Inapoi in Santorini

TIPĂREȘTE

Marturisire

In dimineata aceasta e inorat, e racoare, e urat, chiar daca e august. Plus de asta, “my friend the wind”, imi strica toate planurile. Si-atunci nu-mi mai ramane decat sa visez, sa inghit o pastila de sanatate si de bucurie, ce poarta numele unui fost sejur, pastila ce-am dizolvat-o bine in albastrul uneori verzui, alteori fonce, al marii Egee sau Ionice. Si starea mea de spirit se schimba brusc. Dintr-o data, devin bine dispus, chiar euforic. Incep sa vad soarele pe cer chiar daca, iata, a-nceput deja sa ploua! Am devenit un alt om. Ma simt ca un locuitor al “Tarilor de Jos”, (situate poate “jos” din punct de vedere moral dar mult superioare noua la standard de viata si protectie sociala), ce-a intrat intr-o drogherie, a cerut un pumn de pastile “extasy”, care acolo se vand ca aspirinele si le-a inghitit pe toate.

Back to Santorini

E Paradoxal! E-un fenomen ciudat! N-ati observat cumva ca poti scrie despre orice, despre destinatii exotice, despre insule cu plaje albe, cu nisipul fin ca pudra de faina, cu cocotieri care se apleaca desupra unei mari precum cristalul si-si inmoaie mustatile in spuma valurilor sau despre muzee pline de scuplturi sau picturi celebre sau despre minunate orase-muzeu din lumea larga, ca tot degeaba… cand cititorul vede ca cineva a scris ceva despre Grecia, hopa! , se repede mai intai acolo si le lasa pe celelalte pe planul doi.

Pe moment, Santorini te poate deruta. Sau chiar tracasa. E-o insula indepartata, izolata, aglomerata si scumpa. Iar in Fira si Oia, daca vrei sa vezi partile lor cele mai frumoase, trebuie mereu sa urci sau sa cobori. Santorini! Suna excelent. Dar cand ajungi la detalii, suna mai complicat si poti usor renunta la aceasta destinatie. Mereu se cuibareste un mintea ta intrebarea “Oare are rost sa cheltui atatia bani? , bani cu care as putea ajunge tot in Grecia, in alt loc, unde pot ramane mai mult timp, care in plus mai are si plaje cu nisip fin, mare, soare? Ore nu pot sa-mi fac o impresie vizitand Fira si Oia timp de doua ore plecand cu acele excursii optionale de-o zi din Paralia sau Skiathos? ” E posibil, desigur, dar nu e totuna si daca nu vei merge tu, vor merge altii, caci publicitatea care s-a facut in lume, acestei insule, e uriasa. In camping am intalnit tineri din toate tarile lumii. Australia, America Latina sau de Nord, Asia sau Scandinavia. La camping am intalnit un coreean despre care v-am mai vorbit. Facea ocolul lumii. Un troler gigant si multi bani pe card. Sarea de pe un continent pe altul si din camping in camping. Din Grecia, ce credeti c-a ales? Lefkada, Atena, Mykonos, Skiathos, Meteorele sau Corfu? Nuuu! … Santorini. Santorini e o insula reprezentativa pentru Grecia, cand vrei sa faci ocolul lumii si n-ai prea mult timp alocat unei tari.

Fira

Acuma, daca m-as mai duce odata in Santorini m-as caza tot la Fira. Are de toate. O capitala de insula dispune cam de tot ce vrei. Taverne, supermarket-uri, talcioc, centru de sanatate, agentii de rent-a-car, politie, agentii turistice, etc. Gasesti cazari pentru toate buzunarele. Concurenta e mare. Si intre pensiuni si intre hoteluri. Gasesti cazari incepnad de la 20 de euro (camping), la 45-50 de euro (hoteluri), sau la 100 de euro sau mai mult, la hoteurile de lux de pe marginea Calderei. Si ce ma incanta pe mine cel mai mult, e ca “baietii cu cazarea” te-asteapta in port. In alte insule, n-am vazut acest lucru, specific Cicladelor. Acuma, sa stiti ca Santorini, e si o “vaca buna de muls” pentru localnici. In insula ajung si multi asiatici cu buzunarele pline si naivi. Nu cunosc preturile reale E ceva in genul “transport din Bucresti la aeroport” pentru straini. Cand veneam de la aeroport, a urcat cu mine, in autobuzul local, pe langa cativa francezi, englezi, etc, un numeors grup de japonezi tineri. Sa fi fost vreo 20. Biletul de la aeroport la Fira costa in jur de 2 euro. Ajutorul de sofer l-a contactat pe seful grupului de japonezi si le-a zis. 7 euro de caciula. Tinerii s-au codit o vreme dar apoi au scos banii. Erau derutati. Nu stiau unde s-ajunga pentru cazare, cunosteau vag denumirea locatiei, era undeva pe insula. Le-au aratat soferului o pensiune, mai degraba o ferma (?) pe o tableta. Soferul a recunoscut locatia. Era intre aeroport si Messaria. Era aproape, la 3 Km de aeroport, la nici 5 minute de mers, in drum spre Fira. Puteau ajunge si pe jos. Tot asa fac si soferii de taxi din Fira ce va duc dimineata la aeroport, ca sa prindeti un avion devreme. Cer cat vor ei.

Asadar ma intorc din Paros in Santorini. Un sfat, urcati in feribot printre primii, nu pierdeti vremea, puteti astfel ocupa unul din cele 40-50 de locuri din fata, la etaj, langa ferestrele mari laterale si sa admirati, in cele 4 ore de mers, langa o bere si spectacolul marii.

Strazile orasului “vechi” din Fira inguste, ca majoritatea strazilor cicladice, sunt simpatice dat nu au exuberanta celor din Paros sau altor insule din arhipelag, multe au magazinase cu suveniruri sau alte produse. Lipsesc insa florile. Faleza o parcurgi repede, e superba fara-ndoiala esti tentat s-o vizitezi de mai multe ori. O singura data e insuficient. Primul instinct al turistului, e, de a fotografia. Nu vei obtine niciodata acele fotografii facute de profesionisti ce le gasesti pe cartile postale sau pe internet (mai ales in filmuletele publicitare ce folosesc mijloace sofisticate, drone, avioane, aerostate asezate in pozitii ideale, deasupra calderei, la orele cu lumina ideala - v-am pus unul), poze superbe, usor fotoshopizate, realizate in mod intentionat pentru atragerea turistilor, uneori mai frumoase decat originalul. In Fira poti vedea si poti fotografia doar franturi din Caldera, mai ales profilul ei, fata orasului, o poti admira doar din feribot si de la distanta, cu un aparat performat si doar de la nivelul marii. Poti fi chiar deceptionat in primele zile, asteptarile tale pot fi mai mari decat realitate si renumele locului. E clar, ca inainte de-a ajunge acolo, ai citit si vazut mult despre aceasta “minune a marii Egee”. Ai vazut sute de imagini cu biserici cu acoperisuri rotunde si albastre, terase suspendate intre albastrul marii si cel al cerului, pe un povarnis roscat iar in realitate, ce-ntalnesti? Doar franturi din imaginile pe care le-ai adus cu tine in valiza unei memorii poate prea inflacarate. Dar daca ramai suficient de mult timp in Sntorini, insula incepe sa-ti placa. Daca vrei sa gasesti unghiurile ideale de filmare si mai ales sa dai “nas in nas” cu acele imagini ce circula peste tot in lume, trebuie sa le cauti mult si bine. Si timpul tau e limitat. Dupa o vreme insa, ajungand acasa, tot ce-a fost anevoios in acest sejur, dispare, si-n memoria ta turistica de vacanta, raman doar amintirile placute. Marea, rasaritul sau apusul de soare (dupa care spectatorii aplauda, de parca soarele ar fi nush ce vedeta de la Holyywood ce dispare dupa cortina sangerie a orizontului), imaginea Calderei sau cea a oraselor de zapada ce aluneca spre ea. Nu sunt decat “flash”-uri ce rasar din beciul adanc si intortocheat al amintirilor, franturi de culoare si parfum, specifice Eladei, de care zici mereu ca te vei satura la un moment dat, dar acest lucru, nu se intampla, pentru ca si in anul ce vine, vei alege ca destinatie de vacanta, tot Grecia. Aceste firmituri de bucurie din timpul vacantei tale, chiar daca sunt trecute si imprastiate, se cuibaresc definitiv in memorie si reusesc sa apara la suprafata atunci cand trebuie si sa-ti transforme o zi ploioasa si morocanoasa de toamna intr-una vesela. Grecia te transforma de la o clipa la alta, Grecia e-o tara terapeutica, ea te poate teleporta din abisul tristetii pe cea mai inalta culme a bucuriei. Grecia e rezerva noastra de optimism, in momentele gri ale vietii.

Dar sa trecem la afaceri! Grecia, o adevarata pestera a lui Aladin, plina de lucruri unice, e-o tara care stie sa-si vanda bine marfa. Ce ne-mpiedica si pe noi ca sa ne vindem la fel, lucrurile noastre unice in lume? .

“Ei dragi turisti, ati ajuns in Dracula Land! , ne spune ghidul. In curand veti ajunge la Sighisoara, leganul printului-vampir. Ati patruns in cetatea vampirului! Pasii vostri va poarta in locul in care s-a nascut cel mai celebru pesonaj "horror" din lume. Case de filme celebre l-au luat in brate, scriitori vestiti ai lumii i-au dedicate mii de pagini. Liniste va rog! Pasiti incet, cu grija. Dracula n-a murit, el doarme si se poate trezi oricand! Acum ne-ndreptam spre castelul vampirului, spre Bran! Nu simtiti prezenta lui in aer? Suntem in cel mai misterios si ciudat loc de pe Pamant! Triunghiul Bermudelor e nimic pe langa acest loc! Da, stiu, se patrunde greu in castel, ati vazut ce de lume e la intrare, intreg mapamondul vrea sa-i viziteze castelul. Acesta e patul in care a dormit cel mai mare vampir din lume! Cunoasteti vreunul mai sangeros decat el? Stiati ca acest castelas de 15 milioane de euro, datorita brandului sau celebru si-a dublat valoarea? Acum sunteti la Tihuta, in firosii codrii ai Bargaului Bistritei. Acesti codrii intunecati l-au impersionat si pe Bram Stoker. Nu vi se face pielea de gaina? In Hanul Dracula, inainte de-a intra, va rog sa sorbiti un pahar din sangele lui Dracula! (vodka rosie) ca sa mai prindeti ceva curaj. Veti avea nevoie de mult sange rece in hanul sau. Vad ca sunteti cam palizi. Daca beti din licoarea lui preferata, Dracula se va imbuna si va va primi cu drag, ba chiar va organiza o masa festiva pentru voi. Dracula a aflat ca veniti si va asteapta in camera tronului. V-a pregatit si niste surprize. Sunteti un grup simpatic si s-a hotarat sa iasa din cripta sa, doar astazi, in mod special, numai si numai pentru dumneavostra. Dar mai intai iscaliti va rog o hartie, ca intrati in acest han pe proprie raspundere. Aici, Dracula isi soarbe la micul dejun, zilnic, in tihna bautura sa preferata - sangele de om. Cei slabi de inger, pot sa ne-astepte afara pe terasa, la o cafea. ”

In Fira, (si mai ales in Oia) nu prea ai unde sa-ti asezi fundul cand esti obosit, pentru ca putinele banci din putinele piatete, sunt mereu aglomerate si ocupate. Intr-un din ele am vazut un grup de asiatici, care s-au asezat ca randunelele pe sarmele de telegraf, pe o coloana de marmura culcata, aflata in perimetrul unui muzeu de arheologie din Fira. Unele strazi sunt interzise publicului, cele care duc spre niste mici usi metalice albe, ce reprezinta intrarea in acele aprtamemente de lux care costa o avere si care se gasesc suficiente la Fira si din abundenta in Oia. Alte strazi in serpentina sau in panta din Fira, le poti escalada greu caci sunt cam abrupte si chiar daca ai o conditie fizica buna, cand ai ajuns sus, la bisericuta de pe creasta craterului, esti lac de sudoare (e bine mereu s-aveti la voi tricouri de schimb). Altele, care coboara spre Caldera, te conduc invariabil spre terasele unor restaurante scumpe. Asadar, in Fira, ca sa-ti asezi fundul o jumatate de ora pe o banca din apropierea Calderei, e aproape inposibil (sau stai la rand) caci nu intotdeauna doresti sa te-asezi pe scaunele comode ale restaurantelor moderne, mereu cu “see-view” dar destul de scumpe ce stau ca niste sertare deschise dintr-un imens fisier inclinat, la marginea craterului. Pana si a te odihni, la Fira sau la Oia, costa. Daca m-ar pune cineva pe mine primar al uneia din aceste doua localitati, primul lucru ce l-as face, asa comanda o mie de bancute publice. Dar mi-as ridica in cap toti patronii de taverne, caci atunci, o mare parte din turisti, mai ales tineri, s-ar aseza “fain-frumos” pe bancutele mele si-ar servi un sendvici si-un suc si i-ar ocoli pe ei. Bine-nteles, poti sa te odihnesti, dupa o zi epuizanta, torida, in care ai urcat si-ai coborat pana ti-a iesit sufletul, in centru, pe cele 2-3 strazi comerciale, unde vei intalni un mic parc cu cateva bancute de lemn si unul cu bancute de piatra. Dar e insuficient ca sa odihnesti mareea de turisti obositi din oras.

Te poti odihni si in supraaglomerata autogara din Fira, centrul vital al insulei, poate tot atat de plina de turisti ca si aeroportul, unde a gasi un loc in “sala de asteptare”, aflata in aer liber si inconjurata doar cu un plastic ce falfaie rupt in unele parti, e-un noroc. Acolo e bine doar sa veniti si sa vedeti cand va pleaca cursa, caci multi turisti folosesc acest rapid mijloc de transport, foarte eficient de altfel, chiar daca alaturi exista si o statie de taxiuri, mai mereu goala, apoi sa plecati si sa va reintoarceti cu 10 minute inainte de plecarea cursei aleasa. In sala de asteptare cea infloliata, nu sunt mai mult de 20 de locuri pe nistre lungi bancute fara spatar (banci mohorate, in care lumina patrunde printre niste ogaguri mereu miscatoare de plastic murdar) iar daca aveti un troler sau doua, pentru ca trebuie s-ajungeti intr-o juma’de ora la portul de ferry Athinios sau acasa cu avionul, veti lasa bagajele la mijloc, unul peste celalalt, in careul format de cele 4 lungi bancute mohorate. Acolo se formeaza mai mereu un munte de bagaje. E bine ca in autogara, (punctual vital al urbei), exista totusi un ghiseu cu 1-2 “informatori”, care, in engleza, va pot oferi, amabil, orice informatie. Plecarile spre aeroport sunt dese, cele spre portul de ferry sau Oia, si mai dese (v-am pus o poza), plecarile spre portul de ferry, se afiseaza doar pe ziua in curs si pentru ziua urmatoare, cu pixul, pe-o hartie A4, lipita de afisierul ghiseului de informatii. Uneori poti rata autobuzul (dar vine repede urmatorul), sunt extrem de multe, se posteaza unul in coada sau inaintea celuilalt, autogara e in panta, autobuzele intorc greu si se posetaza la milimetru, printre psageri, e bine sa intrebati de mai multe ori, care e autocarul vostru si la ce linie a tras. Intregul spatiu al autogarii e cam cat o jumatate de teren de handbal. Privind mini-atogara acestei “cele mai vestite insule a Greciei”, iti dau seama ce putin spatiu au avut la dispozitiei ce-i ce-au populat-o.

Oia e poate mai mica decat Fira dar mult mai simpatica. Ba as putea spune chiar mai dragalasa. Dar asa cum e ea, ca un orasel de pitici, facut pentru copii cuminti, cu casute mici din cutii albe de chibrituri, cu piscine sau vanute de imbaiat pe terase, aduce un beneficiu serios economiei elene care traverseaza o perioada grea. Oia e sora mai mica si cea mai rasfatata a familiei oraselor Calderei. Arhitectul ce-a proietat Oia s-a intrecut pe sine, a imbracat un perete aproape vertical, colturos si inestetic al Calderei, cu un complex de habitate de vis. Oia, e-o perla a arhitecturii mondiale. E un oras cu forme blande, de un alb impecabil ca un tablou neterminat in care a ramas o pata ce mai trebuie umpluta cu culoare si care simpatizeaza de minune cu albastrul marii, al cerului si brun-roscatul vulcanului. In Oia (sau “Ia”, cum ii zic localnicii), daca esti doar in trecere, adica nu esti cazat cumva intr-unul din apartamentele sale suspendate, nu prea ai ce face, in afara de cateva fotografii, plimbari si shoping pe faleza de marmura ce-o gasesti pe buza vulcanului. Poti sa servesti o bere sau o cina la unul din restaurante, in timp ce admiri marea, activitatea vecinilor din jur, (poti sa le numeri si maslinele din farfurie), vecini, care stau pe terasele proprii si se-ntind impasibili pe comodele sezlonguri la plaja (sau trag si ei cu ochiul ca sa mai vada ce mai fac alti vecini de “sub ei”) sau poti sa astepti apusul de soare. Ca turist, in trecere, o zi iti ajunge ca sa-ti formezi o impresie despre Oia. De la Fira la Oia, ajungi in 25-30 de minute, autobuzele sunt frecvente (1,80 euro), soseaua ce leaga aceste orase e destul de aglomerata si cu cateva serpentine iar peisajul roscat e arid, stancos, inestetic. De aceea cand ajungi in mica auotogara din Oia, care e chiar la sosea si de unde se vede o mare parte din oras, contrastul intre stancaraia si pajistile cu iarba arsa de pe drum si orasul Oia, e mare. Parca ai intrat dintr-un tinut anost si “bun de nimic” intr-unul de zapada, impecabil, cate iti ofera totul. Oia are doua artere principale. Prima e soseaua propriu-zisa, nici prea larga nici prea ingusta, in acesta insula destul de mica si c-un relief aparte, nu prea e loc pentru megaconstructii si a doua, paralela cu prima, e faleza, aflata in punctual maxim al orasului, un loc superb, placat cu marmura, plin cu magazine de suveniruri de lux si de unde incep sa coboare o sumedenite de alei si scari spre apartamentele si terasele sau restaurantele orasului. In Oia, nu numai bisericutele cu acoperisuri albastre au forme rotunde sau ovale ci si multe alte constructii, inclusive piscinele, au forme blande, fara prea multe unghiuri, in afara de cladirile propriu-zise, care sunt, in mare parte, cubice. Dar am vazut si apartamente cu acoperisuri ovale. Daca ar fi sa aleg intre cele doua orase, Fira sau Oia, … le-as alege pe amandoua, Fira (cand sunt odihnit) pentru atractia Calderei, vechiul port, magarusi, faleza mult mai mare si diversificata, multimea de terase, hoteluri, pensiuni, mini-marketuri, agentiile de voiaj, rent-a-car, farmecul aglomeratiei, cafenele si taverne si strazi comerciale, autogara si statia de taxiuri iar al doilea, Oia, (cand sunt obosit) pentru senzatia de linsite ce ti-o ofera aceasta oaza de relaxare si pace. Care seamana mai degraba cu un oras sculptat intr-un bloc de gheata sau de calcar, decat unul normal, cu mai multe culori. Nu credeam ca si albul, intrerupt doar pe ici-colo de albastrul piscinelor si al acoperisurilor bisericilor si cafeniul forfotind al oamenilor bronzati, te poate relaxa atat de mult. Nu credeam ca o insula cu orasele indreptate spre apus, nu spre rasarit, poate avea atat de mult succes.

De ce se scrie, se citeste si se posteaza atat de multe fotografii despre Grecia? Nu prea stiu! Sunt multe tari frumoase pe glob. Poate pentru ca acolo e mereu soare si pozele au un colorit aparte. Poate ca albastrul si verdele marii si al vegetatiei (cele mai relaxante culori din spectrul soalar), domina. Poate pentru ca aceasta e tara mediteraneeana cea mai accesibila noua si cu cele mai multe insule. Turistii ce viziteaza Grecia se impart in mai multe categorii. Altruistii, ce posteaza poze si texte ca sa ofere o sumedenie de informatii celor care inca n-au fost pe-acolo, rapindu-si din timpul de odihna. Altii, egoistii, nu posteaza nimic, se multumesc sa traiasca clipa doar pentru ei si sa nu ofere nimic altora. Cei mai multi dintre ei insa, se odihnesc, e normal, dupa un an de tras la saiba, nu iti mai incarci memoria cu date suplimentare, cu orare si tarife. Eu scriu pentru ca pe la noi, uneori ploua. Asa sunt eu. Acesti oameni, asa ca mine, scriu cand ploua sau scot din albumul amintirilor cate un reviu si-l recitesc. Pe-al lor sau pe-al altcuiva, scris despre locuri pe care le-au vizitat. Grecia e-o boala crunta. Un drog. Ce da dependenta, ca orice drog. E-un flagel ce s-a raspandit in lume mai rau ca gripa sau malaria sau internetul si nu mai poate fi oprit. E ceva de care nu te mai saturi niciodata. Ceva de care nu poti scapa, ceva ce te acapareaza. E ca monstrul cu zece capete, ii tai unul si-i cresc doua, sau precum cantecul irezistbil al sirenelor din adancuri.

Din Grecia pleci, chiar stiind ca nu vei reusi niciodata sa pui piciorul pe toate insulele sale, cu dorinta de-a reveni si, macar, de-a incerca sa vezi cat mai multe.

Ei, ia spuneti, pentru anul viitor, ce insula din Grecia v-ati ales?

---

VIZUALIZĂRI: 3756 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI