In drum spre Anglia - Culzean Castle & Caerlaverock Castle

TIPĂREȘTE

Sambata 7 Mai 2011.

Dupa ce in zilele precedente am vizitat Glasgow (vezi review aici) si Edinburgh (vezi review aici), Sambata dimineata porneam spre Londra. Mai avem niste prieteni pe la mijlocul drumului dintre Scotia si Londra si am planuit ca vom dormi o noapte la ei si vom continua duminica. Duminica seara trebuia sa fim in Londra, deoarece cumparasem bilete la un concert la Queen Elizabeth Hall si nu vroiam sa-l ratez. La 19:30, Duminica, trebuia sa fim in centrul Londrei.

Inchirierea unei masini.

Mi-am pierdut foarte mult timp pe net, incercand sa gasesc o masina buna, la un pret bun. Ideea era ca masina aveam sa o luam din Scotia si sa o lasam in Londra. Companiile mici nu au aceasta optiune, de aceea trebuie lucrat cu companii de rent-a-car mari, care au birouri in cat mai multe locatii. Principalele companii de rent-a-car, care au birouri prin mai toate aeroporturile sunt urmatoarele:

Hertz Car Hire (click aici)

Avis (click aici)

Budget (click aici)

Europcar (click aici)

National (click aici)

Alamo (click aici)

National si Europcar in aeroportul din Prestwick foloseau acelasi oficiu, unde era o singura domnisoara, deci probabil lucreaza impreuna. Cea mai buna oferta am gasit-o la Europcar. Dupa ce am cautat ceva pe net, am aflat ca daca fac rezervare prin siteul Easyjet, voi gasi un pret mai bun la masina. Ideea e ca daca faceti rezervarea la masina prin siteul easyjet, iesiti mai ieftin. Easyjet, au nu stiu ce intelegere cu Europcar. Siteul prin care am facut eu rezervarea e asta (click aici). In mod normal cred ca trebuia sa fi zburat cu Easyjet, dar nu intreaba aia nimic si nu sunt probleme. Facand rezervare prin siteul easyjetului, am iesit mai ieftin decat daca as fi facut direct la Europcar.

Europcar, aveau oficiul de drop off, foarte aproape de unde stateam eu la Londra (in North Finchley) si au fost cei mai potriviti pentru mine. Dupa ce am lasat masina, m-am intors pe jos pana acasa.

Additional driver, GPS si Different Location Drop Off. Toate aceste extra options, costa bani in plus. Faza cu additional driver – soferul principal trebuie sa fie persoana in a carui nume este cartea de credit cu care se face plata si rezervarea. Problema la mine e ca nu am carte de credit pe numele meu :), toate sunt pe numele sotiei. Ar fi trebuit sa platesc taxa in plus pentru additional driver. GPSul se taxeaza vreo 8 sterline pe zi. E bine sa veniti cu unul de acasa, sau sa nu folositi unul daca aveti un copilot de incredere. In prima instanta am zis ca iau fara GPS, sa se uite “copilotul” meu la harti, dar nu a vrut, ca n-are chef sa se streseze, e in vacanta :). Deci am luat si GPS... faza a fost ca masina care ne-au dat-o a avut GPS inclus, deci pana la urma ne-am trezit cu doua GPS-uri. Le-am fost pornit pe amandoua. Imi parea rau ca am ales si GPS, dar nu ai de unde sa stii daca masina care ti-o dau va avea sau nu GPS. Tu iti alegi o categorie si vezi ce-ti pica. Oricum GPS-ul mi-a fost de mare ajutor. Am observat ca toti il folosesc. Pe drum nu prea sunt multe indicatoare - cred ca GPSul e obligatoriu.

Rezervorul ti-l dau plin si cand aduci masina inapoi, o aduci tot cu rezervorul plin. Mi se pare cel mai corect. De asemenea de pe cartea de credit iti iau un depozit. Nu mai stiu exact cat a fost (vreo 400 – 500 de sterline cred), iar cand aduci masina inapoi, fara nici o problema iti returneaza acei bani.

Taxa de "Different Location Drop Off", era vreo 50 de sterline. De asemenea, inchiriatul masinii este de minim 3 zile. Daca inchiriati pentru mai putin de 3 zile, pretul este acelasi, deci cel mai bine inchiriati pe 3 zile, ca platiti aceiasi bani.

Am avut revervarea facuta online, de pe siteul easyjet si totul a decurs destul de repede. Masina nu era inca gata, am mai asteptat o jumatate de ora in plus, dar in afara de asta nu au mai fost alte probleme. Am semnat o hartie si la revedere. Si-au cerut scuze ca au intarziat cu masina si au zis ca mi-au oferit nu stiu ce free...

Cat timp am asteptat sa pregateasca masina, au mai fost si alte persoane care au inchiriat si toti au fost la Europcar. Ma gandesc ca ei au cele mai bune preturi. Cand cautati, vedeti si de vouchere – ca sunt fel de fel de coduri, care fac reduceri. De obicei le gasiti pe google.

O singura problema am avut, nu stiam cum sa ies din aeroport. :) Merg la iesire, la bariere si nu aveam card pentru parcare. M-am gandit ca poate trebuie sa fie o iesire separata pentru masinele rent-a-car. M-am invartit pe acolo, dar nu am gasit alta iesire. Pana la urma, m-am dus din nou la aia la birou si am intrebat-o cum sa ies. Mi-a zis sa merg la bariera si sa apas pe buton, sa vorbesc cu aia si-mi vor deschide bariera. Pana la urma am reusit. Cu condusu nu a fost foarte greu, m-am obisnuit repede. Sunt foarte multe radare peste tot si trebuie avut mare grija la ele. Oricum Tomica facea galagie cand depaseam limita de viteza si in general am mers legal.

Puteam merge cu trenul sau avionul, dar am ales masina deoarece imi place sa conduc si sa mai descopar cate una alta pe traseu. Cu masina ai mult mai multa libertate si poti vizita locuri care sunt mai putin accesibile.

Imi pregatisem mai multe rute si am studiat mai multe obiective care erau de-a lungul traseului. Pentru Scotia, o pagina foarte buna este: “Undiscovered Scotland” (click aici) Exista harti si majoritatea obiectivelor sunt prezentate cu amanunte si poze recente. Recomand aceasta pagina, celor care sunt interesati de Scotia.

O alta pagina foarte buna este About Britain (click aici). About Britain este foarte buna deoarece iti da Postcodul pentru fiecare obiectiv. Eu am avut vizate mai multe obiective si rute diferite si imi scosesem o lista cu postcodurile. Folositi About Britain pentru a face lista cu Post codurile obiectivelor pe care vreti sa le vizitati, folosind GPS-ul. About Britain este una dintre cele mai bune pagini pe care le-am gasit, altfel este destul de multa munca sa cauti adresele, postcodurile etc.

De exemplu pentru Culzean Castle pagina de la About Britain e aici (click aici). Avem atat post codul, cat si opening times, harti si ce alte obeictive se afla in zona. Dupa ce am luat masina Culzean Castle a fost primul lucru care l-am vizitat, deoarece se afla in apropierea aeroportului de la Prestwick.

Culzean Castle & Country Park (Postcode: KA19 8LE)

Pagina castelului: click aici

Pentru a vizita doar parcul – 9L.

Destul de scump, dar zic eu ca se merita. Mie cel putin mi-a placut acest castel.

Scurta istorie: Castelul a fost construit intre anii 1777 si 1792 de catre David Kennedy, 10th Earl of Cassils, care l-a angajat pe Robert Adam un foarte cunoscut arhitect scotian, pentru a duce la indeplinire acest proiect. In secolul 18 au aparut foarte multe astfel de constructii, numite Contry Houses. Cladiri impozante, inconjurate de gradini imense cu fel de fel de jocuri de landscape. O alta Country House, mai veche, foarte renumita in Marea Britanie si care se afla in nordul Angliei este Chatsworth House (click aici). Era si asta in plan, dar nu am mai ajuns pana acolo.

Culzean Castle a fost donat de catre al Cincelea Marchiz de Aisla si familia Kennedy, catre National Trust of Scotland in 1945. In 1969 parcul a fost deschis vizitatorilor si a fost declarat primul “Country Park” al Scotiei.

Gradinile sunt foarte mari si e nevoie de ceva timp pentru a vedea totul. Nu prea am vazut turisti straini, dar am vazut foarte multi scotieni, veniti la plimbare, cu caii, cainii sau cu bicicletele prin parc.

In parc se gaseste o rezervatie de caprioare rosii, doua lacuri, diferite cladiri si mai multe gradini. Scotianca noastra spunea ca in mare se vad foci, dar oricat ne-am uitat noi pe acolo nu am vazut nici o foca. In schimb am vazut o lebada care inota foarte in larg. Am atasat o poza cu harta parcului.

In Scotia, comparativ cu Anglia inca mai prinsesem bine primavara. Multe dintre speciile de flori care in Scotia abia infloreau sau era in floare, in Anglia deja se uscau. Am observat aceasta diferenta, deoarece luni am vizitat Kew Gardens si in brosura lor, apareau niste flori albastre care erau specifice pentru luna mai, dar cand am ajuns la locul respectiv, tunsesera acel gazon cu flori.

Foarte multa liniste prin parc. Fel de fel de mirosuri si foarte placut pentru plimbare.

In castel nu era voie sa se faca poze. Deci nu am nici o poza dinauntru. In fiecare camera era cate un “docent” si fiecare era foarte vorbaret. Toti intrau in vorba. Cred ca sunt pensionari care fac munca voluntara, nu stiu daca primesc salariu. In fiecare camera trebuia sa intram in vorba cu ei si mai toti te intrebau prima data “Where are you from? ”. Ei erau mai curiosi decat noi. De unde suntem, daca ne place Scotia etc. O dadeam repede cu vreo intrebare despre camera respectiva si evitam o discutie prea lunga. Terminam frumos cu o glumita si la revedere. Daca ar fi fost dupa ei, ar fi stat toata ziua la povesti. Oricum erau toti foarte de treaba.

Nu erau foarte multi vizitatori in castel. Ceea ce e de asteptat, luand in considerare locatia – insa erau destul de multi scotieni prin parc. O povestioara interesanta din una din camera... era un tablou, cu un leu si cu un soarec. Leul era legat de un copac. Am intrebat-o pe doamna respectiva care-i treaba cu acel tablou si ne-a povestit foarte... cum sa zic? ... foarte "expresiv"... Povestea leului si a soarecului. M-am simtit ca la gradinita. :)) Cica leul, a prins un soricel. Soricelul ii spune, te rog leule, nu ma manca, caci te voi ajuta si eu intr-o zi. Leul ramane cumva induiosat si-l lasa liber. Intr-o zi leul pica intr-o capcana si e prins intr-un lat. Zbiara si urla si incearca sa rupa funia dar nu poate scapa. Cu cat se tragea mai tare cu atat il strangea latul mai mult. Din intamplare trece si soricelul nostru pe acolo... si-i spune stai leule ca te voi ajuta. Se pune soarecul si roade funia care-l tinea pe leu si astfel cel dintai scapa. Morala? Nu conteaza statutul social, uneori chiar un soarec poate salva un leu. Mi-a ramas in minte acest episod, datorita felului cum povestea doamna, accentul ei si cum imita vocea leului si a soricelului... :)

Castelul e ca o casa boiereasca. E asezat se vede ca a fost facut pentru a se locui acolo. E un fel de Hohenschwangau. Mare casa boiereasca, gandita pentru comfortul proprietarilor. Multe tablouri cu proprietarii pe pereti. Familia Kennedy, inca este in viata si viziteaza destul de des castelul.

In castel a mai stat de asemenea presedintele american Dwight Eisenhower de vreo 4 ori.

In prezent, castelul e folosit si pentru nunti. Au loc ceremonii intr-o camera mare de la etaj. Au o vedere superba la mare din acea camera. Am zis ca daca a fi sa ma recasatoresc, imi aleg nevasta scotiana (tac’su o sa trebuiasca sa plateasca pentru tot) si fac nunta la Culzean Castle :)

La iesire se viziteaza si bucataria. In bucatarie, au un sistem interesant pentru a invarti carnea la rotisor. In hornul caminului sunt niste palete care sunt invartite de aerul cald care se ridica-n sus. Cu cat e caldura mai mare, cu atat se invarte mai repede “rotisorul” si astfel carnea nu se arde.

Am uitat sa zic si de camera cu colectia de arme. Ei spun ca e a doua ca marime dupa cea de la Windsor. Camera e micuta, ma asteptam sa fie mai mare si cu mai multe arme. In poze arata mai bine decat este in realitate.

In castel mi-au mai atras atentia si cateva tabouri foarte frumoase a fostelor proprietarese. Cei din camere respectiva iti spuneau totul despre fiecare femeia in parte. Cine era, cati ani avea, cati copii a avut etc.

Dupa ce am terminat cu castelul am mai dat o tura prin parc, am fost de am vazut “Swan Lake”, unde nu am gasit nici o lebada, doar rate. De asemenea la drumul de intoarcere inspre parcare, am vazut un ditamai cal cu pinteni. Incepusem sa-l filmez si s-a intimidat saracul si s-a impiedicat :) Nu prea am mai vazut un cal asa mare pana acuma. Scotianca, care-l calarea, foarte de treaba, s-a oprit si ne-a chemat mai aproape sa facem poze.

Am pierdut vreo 2-3 ore cu castelul si cu parcul asta, dar nu mi-a parut rau.

Plecasem tarziu din Prestwick, am mai pierdut timp si cu Culzean Castel, aveam sa ratez The Lake District.

Cand am plecat de la Culzean am setat GPS-ul pentru urmatorul obiectiv. Un castel mai vechi, care se afla aproape de granita cu Anglia – Caerlaverock Castle. Despre Caerlaverock am aflat tot de pe pagina “Undiscovered Scotland”. Nici Caerlaverock, nici Culzean nu era trecute in cartea care o aveam eu despre Marea Britanie – Rick Steves Great Britain 2011. Caerlaverock mi-a atras atentia datorita faptului, ca e inconjurat de ape. Eram curios sa vad un castel inconjurat de apa.

Pana sa ajungem la acest castel, am trecut pe niste drumuri foarte stramte. Stiam ca asa sunt drumurile secundare, deoarece am mai fost pe astfel de drumuri prin Irlanda, dar nevasta se speriase putin. Zice: "-tu iar ma duci pe la castele si te abati de la drumurile principale". Cred ca asta e farmecul unei calatorii totusi.

Am trecut prin zone de moorland si pe drumuri pe care incapea doar o singura masina. Sunt zone special amenajate, din cateva sute de metri, unde opresti si-l lasi sa treaca pe cel ce vine din sens opus. De asemenea trebuie avut mare grija la oi, ca e plin de ele. Am trecut prin mai multe sate si orase si am mai pozat cate una alta pe drum.

Am trecut printr-o zona de paduri, cu multe garduri de piatra. Chiar am vazut o strunga construita de piatra (cred ca era o strunga) dar nu am mai oprit sa o fotografiez. Foarte multe constraste si diferite culori. Ba treceam printre dealuri verzi, apoi dealuri galbene, munti golasi, paduri rupte de vant... etc. E o experienta care trebuie traita, nu prea o poti relata in cuvinte. Vremea de asemenea era mereu schimbatoare. Ba ploua, ba era soare...

Intr-un final, dupa ce am mers pe niste drumuri foarte stramte, am ajuns si la

Caerlaverock Castle (click aici)

Codul Postal pentru GPS: DG1 4RU

Cost intrare: 5.50 L

Cand am ajuns aici, ploua marunt. Nevastuica nici nu a vrut sa coboare din masina :) Zic, am ajuns pana aici... trebuie sa-l vedem si pe asta. Sunt cateva casute langa castel. Dintr-o casuta din aia se cumpara biletul si tot acolo e magazinul cu suveniruri.

Langa cladirea unde se vand bilete, tot intr-o camera e “muzeul”. Nu prea e muzeu ala. Sunt doar cateva exponate. Ce au gasit pe langa castel cand au curatat santurile. Cateva genti de piele niste sticlarie etc. Interesanta este o bucata de sticla cu inscriptii in araba, care e facuta in Siria, gasita cand au exacavat vechiul castel. E singura sticla de acest gen gasita in Scotia si arata legaturile Scotiei cu Siria – probabil fusesera baietii acolo in timpul cruciadelor. Unde-i Siria si unde-i Scotia... au avut ceva de mers.

Sunt doua castele. Castelul cel mai vechi, nu am fost sa-l vedem, ploua si nu am mai mers pana acolo – sunt doar niste fundatii oricum.

Scurt istoric: Castele au apartinut familiei Maxwell. Primul castel a fost construi de catre Sir John de Maccuswell in 1250 – langa mare. E foarte probabil ca acest prim castel avea probleme cu inundatiile. Nepotul lui Sir John, Sir Herbert de Maxwell, construieste noul castel (cel care l-am vazut noi) in 1277. Castelul e unic prin forma sa triangulara.

In 1296 Edward I invadeaza Scotia. In prima istanta multi dintre nobilii scotieni ii jura credinta lui Edward I, dar mai apoi isi schimba parerile. In 1300 Edward I, revine si asediaza castelul Caerlaverock cu o armata de 3000 de soldati si 87 de cavaleri. Castelul rezista pentru 2 zile. Castelul ramane in mainile englezilor pana in 1312, dar sub administratia familiei Maxwell. Maxwell, cand erau cu englezii, cand erau cu regii scotieni. Avand in vedere pozitia lor de langa granita lucrul asta e de inteles.

In 1312, Maxwell trece de partea lui Robert I (the Bruce). Castelul este din nou asediat de englezi dar de data asta rezista. Cu toate astea, Robet The Bruce, ordona demolarea lui, pentru a nu pica din nou in mainile englezilor. La moartea lui Robert, Maxwell schimba din nou loialitatile si sunt de partea familiei lui Edward Balliol, cei care luptau pentru putere, cu urmasii lui the Bruce. Castelul este reconstruit.

Cu toate ca au luptat ba de o parte, ba de alta a baricadei, castelul a ramas in mainile familiei Maxwell. In 1603, cu ascensiunea lui James VI (rege scotian) la tronul Angliei, coroanele sunt unite si apare o perioada de pace, pana-n 1640. In 1640, castelul este de partea lui Charles I si este asediat de catre armata “covenanters”. Am vorbit despre Covenanters intr-un articol precedent. Asediul a durat 13 saptamani pana cand cei din castel s-au predat. Covenanters au distrus o parte din castel. Castelul e in ruine din 1640. Castelul a fost mostenit de catre ducele de Norfolk, rude cu Maxwells, si este cedat statului in 1946.

In fata castelului se afla o catapulta. Inauntru nu era nimeni... doar porumbei. Nu cred ca merita sa va abateti din drum sa vedeti acest castel. Nu-mi pare rau ca l-am vazut, dar ma asteptam la mai mult.

O vizita la acest castel nu dureaza foarte mult, deoarece nu prea sunt multe de vazut. Urci cateva scari inauntru si cam atat. Ma asteptam sa fie mult mai mare. Daca ar fi fost vremea mai buna, probabil ca ar fi fost mai interesant.

Dupa ce am terminat cu acest castel, am pornit din nou pe drum si-n scurt timp am ajuns pe autostrada. M-a batut gandul sa trec si pe la Zidul lui Adrian, dar am renuntat - ideea era sa intru prin Lake District (click aici) (o zona cu foarte multe lacuri), scenery etc. Este un stone circle la Castlerigg – mult mai vechi decat Stonehenge, pe care as fi vrut sa-l vad, dar nu am mai parasit autostrada. Drumurile din Lake District, sunt similare cu cele pe care am venit prin Scotia - o singura banda cu Passing Places si am citit ca la sfarsit de saptamana de multe ori sunt ambuteiaje. Imi scosesem niste postcoduri pentru Keswick, dar nu am mai ocolit.

Pe autostrada, sunt multe locuri cu Mark & Spencer – Simply Foods. Mai era un restaurant... dar am uitat cum ii zicea.

Prietenii nostrii din Slaithwaite au pregatit mancare pe seara si ma intrebasera de mai multe ori la ce ora ajung. Fortat de circumstante am hotarat sa ajungem acolo mai repede. Pe la 19:00 am ajuns la Slaithwaite. A fost o alta zi plina.

Am sa vorbesc despre Slaithwaite si englezi in rewievul urmator.

P. S.

Webmaster, rog sa se ataseze urmatorul clip: http://www.youtube.com/watch? v=5FFRoYhTJQQ. Nu prea are legatura cu ce am povestit, dar are de a face cu scotienii.

Ii las sa-si vada mai departe de lupte. Sper sa-i revad intr-o zi :)

---

VIZUALIZĂRI: 9643 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI