sunt 18 culori, vă vine să credeți? iar pe pereți sunt și multe picturi ce reprezintă aceeași temă-Etna. Podeaua de ceramică cu culori puternice-negru, verde și galben, în forme geometrice-pătrate. Pe masa din centru tronează un vas cu pânze, dar fără pânze, absolut impresionantă, iar sub geam o măsuță rotundă încadrată de două fotolii roșii.

    Una din celelalte încăperi cu puternic impact vizual este Sala Tronului. Podeaua minunată este cu majolică înflorată, canapelele și fotoliile sunt învelite în mătase roșie cu motiv floral, tavanul pictat, candelabrul special și un ceas, un exemplar nespus de frumos și valoros de la sfârșitul secolului XVII. Două console în oglindă, acoperite cu trompe l' oeil și marmură lumachella, de la începutul anilor 1700 și între ele, tronul.

    Camera Murat- fantastică, în primul rând pentru tapetul galben de Napoli, ce creează o iluzie optică perfectă- având senzația că ești în interiorul unui cort, cu ușor aspect cazon și cu toate acestea galbenul de Napoli oferă o atmosferă foarte confortabilă.

    Tapetul este pictat de o artistă, Delphine Nény.

    După cum îi spune și numele, este o cameră dedicată regelui Joachim Murat, regele Napoli din 1808 până în 1815 și logodnicei sale, Caroline Bonaparte, sora lui Napoleon.

    Aici găsim scaune și canapele napoletane, ce stau pe podeaua din majolică alb-albastră, galbenă, toate perfect asortate cu culoarea pereților, a draperiei groase dungate și a mobilei. Deasupra consolei este profilul de marmură al Carolinei, iar deasupra ușii, portretul lui Murat, pictat de Girodet, din școala franceză.

    Sub fereastră stă o colivie, ce a aparținut Elsei Schiaparelli, designerul vedetă-creatoarea stilului Haute Couture din anii ' 30.

    Din cameră în cameră ajungem și la sufragerie. Impresionantă!

    Nici nu știu cu ce să încep! Poate cu candelabrul spectaculos-din lemn aurit, sau poate cu masa imensă acoperită de o dantelă foarte fină. Porțelanul fin în stil etrusc a fost realizat de manufactura Dagoty, cea care o aproviziona și pe Josephine, în perioada Imperiului. Comoda este din mahon Regency și anterior a fost bibliotecă. Pereții sunt acoperiți cu un tapet pictat, maroniu, bine îmbinat cu auriu și este de origine portugheză. Tavanul boltuit, cu stucaturi este deasemenea superb!

    Am admirat la acest palazzo faptul că nu s-au ferit să folosească tonuri naturale -inclusiv bej, negru sau maro, așa cum este din belșug și aici în sufragerie.

    Nu știu denumirea fiecărei încăperi vizitate, dar sincer, sunt toate frumoase. Încăperea alăturată sufrageriei este biblioteca sau La Casa del Gentiluomo.

    Mobila este din mahon, iar scaunele au tapițeria din țesătură cu imprimeu de leopard. Toate volumele din bibliotecă sunt despre Sicilia.

    Dacă aici scaunele au imprimeu leopard, una din sălile pe care n-am avut șansa s-o văd, fiind închisă, este Camera Curiozităților. Este dedicată pasiunii marchizilor pentru știință, călătorii, studiu. Podeaua este aici din ceramică cu model leopard. Am fi putut vedea aici expuse minerale, animale împăiate sau chiar și un glob ceresc mare, dar le veți vedea și voi în filmulețul de la început.

    La această cameră am fi ajuns din salonul roz, Galleria Rosa, foarte șic, unde ceramica este mai tocită pe alocuri, dar vorba proprietarului-se vede că pe aici a trecut multă lume. Consola superbă din lemn aurit și marmură verde, șemineul, singurul pe care l-am văzut în palat, canapeaua din piele de Cordoba, fac parte din decorul camerei. În plus, o piesă originală, un ceas cu pendul, de secol XVIII, stă cuminte într-un colț, lângă care este o ușă, iar dincolo de ea, niște scări secrete ce duceau fix în apartamentul marchizului. Mai admir și două sfeșnice superbe din argint de Messina, de secol XVIII.

    Ieșind pe terasa de la etajul unu, am putut admira clădirea de jur-împrejur, sunt câteva băncuțe de piatră pe care cu timpul s-a cățărat iedera și fire de iasomie, ori bouganvillea mov.

    O masă de lemn sculptat, acoperită cu marmură și niște vase din teracotă, vase de Mèdicis, protejate de soare de palmierii superbi, nobili, dacă-mi este permis.

    De pe terasă se poate ajunge la o încăpere mică -capela, o mică bijuterie în sine, ca dealtfel mai tot ce descopăr aici.

    Parcă nici nu-mi vine să plec. Mă așez pe bancă, trag aer în piept, mă gândesc la Ghepardul- Alain Delon, Claudia Cardinale, Burt Lancaster. Și noi... aici, acum... ce vremuri...

    Revenind... coborâm treptele, urcăm altele și mergem spre zona destinată servitorilor.

    Este exact în partea opusă, aici totul este la etaj, parter și subsol. Trecem rând pe rând prin încăperi mai întunecoase, bucătărie de secol XVIII, cu dotările respective, parcă pregătite pentru gătit. Cămară, bucate, beci, vinuri, sală de masă, etc. Sunt toate originale, nimic nu e schimbat, doar a apărut curentul electric.

    Nu în ultimul rând am fost în grajd, cu boxele destinate cailor, fiecare având numele scris pe o bucată de majolică colorată-Pajera, Pompon, Tif-Taf, Fado, etc. Aici totul este renovat și foarte curat.

    Să nu credeți însă că nu există și un garaj, pentru trăsură bănuiesc, dar era închis.

    Am petrecut aici vreo două ore, nici nu știu cum au trecut și mă bucur că am avut șansa și inspirația să o vizitez, fiind una din cele mai mari domenii nobiliare din Noto.

    Trebuie să vă spun că ne-am plimbat liber, fără a fi supravegheați îndeaproape, nimeni nu ne-a dat vreun reper orar în care să ne încadrăm, așa că a fost în totalitate pe placul nostru.

    Grație lui Rémilleux, și-a deschis porțile în 2018, iar de atunci acest palazzo a apărut în multe reviste de arhitectură, de design interior, dar și în film-în 2021 regizorul Joe Wright, a ales să folosească această locație în câteva scene pentru filmul său-Cyrano.

    Nu toate încăperile au fost deschise, poate sunt accesibile doar când ai programare cu ghid, dar mă declar pe deplin mulțumită cu tot ce am văzut, cu tot ce am descoperit și ulterior despre acest loc și vă recomand cu drag și vouă, dacă e să ajungeți pe acolo!

    Webmaster, o rugăminte:

    https://youtu. be/Cqn2IVYqA9Q

    mulțumesc frumos!

    Citește și CONTINUAREA aici

    [fb]
    ---
    Trimis de maryka in 11.11.22 17:59:51
    Validat / Publicat: 11.11.22 21:45:50
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.

    VIZUALIZĂRI: 4658 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (maryka); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P31 Sala de bal și două din canapelele acoperite cu catifea verde.
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 37550 PMA (din 40 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    21 ecouri scrise, până acum

    webmasterX
    [11.11.22 21:45:27]
    »

    Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    mishu
    [11.11.22 22:27:26]
    »

    @maryka:

    Am petrecut aici vreo două ore, nici nu știu cum au trecut și mă bucur că am avut șansa și inspirația să o vizitez, fiind una din cele mai mari domenii nobiliare din Noto. Trebuie să vă spun că ne-am plimbat liber, fără a fi supravegheați îndeaproape, nimeni nu ne-a dat vreun reper orar în care să ne încadrăm, așa că a fost în totalitate pe placul nostru.

    Cred ca as fi stat si mai mult de doua oe insa si atat cred ca au fos de intensitate maxima, si atunci cand oti circula si libe, cred ca este si mai placut. Sa stii ca atunci cand am inceput sa citesc (am citit de doua ori, prima data pe repede ' nainte sa vad ce este, pentru ca ma uitasem la poze) m-am gandit fix la Ghepardul, si vedeam scena de bal cu Claudia Cardinale si Alain Delon, tineri si frumosi.

    Un loc fermecator, cred ca orice usa vi s-ar fi deschis ar fi fost ca o cutie magica pentru voi.

    Felicitari, votat cu mare drag.

    Michi
    [11.11.22 23:44:44]
    »

    @maryka: În Noto am ajuns după ce în Caltagirone am asistat de la etajul unei clădiri la cea mai spectaculoasă procesiune catolică de Paşte. Sute de oameni coborau străduţa îngustă cu 144 trepte care din 1500 leagă cele două cartiere ale oraşului. Ei urmau carul în care era statuia Fecioarei Maria, totul fiind acompaniat de cântece religioase care răsunau în întreaga piaţetă. Se arunca cu flori, unii oameni se târau în genunchi iar alţii se îmbulzeau să fie cât mai aproape de Madonă. Din păcate în Noto am fost în tranzit, doar ne-am plimbat pe străduţele cu clădiri baroce şi am vizitat în fugă Palatul Municipal. Trebuia respectat programul agenţiei pentru că în 7 zile am făcut întregul tur al Siciliei. Am citit cu interes reviewul şi-mi pare rău că nu am vizitat Palazzo Castelluccio.

    marykaAUTOR REVIEW
    [12.11.22 09:05:33]
    »

    @webmasterX:

    Mulțumesc frumos!

    marykaAUTOR REVIEW
    [12.11.22 09:13:17]
    »

    @mishu:

    O, da! Ghepardul-filmul, când l-am văzut în urmă cu foarte mulți ani, nu aveam de unde să știu că vreodată voi călca în astfel de palate, asemeni celui în care s-a filmat scena balului. De altfel au trecut pe aici prin Sicilia, la Palermo și prin împrejurimi, la Ciminna. Se spune că toată scena balului ocupă 3/4 din film și ar fi una din cele mai costisitoare producții de acest gen din istoria cinematografiei.

    Dacă nu visam la asta, nici când am trecut pragul palatului, nu știam ce frumuseți ne așteaptă, cum bine ați zis „o cutie magică” . O lume magică, sigur, care te îndeamnă fără să vrei la visare!

    crismisPHONE
    [12.11.22 09:18:25]
    »

    @maryka: Minunat! E genul de obiectiv pe care-mi place să-l vizitez în călătoriile mele! Dealtfel, îmi amintește întrucâtva de Palazzo de Salus, Tirano, de care am dat întâmplător în primăvara trecută, pe drumul dintre lacurile Como și Iseo.

    marykaAUTOR REVIEW
    [12.11.22 09:26:44]
    »

    @Michi:

    Mi-aș fi dorit foarte tare să ajung la Caltagirone, dar ați văzut că este foarte greu să cuprinzi tot într-un interval relativ scurt. Chiar și cele 10 zile ale noastre au fost insuficiente pentru a acoperi măcar jumate din ce am fi putut vedea.

    În Noto se organizează festivalul Infiorata di Noto, pe strada Nicolaci, un eveniment foarte frumos, când strada este împodobită cu flori. Dar evenimentul este întotdeauna în mai, în a treia duminică din lună, sub balcoanele palatului cu același nume, pe care le-am admirat și noi, dar nu le-am putut vizita. Însă Palazzo Castellucci a fost pe cât de neașteptat pe atât de frumos!

    Mulțumesc frumos pentru vizită, ecou și vot!

    marykaAUTOR REVIEW
    [12.11.22 09:30:36]
    »

    @crismis:

    Ei, da, am ținut minte, chiar și de Biscari, mulțumesc mult de pont, pe care am încercat de trei ori să-l vedem. Ultima dată ne-a ieșit, noroc că stăteam acolo în Catania. Fusese închis, fiind închiriat pentru niște evenimente private. Dar urmează! Am descoperit că îmi plac atât de mult aceste obiective și unde am putut am profitat!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    adso
    [12.11.22 11:20:36]
    »

    @mishu:

    m-am gandit fix la Ghepardul, si vedeam scena de bal cu Claudia Cardinale si Alain Delon, tineri si frumosi

    Palatul în care s-a filmat „Ghepardul” se află în Palermo, Palazzo Valguarnera Gangi. Am trecut pe la poarta sa și am dorit să îl vizitez, dar este foarte complicat. M-am informat ulterior, treaba se prezintă astfel:

    Până nu cu mult timp în urmă, trebuia să fii într-un grup sau să nu te uiți la bani. Taxa de vizitare era de 700 euro pentru 1-20 persoane.

    Acum, este un tarif unic de 55 euro / persoană și un număr de telefon la care se poate suna pentru a-ți programa vizita. Dar... există doar unul sau două tururi pe săptămână, în funcție de numărul de solicitări, deci se poate să suni degeaba.

    Am citit pe undeva, în română, detalii despre o vizită acolo, dar nu mai dau de acel articol. Ghid a fost chiar proprietara (palatul este locuit), iar autorul articolului se declara încântat de ce a văzut. Cred și eu, la banii ăia . Fotografiatul în interior este interzis, dar pe net se pot găsi imagini.

    cotidianul.ro/palermo-pal ... l-din-ghepardul

    irinad
    [12.11.22 17:04:59]
    »

    @maryka: Aş fi vrut să scriu ecoul acesta ceva mai devreme, însă abia acum pot. Ce să spun, o minune de obiectiv, o minune de articol! Îmi amintesc cu mare plăcere de Noto oraşul de "notorietate barocă", aşa cum mi-a plăcut mie să-l botez într-un joc de cuvinte, chiar dacă au trecut cinci ani de când l-am vizitat şi recunosc că m-a impresionat destul de tare. Nu am reuşit atunci să intrăm în vreun palat, doar în biserici şi catedrale şi am rătăcit cu harta în mână pe străzi, însă exclamam şi făceam ochii mari la fiecare pas, uimiţi de atâta frumuseţe.

    Din ce ne-ai prezentat, văd că am pierdut nevizitând niciun palat, din ce mi-aduc aminte am trecut pe lângă unele al căror interior se putea vizita, însă poate va mai exista şi o altă dată în Sicilia.

    Felicitări pentru plimbare, pentru articolul acesta amplu şi pentru descrierea de mare sensibilitate! Weekend frumos în continuare!

    Rodel
    [12.11.22 18:42:13]
    »

    Vizitând acest palat, ai făcut o incursiune în lumea aristocrației siciliene, cu strălucirea ei, o lume cum noi vedem în filme. Citindu-ți impresiile, mi-am amintit de palatul din Caserta pe care am avut bucuria să-l vizitez. Nu pot decât să te felicit pentru frumoasele impresii și pozele postate!

    marykaAUTOR REVIEW
    [12.11.22 20:00:44]
    »

    @irinad:

    Faină asta cu „notorietate barocă” ! S-a potrivit la fix! Datorită ție am ajuns acolo și îți mulțumesc! Desigur, acum dezvoltând ideea, aș mai fi vrut și alte orașe. Dar, vorba ta, poate o să mai fie odată Sicilia, nu?

    Tocmai pentru că ne-a plăcut mult la Noto, am luat străduțele la pas, în special pe cele de sus, am admirat balcoanele de la Palazzo Nicolaci despre care am citit azi, că ar fi cele mai frumoase din lume în nu știu ce top. Într-adevăr, impresionante, dar era închis de prânz. Și apoi știi tu, nu poți face prea multe în câteva ore. Este vorba până la urmă de alegere. Se pare că atunci am ales bine!

    Mă bucur că ți-a plăcut și ție, îți urez o noapte liniștită, te pup!

    marykaAUTOR REVIEW
    [12.11.22 20:05:47]
    »

    @Rodel:

    Aveți mare dreptate! Într-adevăr, parcă am pășit pe o poartă a timpului, înapoi în trecut, admirând și munca deosebită pe care a depus-o Remilleux, pentru a reconstitui cât mai fidel atmosfera nobiliară de secol XVIII. Eu zic că i-a ieșit de minune, ajutat sigur de arhitecți și artiști foarte valoroși. Picturile acelea 3D erau fantastice, am pus ușor mâna pe perete să simt dacă într-adevăr e realitate sau doar pictură. Iar tavanele... numai gât să nu fii!

    Mulțumesc frumos pentru aprecieri!

    Dana2008PHONE
    [12.11.22 22:31:24]
    »

    @maryka: Foarte frumos! Felicitări!!!

    Pupici!

    mishu
    [12.11.22 23:47:40]
    »

    @adso: Un ecou minunat! Normal, cand am vazut link-ul l-am si deschis, nu stiu de ce nu se incarca insa pozele da am sa mai incerc. Am citit insa textul si pot spune ca acest palat are o intreaga istorie in spatele lui.

    Cred ca acolo fiecare casa poate fi considerata un palat, si probabil ca marea majoritate a caselor vechi, si se pot spune astfel multe povesti.

    Multumesc frumos pentru acest ecou special.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    adsoPHONE
    [13.11.22 08:06:19]
    »

    @mishu: Pozele sunt cea mai mică problemă. Încercăm clasic:

    google.com/search?q=palaz ... -rev1&prmd=imnv

    mishu
    [13.11.22 08:43:32]
    »

    @adso: Spectaculos intradevar dar si coplesitor, mi-ar placea sa vad acets palat, dar nu m-as simti confortabil sa stau in el zi de zi si nu e vorba de "Vulpea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acri! ", poate ca daca m-as fi nascut acolo mi s-ar fi parut ceva normal .

    Dar e de vazut, asa ca daca imi voi programa o vizita prin acele locuri va trebui sa ma documentez ca sa il pot vizita. Multumesc pentru poze.

    elenaadinaPHONE
    [13.11.22 11:47:05]
    »

    Un palat frumos care a meritat vizitat!

    Nu știu dacă îl voi vedea în realitate, dar cel puțin l-am admirat în pozele tale! ????????

    marykaAUTOR REVIEW
    [13.11.22 15:52:52]
    »

    @elenaadina:

    Mulțumesc frumos!

    Și știi tu, să nu spui niciodată, niciodată!

    marykaPHONEAUTOR REVIEW
    [14.11.22 07:31:48]
    »

    @Dana2008:

    Mulțumesc frumos! ????

    adso
    [26.05.23 17:17:31]
    »
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    adso, crismis, elenaadina, irinad, maryka, Michi, mishu, Rodel
    Alte impresii din această RUBRICĂVacanța în Sicilia:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.68808794021606 sec
    ecranul dvs: 1 x 1