Bisericile din Santorini

TIPĂREȘTE

Poate că vă întrebați de ce un așa subiect? De ce din nou, mă gândesc la Santorini? Dar de ce nu? doar am scris și despre bisericile din Samos (vezi review), atunci cu atât mai mult sunt îndreptățită să scriu despre cele din Santorini, care sunt emblematice cumva pentru această insulă, chiar și pentru Grecia în general. Câte ilustrate care pomenesc de Grecia nu au o biserică albă cu un dom albastru din Santorini? Poți scrie la nesfârșit despre asta... Iar în Santorini bisericile sunt un ”must see”.

Pe de altă parte vă invit acolo în insulă, prin intermediul articolului, dar și real, pentru că acum e momentul cel mai bun de a lua decizii pentru vara viitoare...

De ce acum? Pentru că afară e frig, a venit iarna, afară e totul alb, dar privind pozele mă pot ”încălzi”, mă pot duce cu gândul departe, spre mările albastre, spre căldură... iar în cazul ăsta la imaginea unui alt alb, cel de Santorini... (vezi impresii)

Primul lucru care te surprinde când ajungi pe insulă, în Santorini, este tocmai contrastul izbitor dintre acest alb, atât de orbitor al căsuțelor, care sunt parcă aruncate și răspândite așa la vale pe Caldera și albastrul mării, al cerului, al domurilor bisericilor și nu în ultimul rînd, stâncile negre, sau roșiatice ale calderei. Uitându-te în zare, din loc în loc, se vede câte un moț albastru, sau poate roșu, sunt bisericile...

Se spune că sunt pe toată insula cca 360 de biserici, câte una pentru fiecare zi din an... nu știu dacă e adevărat, nu le-am numărat, cine ar face asta? e suficient că le-am admirat, minunându-ne la fiecare, de simplitate, de puritate... Se mai spune că pe vremuri, familiile mai înstărite, făceau câte o biserică cu ocazia unui eveniment fericit din viață sau dacă se vindecau după vreo boală ”nevindecabilă” sau după vreo victorie purtată în urma unei bătălii... Cert e că și grecii, ca și noi românii sunt un popor foarte credincios, cu mult respect pentru tainele sfinte.

Mi-am adus aminte de o întâmplare amuzantă: eram pe plaja din Perissa, când am intrat în vorbă cu o pereche de tineri, după ce am stat de vorbă câteva minute în engleză, ne-am dat seama că suntem cu toții români, :) schimbam impresii despre insulă, ei erau abia în a doua zi, erau tineri căsătoriți în luna de miere. Ce frumos! Stăteau în Akrotiri, la un hotel în grotă, adică pe marginile calderei. :) Nu fuseseră încă în Oia sau Fira și ne întrebau dacă am văzut biserica cu domul albastru!?! Cea din pliantele de prezentare ale insulei. O biserică? o sută, am văzut! Nu le venea să creadă! Nici nouă! Că se așteptau doar la una... ; P

Majoritatea bisericilor sunt de tip bazilical, în formă de cruce, altele au o cupolă, albă sau albastră de cele mai multe ori. Fațadele bisericilor și catedralelor sunt dominate de prezența a două turnuri cu clopote. Unele sunt mari, impresionante, altele sunt mici, sunt situate pe stânci, pe marginea calderei, pe vârful unui deal sau în mijlocul satelor, dar toate au un farmec deosebit.

Cea mai impresionantă și mai mare este Catedrala Ortodoxă Metropolitană, situată în Fira, capitala insulei, cu o vedere superbă asupra mării și a calderei. Prima clădire a fost construită încă în 1827, dar a fost puternic avariată după cutremurul din 1956, când a fost frumos refăcută. Impresionează puternic prin albul desăvârșit și prin arcadele minunate care înconjoară clădirea. Curtea este frumos pavată cu pietricele albe și negre, este o oază de liniște, de binecuvântare sufletească. Se spune că în interior sunt fresce minunate, foarte valoroase, pictate de un artist local renumit.

O căldură în plus față de cea din mediul exterior, o emană superba Catedrală Catolică din Fira, Sfântul Ioan Baptistul, prin culorile orange sau piersică, cu bleu, maiestuoasă, printre celelalte clădiri vechi din zona medievală a orașului Fira, printre zidurile cetății. Turnul ei atât de frumos dantelat, prin sculpturile zidurilor, aduce parcă un plus de armonie între zidurile albe și reci ale celorlalte case.

Catedrala din Oia, Panagia Platsani, dedicată Sfântului Theotokos, este situată în piațetă, cu vedere fermecătoare și romantică la mare, întregește tabloul orașului, atât de căutat pentru apusurile sale. Sigur că celelalte, multe, din Oia, nu fac decât să dea un farmec în plus apusurilor, sau în pozele mirilor, care își savurează bucuria căsătoriei în această insulă.

O altă biserică impunătoare, frumoasă, pe care am admirat-o atât de la sol cât și de la înălțimea muntelui Mesa Vouno, este Timiou Stavrou din Perissa. Ea a fost construită între anii 1835-1840, apoi refăcută după cutremurul din 1956, care a afectat serios foarte multe clădiri de pe insulă. Este o clădire superbă, maiestuoasă, cu un turn clopotniță dantelat, cu alb și albastru.

De veți face o plimbare până pe munte la Ancient Thira, vezi impresii, vă puteți abate pe o cărare și la micuța capelă albă, săpată în stâncă; noi nu am ajuns, doar am privit-o cum stă parcă de veghe, păzind de vremuri, stâncile golașe.

Aici în Perissa este și cea mai veche biserică de pe insulă, sau ce a mai rămas din ea, Agia Eirini, despre care se spune că este chiar cea care a dat numele actual al insulei.

Apoi am mers în Imerovigli, un loc care m-a cucerit, care mi-a plăcut mai mult decât altele, chiar și ca Oia, poate pentru că e mai liniștită, mai albă, am văzut și aici biserici vechi, unele parcă sfidând legile gravitației, cu cupolele albastre lucind în soare, iar biserica Agios Giorgiou, situat într-o ieșitură, pe o terasă atârnată deasupra zidurilor, vis-a-vis de stânca Skaros, mi-a atras atenția. Am fost acolo, am văzut-o, am dat ocol, am văzut-o din toate părțile.

Dacă cobori scările spre stânca Skaros, treci pe lângă o mică capelă, cu cupola albă, aici este o terasă cu belvedere către mare, către Caldera, către Skaros... sau către o fată în roșu, cocoțată pe acoperiș la o ședință foto... ca și o ”fata morgana”... oare chiar era acolo?

Sigur că dacă te plimbi printre satele din insulă, remarci cu ușurință bisericile, presărate începând de la intrare, iar apoi continuă pe toate străduțele, oricât ar fi ele de strâmte, de înguste... Am fost în Emporio, am ajuns chiar în ziua de Rusalii, frumoasă sărbătoare, slujba chiar se termina, cea de la biserica Panagia Mesani, lumea ieșea veselă, discutând, pornind în grupuri spre case pe ulițele înguste ale vechii cetăți. Aici în cetate, am văzut multe bisericuțe vechi, ieșite cumva din tiparul celorlalte de pe insulă, cu o arhitectură aparte. Frumoase, albe sau de un galben pai... Din Emporio ne-am dus în Pyrgos. Oficial aici sunt cele mai multe biserici de pe insulă. Datorită poziției geografice, fiind situat în centrul insulei, dar pe o colină, de aici insula este vizibilă în toate direcțiile, spre sud, spre nord, spre mare de jur-împrejur... Și da, sunt foarte multe biserici, frumoase, albe, vechi, cu povești, cu icoane, cu atâtea lucruri de admirat... Pe lângă cele vizibile de la distanță, Agia Teodosia, Biserica Theotokaki și Eisodion din Theotoku, sau Agios Nikolaos, impunătoare, exact în spatele stației de autobuze, plimbându-te pe străduțe dai de cele mici, mai discrete, dar atât de frumoase. Ar fi multe de spus, dar știți ce? mai bine las pozele să vorbească, pentru că eu am pozat, am tot pozat, pentru că pe mine m-au fascinat... ca și mica biserică Agios Nikolaos, de la Red Beach, din Akrotiri, care luminează ca un far alb strălucitor, în fața muntelui roșu și negru din spate. Chiar nu poți rămâne indiferent la o așa imagine. Sper să vă placă!

Webmaster, o rugăminte, pledoarie pentru Santorini youtu.be/cMcSU7NTAPc

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 5467 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI