Prima zi în Sao Paolo

TIPĂREȘTE

Bancul zilei

Prima zi în Sao Paolo

La șase dimineata am avut avionul spre Munchen. La 7-30 pe ora Germaniei eram deja în aeroport. Am petrecut pe la magazine, am ciugulit ceva pe la lounge și nu știu cum a trecut timpul. În jurul orei 12 aveam drumul lung spre Brazilia! Avionul Lufthansa aștepta cuminte pe pistă să se umple de călători. Știu că mulți colegi sunt nemulțumiți de serviciile Lufthansa, dar eu mă declar mulțumit! Chiar nu am ce să le reproșez.

La ora 19,30 pe ora Braziliei am aterizat pe imensul aeroport din Sao Paolo. Aici cu toate că eu un aeroport imens formalitățile vamale s-au desfășurat foarte rapid semn că este o țară deschisă la turiști. Doar două trei întrebări formale și gata am primit ștampila de intrare în țară.

În afara aeroportului era un puhoi de lume și de mașini. Eu vorbisem cu o firmă privată să ne asigure transferal, iar reprezentanta acesteia îmi spusese că o să ne aștepte într-un anumit loc șoferul cu o pancartă cu numele meu. Nici vorbă de așa ceva! În schimb a început să-mi dea mesaje pe whatsapp firește în limba portugheză. Io în engleză, el în portugheză ne-am înțeles ca turcii. La un moment dat oprește un nene lângă noi și ne spune să ne urcăm în mașină. Noi fericiți că în sfârșit am făcut conexiunea cu șoferul ne-am pus bagajele în portbagaj și ne-am urcat rapid în auto! Șoferul și el foarte bucuros că a dat de noi a demarat în trombă. Norocul nostru, dar și al lui a fost faptul că săa gândit să facă o ultimă verificare și așa ne-am dat seama că încurcasem cursa. Am coborât rapid și după alte cinci minute ne-am găsit șoferul alocat. Apropo cursa a costat un pic mai mult decât uberul cam 110 lei în baii noștrii, l aacea oră uberul era cam 85 lei, dar distanța de 30 de kilometri de centrul orașului justifica banii.

De-abia pe la ora 10 seara ne-am întins și noi picioarele super obosite în patul de la hotel. Evident că nu am apucat să vedem mare lucrul din acest oraș imens. Așa că dimineața după micul dejun am purces la drum. Prima oprire a fost la un magazine ca să ne cumpărăm o umbrella. Afară ploua destul de tare și noi nu aveam nimic pentru această vreme. Culmea după ce ne-am achiziționat umbrla s-a orpit ploaia și nici nu am mai avut nevoie de ea.

São Paulo nu te întâmpină cu delicatețe, ci te lovește direct cu dimensiunea lui. Cu peste 12 milioane de locuitori și o zonă metropolitană care depășește 20 de milioane, orașul este motorul economic al Braziliei și unul dintre cele mai mari centre urbane din lume. Dar dincolo de cifre, São Paulo este o experiență.

După cum v-am precizat în articolul anterior hotelul nostru era situat chiar în imediata apropiere a celebrului bulevard Paulista. Doar că aici nu ai prea multe de văzut așa că l-am lăsat la urmă pentru seară.

Până în zona centrală, în zona noastră de interes, erau 2,4 kilometri pe care am ales să-I parcurgem pe jos. Așa mai vedeam și noi una alta. Cam 35 de minute a durat drumul până în fața catedralei SE, punctul 0 al orașului. Aici era lume ca la balamuc, dar și poliție cât cuprinde. Probabil erau așa de mulți din pricina carnavalului care avea să înceapă peste doar câteva zile.

Impunătoare, în stil neogotic, cu o capacitate de aproximativ 8.000 de persoane, catedrala marchează kilometrul zero al orașului. În piața din față simți pulsul real al metropolei cu oameni grăbiți, artiști stradali, contraste sociale evidente și cu multă poliție, dar asta am mai zis-o.

La câteva minute de mers pe jos ajung la Pátio do Colégio, locul unde, în 1554, misionarii iezuiți au fondat orașul. E liniște aici, aproape surprinzător pentru un oraș atât de agitat. Muzeul mic și curtea interioară oferă o pauză de respiro și o lecție rapidă de istorie. Intrarea este gratuită, iar turiștii lipsesc. Mai mulți angajați erau pe-acolo decât turiști.

Vizita noastră a continuat la Museu das Favelas, situat în imediata apropiere, unde am descoperit spațiu dedicat istoriei și culturii comunităților din favelas. Expozițiile sunt interactive și directe, prezentând nu doar dificultățile sociale, ci și creativitatea, muzica și spiritul comunitar. Este o perspectivă necesară pentru a înțelege complexitatea, dar și diversitatea orașului.

A urmat o vizită la Farol Santander. Cu greu am găsit clădirea, deoarece nu era semnalizată corespunzător. Mai cu google hărți mai cu întrebat în enegleză și răspuns în portugheză am dibuit-o până la urmă. După ce am plătit taxa de acces, vreo 40 de lei de persoană în banii noștri, am urcatîn Farol Santander, fostă clădire bancară art deco transformată în centru cultural. Liftul te duce la peste 160 metri înălțime, iar de sus orașul pare nesfârșit. Blocuri, autostrăzi suspendate, cartiere care se întind până la orizont. São Paulo nu are un centru clareste un ocean urban. Am admirat orașul de sus, apoi am participat la o expoziție interactivă, iar la final ne-am odihnit la o cafenea situată la înălțime.

Timpul trece rapid așa că s-a făcut ora prânzului. Drumul nostrum a continuat pe niște străduțe comerciale până la Mercado piața lor agro alimentară și nu numai. Celebrul Mercado Municipal de Sao Paulo afost inaugurat inaugurat în 1933. Clădirea impresionează prin vitralii și structura industrială. Aici am vrut neapărat să încercăm faimosul sandviș cu mortadella generos, aproape exagerat la unul din multele restaurant de la etaj. Faimos, faimos dar pe mine nu prea m-a dat pe spate maxim nota 7 cu indulgență i-aș atribui. Piața este un spectacol de culori și arome, mirosuri. Aici găsești tot felul de fructe exotice de care poate nici nu ai auzit, tot felul de semințe, alune, caju, nuci braziliene, raioane de carne sau de mezeuri ori de pește. De toate pentru toți, Iar sus la etaj sunt o mulțime de restaurant care la ora prânzului erau deja pline de turiști.

După cum spuneam anterior în Sao Paolo se află cum necum cea mai mare comunitate de japonezi din afara țării. Așa că evident au și ei în Sao Paolo un cartier al lor numit Liberdade și noi nu am ezitat să-l vizităm un pic, în limita timpului disponibil.

Zona a început să se dezvolte la începutul secolului XX, odată cu sosirea imigranților japonezi veniți să lucreze în agricultură, iar astăzi este unul dintre cele mai vii și originale cartiere ale orașului. Străzile sunt ușor de recunoscut datorită felinarelor roșii în stil oriental, porților și magazinelor cu firme scrise în japoneză. Atmosfera este complet diferită de restul metropolei, magazine de manga și anime, restaurante tradiționale, ceainării și supermarketuri asiatice unde găsești produse autentice importate.

Punctul central este piața Liberdade, unde în weekend are loc un târg stradal foarte popular. Aici poți încerca sushi, ramen, tempura sau dulciuri japoneze pregătite pe loc, alături de produse coreene și chinezești, deoarece cartierul a devenit în timp un centru multicultural asiatic. Cartierul oferă o perspectivă diferită asupra São Paulo-ului: un amestec surprinzător între cultura braziliană și tradițiile japoneze, care arată cât de divers și cosmopolit este orașul. Ne-am plimbat un pic prin zonă, am ras câte o bere rece și apoi am luat-o încetișor spre hotel.

Eram destul de obosiți pentru prima zi. Nu am mai avut chef nici să colindăm pe bulevardul Paulista, doar ne-am oprit la un local din zona noastră să ciugulim ceva și apoi la nani! A fost ultra suficient pentru prima zi în care am făcut 26.000 de pași.

---

VIZUALIZĂRI: 62 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI