Santorini, insula atlantilor?

TIPĂREȘTE

Santorini (Santa Rina), numita in antichitate Thera sau Thira, este cea mai cunoscuta insula din arhipelagul Cicladelor din Marea Egee. Este situata la o distanta de 230 km de Pireu-Atena si de 180 km de Heraklion- Creta.

Are forma unei potcoave fiind dispusa in semicerc in fata unei imense caldari a marii Mediterane (caldera) cu intindere de 7 pana la 12 km si o adancime de 300 la 400 m.

Insula Santorini este asezata pe un platou la o inaltime de 200 pana la 300 m fata de caldera de care e despartita de un perete abrupt de stanca in culori diferite: maron, verde, negru, roscat.

Suprafata insulei este de 73 kmp iar conturul tarmului 69 km. Populatia stabila este de numai 13000 locuitori, din care iarna, din cauza climei aspre si vantoase raman pentru activitati de paza si intretinere numai 6000.

Insula nu are apa aceasta aducandu-se pana nu demult cu vapoarele. In ultimul timp s-au construit instalatii de desalinizare a apei de mare cu ajutorul carora se iriga culturile pitice de vita de vie din care rezulta celebrul vin Vinsanto (al carui export depaseste cantitatea de apa aprovizionata), rosii cherry si maslini.

In afara de activitatea agricola care se desfasoara pe o mica parte a insulei, locuitorii traiesc de pe urma turismului. Santorini este vizitat anual de 5-600mii de turisti care fac excursii de o zi sau locuiesc intr-unul din cele 400 de hoteluri.

Principalele dar si cele mai frumoase localitati sunt Fira, capitala cocotata la inaltime in buza Calderei si vis-à-vis de insula cu vulcan activ Nea Kameni.

In Fira casele, restaurantele si hotelurile parca se prabusesc in mare;

Oia (se citeste Ia), cel mai nordic sat, de fapt un sat castel asezat pe o stanca, o localitate pitoreasca din care se poate admira unul din cele mai spectaculoase apusuri de soare;

Pyrgos care are 75 de biserici din cele 300 ale insulei. In Pyrgos sunt mai multe biserici decat locuinte;

recent descoperitul Akrotiri asezat la extremitatea estica a insulei cu plaja sa rosie. Langa Akrotiri a fost decopertat un sit arheologic care a rasturnat teoriile privind geneza insulei. In dreptul localitatilor turistice principale nu sunt plaje; plajele cu nisip rosu, negru sau alb se afla in partea de nord a insulei, acolo unde panta e mai domoala.

In Santorini parte din locuinte si hoteluri sunt sapate in munte, asezarile sunt in trepte si acoperisul unui imobil devine terasa altuia. Stradutele sunt in panta, cu multe trepte de piatra iar casele si bisericile sunt zugravite in alb stralucitor si au acoperisurule albastre.

Cu exceptia oraselor turistice, in sate mijlocul de transport e magarul, cu care dealtfel se poate urca din portul Athinios 500 de trepte. Se si spune ca” in Santorini sunt mai multi magari decat oameni, vin decat apa si biserici decat locuinte”. Am ajuns in Santorini cu un vapor care a plecat din Heraklion la noua dimineata si a ajuns in portul Athinios la ora unsprezece. Am fost preluati de un autocar cu ghid care vorbea in trei limbi: engleza, germana si franceza. Am oprit pentru vizitare in Fira, Oia, Pyrgos si Perivalos care are plaja cu nisip negru.

Ne-am intors la autocar pentru plecare la ora cinci jumatate, ne-am imbarcat si dupa o calatorie de doua ore am ajuns la hotel la ora noua.

Despre costul excursiei si caile intortochiateale ale ofertei “Santorini dream” am scris intr-un review precedent: 150 eu/ pers. ofertat de firma romaneasca cu care am venit; 106 eu la o agentie care scria pe chitanta 148 eu; 97eu am platit in port dar pe bilet scria 76 eu pentru grup. In Grecia o fi faliment si recesiune la nivel macro dar micro oamenii se descurca foarte bine cu munca putina, pauza de pranz de 2-3 ore, unele magazine inchise de vineri pana marti si mult taifas la cafenea.

Despre Santorini, s-a scris pe afa enorm, aproape 30 de review-uri, cotate cu pana la 40000 de puncte, si cu vizualizari record de cate 4000 de useri, ceea ce denota interesul pentru aceasta insula apreciata ca “unul din cele mai frumoase zece locuri din lume”. Ar fi imposibil sa astern o fraza fara ca cititorul sa nu aiba senzatia de “ deja vu” sau copy-paste. Unele scrieri au o valoare exceptionala din punct de vedere turistic si literar, nivel la care nu asi putea aspira prin cele doua sejururi, practic a cate jumatate de zi pe care le-am facut in Santorini la o distanta de sapte ani. Chiar si review-urile mai putin punctate au o valoare emotionala aparte pentru ca transmit cititorului acea stare de gratie pe care o ai cand vizitezi Santorini. Incerc si eu sa prezint cateva poze cu speranta ca unghiul de fotografiere sa fie diferit.

Despre geneza insulei si istoria ei care coboara departe in epoca de bronz s-a scris insa aici destul de putin. Stiam de dinainte ca insula Santorini s-a nascut dintr-un cataclism si unele legende presupun ca a fost locuita de atlanti. Pregatindu-mi excursia pentru Creta si Santorini, am aflat ca in jurul anului 1650 i. Hr. insula vulcanica, inainte rotunda si cu un relief muntos a explodat, o parte din ea prabusindu-se in mare. Din vechea insula a ramas o semiluna si cateva insulite care inconjoara caldera. Cataclismul a fost atat de mare incat unda de soc s-a transmis in tot bazinul meditarenean pana la o distanta de 3000 km. Nu sunt dovezi scrise dar cenusa si aerul irespirabil sau tsunamisurile inalte de pana la 200 m au distrus civilizatia minoica, respectiv cetatile Knossos, Phaistos, Gortyn, invincibila flota si agricultura infloritoare a Cretei care era amplasata numai la 120 km de Thira. Este atestat stiintific ca civilizatia minoica a disparut in jurul aceleasi date 1650 i. Hr. In alta directie, deasemeni neprobat cu dovezi scrise, o serie de referiri biblice pot fi asociate acestui cataclism. Astfel ploaia de cenusa si foc din orasele biblice Somora si Gomora se pot datora eruptiei vulcanice, despartirea apelor pentru traversarea de catre evrei a Marii Rosii pot fi consecinta primului moment al miscarilor tectonice, dupa cum grindina cu pietroaie poate proveni din eruptia vulcanului iar apa transformata in sange urat mirositor poate fi explicata prin bucatile de roca in suspensie si gazele de bioxid de sulf si hidrogen sulfurat. Explozia vulcanului de pe Thira este considerata cel mai mare cataclism din ultimii zece mii de ani care, comparativ cu eruptia vulcanului Krakatoa din 1883 a avut o putere distructiva de cinci ori mai mare. Platon in doua lucrari Timaios si Critias scrise in jurul anilor 400 i. HR, deci la peste 1000 de ani distanta de eveniment, relateaza povestirea unui preot egiptean care a citit hieroglife despre o civilizatie superioara disparuta in urma unui cutremur. El spunea ca Atlantida era o insula mare cat Libia si Asia (Asia Minor) la un loc. Se presupune ca Atlantida avea avea doua centre mari: unul in Creta de azi, probabil la Knossos, altul pe Thira (Santorini). In sprijinul acestei teorii este descoperirea din 1939 facuta de arheologul grec Marinatos a orasului Akrotiri din estul insulei Santorini ingropat sub un strat de roca vulcanica de 30 m. Acesta a scos la iveala case cu doua si trei etaje, canalizare, fresce impecabil conservate, mobilier, vase de ceramica, un adevarat Pompei al Greciei. Spre deosebire de acesta, orasul nu pastreaza nicio urma de viata, locuitorii sai ca si cei din Knossos parasindu-si locuintele inainte de cataclism.

Cu privire la locul de amplasare a Atlantidei sunt multe controverse. Redau un fragment difuzat pe National Geographic care sprijina teoria conform careia Atlantida a existat pe insula Thira (Santorini) - video.google.com - min.26.4-37

La ora actuala cercetatorii plimba Atlantida- daca a existat cu adevarat- prin multe locatii, sumarele relatari ale lui Platon exercitand o fascinatie asupra oamenilor de stiinta. Gibraltar, Bermude, Maroc, Mexic, pana si insula Serpilor din marea Neagra sunt amplasamente pentru care se pledeaza cu argumente, dar din pacate lipsesc probele stiintifice. Ca a existat sau nu, in Santorini sau in alta parte, pana la gasirea unei dovezi imbatabile, Atlantida si atlantii vor continua sa animeze spiritele si imaginatia, atat a oamenilor de stiinta cat si a simplilor cititori.

---

VIZUALIZĂRI: 4292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI