Santorini, trekking pe tărâmul zeilor

TIPĂREȘTE

În luna octombrie, i-am făcut o surpriză soțului meu (din nou…) și am făcut o escapadă de 4 zile în Santorini.

A fost e excursie planificată efectiv peste noapte, în urma unui vis. Dimineața, când m-am trezit, am căutat tarife la avion (eram în luna aprilie) și am avut surpriza să găsesc o promoție bună la Aegean, nu am mai stat pe gânduri și le-am rezervat. După o săptămâna am găsit și cazarea, un hotel pe sufletul meu așezat chiar pe calderă, Volcano View by Caldera Collection (dar despre cazare în alt articol):)

Insulă în Ciclade, rămășiță a unui vulcan, cu o lungime de aproximativ 18 km, Santorini poate fi ușor străbătută pe jos într-o plimbare superbă pe creasta calderei (ceea ce am și făcut :))

Un ghid local o descria astfel: “insula pe care găsești mai mult vin decât apă, mai multe biserici decât case si mai mulți măgari decât oameni “. Între timp lucrurile s-au mai schimbat, fiind una din destinațiile de top vizitată în special de americani, asiatici și vest europeni. Nu aș spune că este o destinație ieftină, dar peisajul sălbatic împreună cu clădirile înfipte în stâncile insulei justifică afluxul susținut de turiști.

Un sejur de o săptămână e suficient să poți vedea insula, care în ciuda dimensiunii reduse are plaje cu nisip alb, roșu sau chiar negru (de culoarea asfaltului). Mai are multe biserici și mânăstiri și podgorii cunoscute în întreaga Europă, Boutari fiind una dintre acestea.

În a 2-a zi a minisejurului, am optat să străbatem o parte a insulei pe jos, pe un cunoscut traseu de trekking care leagă Fira de Oia, 12 km în total, o bagatelă ????

Poate părea mult pentru unii dar nu este un drum care se face în viteză, garantat se vor face foarte multe pauze în care aparatele foto vor fi îndelung folosite.

Traseul începe în Fira și străbate toată localitatea printre hoteluri, magazine și terase cocoțate pe stâncile sălbatice dinspre interiorul vulcanului. Cei pasionați pot recunoaște bazalturi, tufuri vulcanice, calcare, într-o îngrămădeală de terase, colțuri și caverne ciudate în care omul a împlântat construcții, lăsând alei înguste de trecere pe care adesea poți circula doar în șir indian. Drumul urcă și coboară după o regulă pe care doar cei inițiați o văd dar e suficient de bine marcat încât să nu te rătăcești. Startul se dă de la furnicularul care coboară spre port, acolo apar primele indicatoare către traseul de trekking spre Oia. Se străbat pe creasta calderei încă două localități, Firostefani și Imerovigli, unde traseul ajuns la cea mai mare înălțime te deviază înspre interiorul insulei.

Majoritatea drumeților se mulțumesc cu această primă parte a traseului, dar recomand continuarea drumului care devine parcă desprins dintr-un peisaj selenar și necesită încălțăminte adecvată, bocanci sau încălțăminte de trekking. Solul devine adesea instabil existând pericolul alunecării dar nu îl consider totuși un traseu dificil. Pe parcursul celor câteva ore în care l-am străbătut am văzut turiști cu sandale sau șlapi :) inclusiv familii cu copii încălțați în săndăluțe care se țineau zdravăn de tați pe anumite porțiuni să nu se accidenteze. Ne-am întâlnit și cu câțiva măgăruși și catâri care își duceau clienții în spate pe un traseul doar de ei știut, am rămas încă o dată impresionată de abilitățile pe care le au să se cațere pe poteci și printre stânci.

Din loc în loc agavele schimbă culoarea în verde, noi am fost toamna și puținele tufe și arbuști erau sărăcite de frunze. S-ar putea să te sperie formele generoase ale reliefului în care cobori mult pentru a urca din nou apoi, dar nu ai nici un motiv să te grăbești, peisajul este superb, îți îmbată toate simțurile.

După un urcuș serios ajungi la un moment dat la o micuță capelă alb-albastră unde ți se deschide un alt loc supeb de belvedere asupra calderei. De aici mai ai puțin de mers, doar cobori spre Oia, solul devine mai ferm pe alocuri. Vezi în zare marea nesfârșită de clădiri albe ale Oiei, ești epuizat, dar bucuria că ai reușit să faci acest traseu este de nedescris, depășește orice oboseală, ochii tăi au văzut atâtea minunății, atâtea culori încât merită orice.

Așa că și noi am meritat un Mythos rece și o masă tradițională cu souvlaki la o tavernă suspendată deasupra calderei, a fost de departe cea mai gustoasă mâncare din ultimul timp. Ne-am plimbat alene pe străduțele din Oia, de la un magazinas mic ne-am luat pastă de măsline și pită, lipii calde și bune și o sticlă de vin alb de Santorini, a fost masa noastră de seară, delicioasă, servită pe terasa camerei de hotel cu vedere spre... Caldera bineînțeles.

Ne-am întors cu transportul local la Fira, stația e în fața biroului de informații turistice și biletul a costat 1.5 euro.

Fericirea vine din lucruri simple, spunea cineva și așa este, a fost o zi superbă, o zi de spălat creierul cum îmi place mie să spun, o zi pe care aș repeta-o la nesfârșit, în care ne-am umplut sufletul de frumos. Recomand tuturor celor care ajung în Santorini să nu rateze această experiență, o vor ține minte pe viață.

Cuvintele sunt prea sărace să exprime cele văzute așa că voi lăsa pozele să vă spună mai multe :)

---

VIZUALIZĂRI: 4222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI